Daca te uiti la majoritatea liderilor actuali din Europa, mai ales cei din partea occidentala, este destul de usor sa iti dai seama ca nivelul de competenta profesionala este destul de scazut iar rezultatele care decurg din procesul de conducere nu ar trebui sa mire pe nimeni. Traim cum traim pentru ca am acceptat treptat ca oameni fara morala biblica sa defineasca paramentrii socio-culturali actuali. Una dintre cele mai ciudate caracteristici ale Europei de Vest este ca aproape niciunul dintre liderii nationali nu are copii si multi dintre ei sunt implicati in relatii alternative de familie.
Inteleptul Solomon spunea clar: „Prin dreptate un rege zidește țara, dar cel care cere daruri o darâmă”(Proverbe 29:4). Lucrurile desigur nu stau deloc bine nici in Statele Unite sau Canada. Auzim aproape zilnic despre mai toti liderii locali sau regionali, de la primari la presedinti de companii, ca sunt implicati in situatii ce evidentiaza un comportament imoral. In fata acestei radiografii sumare omul credincios nu poate considera ca totul este in regula si ca nu avem ce sa facem pentru ca asta este sistemul.
Daca vrem ca Isus Christos sa ne binecuvânteze tara, trebuie sa vedem ca liderii nostri reflecta aceeasi ingrijorare. Dumnezeu nu va onora blasfemia si El nu se lasa sa fie batjocorit.
Uneori, in apararea liderilor care ar putea fi buni in principiu, dar se dovedesc foarte decazuti si rai prin actiunile/atitudinile lor, acceptam ideea ca fie adversarul lor este si mai rau fie ca scopul justifica mijloacele. Putem gasi tot felul de scuze de ce trebuie sa ne tinem de nas si sa facem ceea ce este necesar. Cadem usor in aceeasi capcana care a facut ca Israelul sa-si doreasca un rege ca natiunile. Acesta este motivul pentru care trebuie sa fim „. . . treji, vigilenti; pentru ca potrivnicul nostru, diavolul, umbla ca un leu care racneste, cautând pe cine sa inghita.” (1 Petru 5:8). A actiona ca lumea, folosind mecanismele si principiile din lume nu va aduce nici o imbunatatire vietii actuale si nici speranta pe care o cautam pentru viitorul copiilor nostri.
Analizarea intregii situatii nu este o treba usoara si ne predispune spre un registru neconfortabil care ne va deranja si poate expune lucruri pe care si noi le-am adoptat tacit in viata si care nu sunt potrivite cu intelepciunea si morala ce vin dinspre Cuvantul lui Dumnezeu. Este benefic sa ne descoperim/analizam acum gandirea, actiunile, atitudinile, cuvintele pentru ca altfel nu are nici un rost sa ne lamentam mai tarziu.
Pe masura ce continuam sa ne gândim la ceea ce noi, ca fiinte umane si crestini, ar trebui sa ne asteptam de la cei care au autoritate asupra noastra in lumea politica, descoperim ca prezenta pacatului (a unor stari si actiuni ce n-au nimic in comun cu preceptele biblice) face totul extrem de complicat. Traind asa intr-o lume imperfecta si cazuta, suntem pusi spre final sa evaluam daca sa sustinem sau nu „raul cel mai mic”. Compromisul este in esenta o fractura de logica pe care o acceptam. Logica dicteaza ca daca alegi intre doua optiuni proaste, in care una e mai daunatoare decât cealalta, atunci tot nu te vei indrepta spre lucruri bune. Trebuie sa fim sinceri cu privire la ceea ce facem, mai ales intr-un loc ca NorthAmerica, unde in mai mereu raman doar doi in cursa finala.
Desi exista partide minore care prezinta candidati, sau chiar candidati independenti, este greu sa-i convingi pe oameni ca au sansa cu votul lor sa efectueze genul de schimbare care ar fi necesara intr-o societate ce a luat-o complet razna. Nu cred ca ar fi o pierdere a sustine o parte terta care reprezinta valorile prin care ma definesc. Cu toate acestea, credinciosii care urmeaza sa sustina una dintre cele doua optiuni la alegeri trebuie sa se gândeasca bine asupra alegerii lor si sa se impace apoi cu rezultatele deciziei lor.
Daca modul in care folosim votul este ceva cu care nu ne da batai de cap, probabil ca nu e un semn bun. Atunci când votam, luam o decizie morala. Intr-un fel depunem un juramânt cu stramosii nostri pentru a proteja natiunea pe care ei au organizat-o si protejat-o pentru binele nostru. A lua in considerare cu cine sa votezi este cu o chestiune extrem de personala, care ne deschide spre controverse, respingeri si cel mai pagubos spre incurajarea latenta a unei comportament pe care il judecam la altii. Chiar daca am trait intr-o lume perfecta in care sa zicem, Ioan Botezatorul candideaza pentru functia de guvernator si adversarul sau era Apostolul Petru, tot ar trebui sa existe totusi un interes in a ne asigura ca, indiferent cine câstiga, ei isi tin promisiunile fata de sustinatorii lor, dar mai mult important isi tin cuvantul in fata lui Dumnezeu care le-a ingaduit sa fie in acea pozitie.
