Pentru că, prinde tot mai mult rădăcini în America și se extinde chiar la concetățenii mei români și copiii lor, mă simt obligat să vă readuc în actualitate EREZIA SOCIALISMULUI, care, mulți dintre noi am trăit-o nu avem voie să tăcem.
Câteva concluzii prezentate în edițiile din lunile martie, aprilie și mai 2019. În socialism statul sau omul însuși se consideră ca un înlocuitor al Domnului Dumnezeu, lucru care nu poate fi acceptat pentru că Scriptura ne spune că nu există alt Dumnezeu adevărat decât Dumnezeul cerului și al pământului și noi trebuie să ne supunem numai Lui și să nu-L înlocuim cu statul, omul sau cu nimic altceva. Oricine, inclusiv, în lumea spirituală cine a încercat să se pună în locul Domnului Dumnezeu a suferit și va suferi enorm.
Socialismul a ajuns erezia care a prins rădăcini în America. Consider ca fiind o erezie pentru că este o deviere de la principiile care au stat la formarea Americii.
Am prezentat în detaliu, în ediția din martie, că și astăzi luând un text din context el devine pretext, ajungându-se ca să se publice în mediile de informare americană un argument de validare a socialismului ca și o practică a primei biserici din ziua Cincizecimii, și anume faptul că ei ”aveau toate de obște” sau “toate lucrurile în comun”. Vă rog să urmăriți contextul în care s-au scris versetele cu referință (Faptele Apostolilor 2:44).
Sunt cel puțin patru aspecte al folosirii lucrurilor în comun, în prima biserică: cei ce credeau Evanghelia mântuirii aveau ”toate lucrurile în comun” și nu toată comunitatea; în acea vreme era o mare nevoie materială, și dragostea primilor creștini s-a materializat prin renunțare la averile lor și ”toate lucrurile în comun”, valorificate, au acoperit nevoile celor din jur; ”toate lucrurilor în comun” erau valorificate și prețul obținut era pus la picioarele apostolilor, care reprezenta Biserica Domnului Christos, formată în ziua Cinzecimii și nu era la dispoziția conducătorilor societății de-atunci; Duhul Sfânt controla inventarul la ”toate lucrurile în comun”și nu guvernul social.
În ediția din aprilie 2019 am detaliat un al doilea pericol al acceptării socialismului și anume: socialismul duce la îndepărtarea omului de Domnul Dumnezeu, ajungându-se să se declare ateu. Socialismul este ateism, prin însăși promovarea materialismului opunându-se credinței în Domnul Dumnezeu, înlocuind credința cu materia. E un mare pericol pentru America, trecerea de la principiile iudeo-creștine, la materialismul socialist.
În ediția din mai 2019 am prezentat un al treilea pericol al socialismului și anume focalizarea pe ce se vede aici și acum. Esența socialismului este materialismul, a lucrurilor ce se văd, și acestea capătă importanța esențială. Socialiștii condamnă și se ridică împotriva a ceea ce e religios și spiritual considerând religia ca și o otravă, dăunătoare oamenilor un ”opiu pentru popor” ca să folosesc expresia lui Karl Marx.
Când omul este privit înafara spiritului ajunge lipsit de valoarea pentru care a fost creat. Astfel a ajuns Friedrick Engels la concluzia că munca a dus la transformarea sau trecerea de la om la maimuță, de unde a venit dictonul foarte des folosit în socialism: ”munca l-a creat pe om”. Socialismul nu a putut și nu poate rezista pentru că duce la individualism. Viața nu poate fi trăită promovând individualismul. Toți oamenii au trăit și conviețuiesc pe pământ și nu pot fiecare de unul singur. Nu poți exista de unul singur, trebuie să ții cont și de cel de lângă tine.
În socialism nu contează persoana de alături, atâta timp cât nu se poate beneficia de pe urma ei. Socialismul promovează lipsa de respect față de ființa umană, cât și față de posesiunile pe care omul le poate deține. Orice organizație profitabilă nu poate progresa fără respect. Orice organizație neprofitabilă, incluzând biserica nu-și poate îndeplini misiunea fără a practica respectul.
Pentru detalii la cele de mai sus puteți citi în revista din lunile martie, aprilie și mai 2019, tipărite sau ediția online: romaniantimes.com
Socialismul creează sărăcie
Al patrulea aspect este: Socialismul creează sărăcie. O demonstrează istoria țărilor socialiste și comuniste. Am experimentat-o noi, românii, înainte de revoluția din 1989.
