Ca să înţelegem importanţa politică şi escatologică a „centrului scoarţei terestre”, a locului care a fost făcut şi este măr de ceartă pentru întreaga lume, peticul de pământ din estul Ierusalimului, continuu și în această ediție a rubricii Escatologice o incursiune în istorie, legată de Ierusalim, Muntele Moria sau Muntele Templului și Templu.
Primul Templu, numit templul lui Solomon, a fost construit pe o perioadă de şapte ani fiind folosiţi în jur de 30 mii de oameni calificaţi. Indiferent de ce spun unii și alții, locul Templului este fără îndoială Ierusalimul. Acolo a fost adus chivotul legământului cu cele două table ale legii. Acolo a fost adus cortul întâlnirii cu toate uneltele sfinte. În binecuvântarea rostită de înţeleptul şi împăratul Solomon la sfinţirea Templului printre altele declară că Ierusalimul a fost ales de Dumnezeu pentru a fi locul de găzduire a Templului:
... a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe care le închinase Domnului tatăl său David, şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu. Atunci Solomon a strâns la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legământului Domnului....Au adus chivotul, cortul întâlnirii, şi toate uneltele sfinte care erau în cort. ... Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în sfântul locaş al casei, în Locul prea sfânt, sub aripile heruvimilor.... În chivot nu erau decât cele două table, pe care le pusese acolo Moise, în Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt. În clipa când au ieşit preoţii din Locul sfânt, ... şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!” în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu. (2 Cronici 5:2-14)
Împăratul şi-a întors faţa, şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare. Şi el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese, când a zis: ,Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel, ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu, şi n-am ales pe nici un om, care să fie căpetenia poporului Meu Israel. Ci Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!’ Tatăl meu David avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.... Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel... (2 Cronici 6: 1-11)
966-959 - Solomon construieşte Templul folosind pietre cioplite de israeliți și neamuri, prelucrate înafara Iersulamului; cedru din Liban şi cantităţi mari de aur şi argint. (1 Regi 5-9, 2 Cronici 2,3). Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.(2 Cron 3:1)
910 BC - Împărăţia se destramă: 10 triburi de nord şi 2 de sud. Faraonul Şişac al Egiptului a luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe care le făcuse Solomon. Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă (1 Regi 14:26,27) (2 Cronici 12:1-11) Împărăţai lui Iuda, rămâne la Ierusalim.
835 BC - Ioas, regele lui Iuda, repară Templul, crează un fond de întreţinere şi aduce o perioadă de înviorarea a Împărăţiei de Sud (2 Regi 12:5+).
720 BC - Ahaz, regele lui Iuda, a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului, şi le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. (2 Regi 16:1-20 (8), 2 Cronici 28+)
716 BC – Ezechia, regele lui Iuda, având încredere în Domnul şi cu ajutorul profetului Isaia rezistă la atacul Asiriei de cucerire a Ierusalimului. (2 Cronici 32). Restaurează Templul şi aduce o perioadă de reformă naţională şi împrospătare spirituală. (2 Cronici 29-31). Mai târziu Ezechia a dat împăratului Asiriei, tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului. Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a dat împăratului Asiriei, aurul cu care acoperise uşile şi uşiorii Templului Domnului. (2 Kings 18:15-16)
640 BC - Iosia repară Templul şi aduce o reformă religioasă, naţională (2 Cronici 34-35).
587 BC - Nebucadneţar a ars Casa Domnului, casa împăratului, şi toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare. A luat pe Israel în captivitatea Babiloniană (2 Regi 24-25, (25:9) 2 Cronici 36). Nebucadneţar a distrus Templul şi obiectele sfinte le-a luat în Babilon prin împăratul Belşaţar. (Daniel 5).
573 BC -Ieremia profeţeşte 70 ani de captivitate babiloniană. (Ieremia 29:1-14). Ezechiel primeşte viziunea Marelui Templu ce se va construi în vremurile din urmă. (Ezechiel 40-48)
541 BC - După 70 ani de exil primii evrei se întorc din Babilon să reconstruiască oraşul şi zidurile (Daniel 9, Hagai 2:18-19). Pe vremea împăratului Cir, al doilea Templu şi-a început construcţia prin refacerea altarului pe locul stabilit de David: Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui... (Ezra 3:2,3). Cu toată opoziţia existentă, al doilea Templu se construieşte începând cu altarul de jertfă zidit pe Muntele Moria. Templul este terminat în 15 ani prin 515 BC.
332 BC- Preoţi din Ierusalim se întâlnesc cu ofiţeri de-ai lui Alexandru cel Mare, care era gata de atac al Ierusalimului şi le arată Scriptura care spune că el, Alexandru, va fi ridicat la mare rang şi să nu distrugă oraşul.