Isus Christos, stând pe tronul Sau in Cer, este interesat de tot ce se intampla pe Pamant. In capitolul 66 (v. 1) al cartii veterotestamentale Isaia, putem citi despre ce are Domnul ca asternut pentru picioare. Ce inseamna mai exact asta in acest context? Sa ne gandim la ce foloseste acea piesa de mobilier. Este un obiect in care o persoana isi poate ridica picioarele atunci când este in repaus. Christos ca un rege biruitor a incredintat bisericii chemarea de a duce tuturor natiunilor lumii, vestea buna a mântuirii prin har, prin credinta. Aceasta misiune include incurajarea liderilor nostri de a se smeri sub mana lui Christos - atât in rugaciune cât si in modul in care votam. A sustine un comportament rau inseamna direct a ii condamna, a-i afecta negativ pe cei care au nevoie de ajutorul nostru spiritual. A nu vota pentru un om rau, duplicitar, este in cele din urma un ajutor pe care il putem oferi acestora de a intelege ca exista o cale mai buna care include mai mult decât puterea lumeasca. Ceea ce spune Iacov in scrisoarea sa este profund si poate fi aplicat pe deplin aici: „Apropiati-va de Dumnezeu si El se va apropia de voi. Curatati-va mâinile, pacatosilor, si curatiti-va inimile, oameni cu inima impartita.” – Iacov 4:8
Credinciosii nu ar trebui sa fie ezitanti in a asculta indemnurile Duhului Sfânt in domeniul politico-social. O parte a cresterii in credinta este sa nu asculti de “omul vechi” si sa mergi mai departe sub indemnurile “omului nou”, sfintit prin Har(Romani 8:5). Apostolul Pavel discutand (ne)cazul lispei de discernamant prezente in Corint identifica dorinta lor de a consuma incotinuu mancare de copii desi ei sunt acum adulti. Acest lucru nu este benefic sub nici o forma. Adesea ne este frica sa ne gândim la consecintele actiunilor noastre si inchidem ochii refuzand sa ne gandim bine inca de la inceput. Se intâmpla multe in lumea politica in care suntem prinsi asa de usor si daca ne-am lua o secunda pentru a le examina, ne-am da seama ca nu se potrivesc cu tipul de maturitate spirituala la care suntem chemati ca ucenici ai lui Isus Christos.
Tot ceea ce se organizeaza in mediul socio-cultural este bazat mai mult pe promovarea raului si nu a binelui. Asta ne determina usor a crede ca ne aflam sub blestemul lui Dumnezeu. Si acest lucru este facut de liderii nostri intr-un mod intentionat prin reglemetari adoptate ce sunt in contradictie evidenta cu principiile Bibliei. Daca Dumnezeu ne spune ca a face “x” este bine/intelept, atunci cand cineva sau un guvern impinge o idee contradictorie, aceasta va duce doar la probleme pentru toti cei implicati. De aceea nu avem pace si armonie unul cu celalalt. Este ca si cum ai citi o reteta si te gândesti ca daca pui cauciucuri in loc de oua, prajitura va fi mai gustoasa.
Aici vedem motivul pentru care Biserica ar trebui sa incurajeze toti liderii civili din sfera sa de competenta sa caute ceea ce Domnul a oferit, astfel incât toti cei aflati in grija lor sa beneficieze de binecuvantarea lui Dumnezeu. Ei trebuie sa supravegheze ingrijirea tuturor celor aflati sub conducerea lor. Chemare inalta si responsabilitate mare. In legea mozaica se cerea ca de fiecare data când un nou rege era incoronat in Israel sa scrie toate poruncile din Tora. Rationamentul era ca ei sa nu poata spune niciodata ca nu cunosteau cerintele Domnului pentru timpul in care domneau. Gânditi-va cât de diferita ar fi lumea daca liderii nostri de astazi doar ar recunoaste ca Dumnezeu este real si ca ce El a declarat ca este drept si bun?
Viata este mult mai usoara atunci când oamenii fac ceea ce trebuie si fac acest lucru in bucurie si multumire. Prea multi dintre liderii nostri nu au reusit sa ia in considerare imaginea de ansamblu a ratiunii lor de a fi si toti suferim pentru asta. Daca prima chemare a unui medic este de a NU face rau, atunci slujba magistratului civil ar trebui privita intr-o lumina similara. A fi responsabil pentru bunastarea unui oras, sat sau la o scara mai mare, a unui stat este o povara grea. In rugaciunile noastre pentru cei care au autoritate asupra noastra, apostolul Pavel ne incurajeaza sa indeplinim aceasta lucrare cu iubire, astfel incât sa putem trai o viata linistita. Singurul mod in care aceasta poate avea loc este daca oficialii nostri alesi sunt constienti si se supun chemarii lor ca slujitori, ca oameni insarcinati sa protejeze si sa asigure intreaga creatie a lui Dumnezeu.
Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C., Canada