Există două sisteme economice în lume, uneori o combinație a celor două: capitalismul și socialismul. Le voi privi prin prisma nivelului de trai. Capitalismul este un sistem economic bazat pe ideea pieței libere. Socialismul este un sistem de planificare centrală a economiei. Capitalismul în economia de piață liberă folosește stimulentele naturale ale milioanelor și miliardelor de indivizi pentru a-și iniția și promova interesul propriu. Socialismul este determinat de sistemul centralizat să vină cu unele constrângeri.
În 1981, 44% din populația lumii a fost estimată ca fiind locuită în “sărăcie extremă”, ceea ce însemnau câștiguri de 1,90 dolari pe zi sau mai puțin în salarii, potrivit Băncii Mondiale. Începând cu 2013, acest număr a scăzut la doar 10,7% din populația lumii. Acesta a fost rezultatul direct al tranziției de sistem din multe țări - inclusiv China, India, Rusia, România - către economii bazate pe piața liberă și departe de socialism.
În amândouă sistemele există impozitarea venitului, pentru că, de când există, guvernele se finanțează din impozitarea celor ce fac bani.
Ideea socialismului, numit mai nou, socialism democratic, că poți impozita pe cineva și apoi să redistribui banii acelora care nu lucrează este o catastrofă. Cei care primesc bani nelucrând nimic au puține stimulente să se apuce de lucru, și să facă bani. O economie care nu este productivă stagnează.
Capitalismul nu este numai mijlocul cel mai eficient de a ridica indivizii din sărăcie prin ridicarea condițiilor economice ale întregii societăți; este, de asemenea, singurul sistem economic în care fiecare tranzacție este negociată personal și intrinsec echitabilă pe baza valorii pe care fiecare parte o plasează din partea lor din tranzacție. Orice alt sistem economic folosește furtul forțat (adică impozitarea nedreaptă) sau frauda ca o măsură a economiei.
Țările socialiste au cele mai scăzute rate ale sărăciei în rândul copiilor din lume. O persoană săracă într-o țară capitalistă are o putere de cumpărare mai mare pentru a cumpăra mai multe lucruri pentru a-și crește nivelul de trai decât într-o țară socialistă, unde resursele sunt raționalizate.
Capitalismul presupune că oamenii sunt conduși de propriile lor interese, socialismul presupune că oamenii sunt conduși de dragul binelui comun. Istoria a dovedit că prima este adevărată. Într-o economie capitalistă, producția este controlată în întregime de ceea ce cer oamenii, balanța cerere și ofertă. Într-o economie socialistă guvernul sau organizațiile centrale vor spune ce anume și ce cantitate de produs vor avea nevoie oamenii. Aceasta duce adesea la o distribuie insuficientă și la o calitate mai scăzută a bunurilor. Socialismul poate arăta bine în teorie, dar, în realitate, problemele economice pe care le creează pe termen lung sunt foarte adânci și cu repercusiuni de nepătruns.
Pe lângă faptul că este mai eficient decât socialismul, capitalismul este mai moral decât socialismul. Capitalismul nu spune că săracii ar trebui să moară de foame sau că trebuie să li se refuze mâncarea dacă nu au resursele necesare pentru a-1 plăti. În sistemele capitaliste, oamenii pot oferi în continuare o caritate privată folosită pentru a ajuta persoanele sărace să-și îmbunătățească standardele de viață sau pot oferi micro-împrumuturi pentru a le ajuta să-și îmbunătățească afacerile. Cea mai imorală parte a socialismului este că produsele sunt luate de guvern sub amenințare a forței și distribuite oamenilor prin legi și reguli stabilite de guvern.
Sărăcia este, din nefericire, inevitabilă - singurul scop realist al oricărui sistem economic poate fi acela de a o minimaliza.
Ce e de făcut? Să spunem ori de câte ori avem ocazia că socialismul este dăunător societății. Să ne rugăm pentru America, ca Domnul Dumnezeu să nu îngăduie la nivel spiritual, social și politic ca socialiștii să ajungă în puncte de decizie a direcției în care se îndreaptă biserica și societatea. Să ne implicăm în viața socială. Însăși ideia ”noi nu facem politică” a fost mesajul socialiștilor și comuniștilor către conducătorii bisericilor din România. Pentru binele vostru, a copiilor voștri și urmașilor voștri, vă rog, nu stați nepăsători.
Doamne ajută! Doamne dă izbândă!