Urmează războaie între Siria şi Egipt care hărţuiesc Ierusalimul. (Daniel 9:24-27, 11:1-35; Zaharia 9:1-10)
175-163 BC - Regele Siriei, Selicid, jefuieşte Ierusalimul omorând mulţi evrei. Antioh pângăreşte Templul aduce jertfă un porc şi confiscă toată averea Templului. Jertfele sunt interzise până în 15 decembrie 167 BC. Templul este curăţat şi se reîncep jertfele şi slujbele de închinare (165 BC)
141 BC – Macabeii eliberează Templul de supravegerea străinilor.
63 BC – Romanii invadează Templul şi Pompei întră în Sfânta Sfintelor dar rămâne dezamăgit găsind-o goală.
40 BC - 4 AD Irod cel Mare, cel care a ordonat moartea copiilor din Betleem de pe vremea Domnului Isus, reconstruieşte împrejurimile Templului, Ierihonul, Hebronul şi Cezarea. Muntele Templului a fost lărgit şi nivelat. Al doilea Templu este reconstruit şi lărgit cu 10 mii de lucrători. Reconstrucţia Templului s-a terminat în anul 63 AD.
70 AD - Generalul roman Titus împresoară Ierusalimul, distruge oraşul îi omoară locuitorii aducând groaznice suferinţe şi distrugeri. I se dă foc Templului. Soldaţii romani dau la o parte pietrele Templului în căutarea aurului topit din cauza focului, împlinindu-se proorocia: ”nu va rămânea piatră pe piatră, ca să nu fie dărâmată”
333 AD - Călători din Bordeaux au vizitat Ierusalimul şi au consemnat că evreii se rugau pe Muntele Templului.
362 AD - Împăratul bizantin Iulian a dat aprobare evreilor să reconstruaiască Templul, dar, foarte interesant, lucrările s-au oprit datorită unui cutremur.
400 AD - Heronymus a relatat despre evrei care plângeau pe Muntele Templului
685-705 AD - Tradiţia islamică relatează că Caliph Omar a curăţat Muntele Templului şi a coordonat construirea din lemn a moscheii Al-Aksa (700 AD), şi a Domului Stâncii (terminat prin 690 AD); ca şi locul de ascensiune al lui Mohamed la al şaptelea cer.
746 AD - Un cutremur a distrus moscheea Al-Aksa.
868 AD - Palestina şi Muntele Templului au fost anexate Egiptului.
831 AD - Caliph al-Mamun a dat ordin să se reconstruiască Domul Stâncii.
1016 AD - Un cutremur a distrus o parte a Muntelui Templului.
1099-1187 Au avut loc cruciadele în numele creştinătăţii. Cucerite, Domul Stâncii a fost sfinţit ca şi “Templul Domnului” şi Al-Aksa ca şi „Templul lui Solomon”.
1033 - Un cutremur a distrus Al-Aksa.
1100 - Rabinul Avraham bar Chaya a consemnat despre o sinagogă la Muntele Templului.
1187 - Cruciadele fiind învinse, Ierusalimul a intrat din nou sub control musulman.
1190 - Domul Stâncii şi Al-Aksa au fost refăcute de musulmani, icoanele au fost scoase afară, şi inscripţiile creştine înlocuite cu inscripţii musulmane în limba arabă.
1546 - Un cutremur a produs mari pagube Ierusalimului.
1832-1840 - Imperiul Otoman a cucerit Ierusalimul, a reconstruit străzile şi zidul de apărare. Evreii au ajuns să fie toleraţi în oraşul lor.
1855 - Prima dată din 1187 AD ne-musulmani au putut să viziteze Muntele Templului.
1866 - Evreii au ajuns marea majoritate a populaţiei Ierusalimului.
Decembrie 1917 - Imperiul Britanic a cucerit Ierusalimul de la turci astfel că Muntele Templului a devenit accesibil europenilor.
1927 – Un cutremur a mişcat fundaţia moscheei Al-Aksa.
1947 - O.N.U. propunea ca Ierusalimul să devină oraş internaţional, fără rezultate scontate, insă.
14 mai 1948, cu 65 înainte de a scrie articolul prezent, când mandatul britanic asupra Palestinei a expirat, David Ben Gurion (1886- 1973) a proclamat întemeierea statului Israel. Declaraţia nu menţiona clar graniţele statului şi garanta “libertatea religiei şi conştiinţei, cuvântului, educaţiei şi culturii”.
1949 - Ierusalimul a devenit oficial, capitala statului Israel. S-a refăcut parlamentul Israelului (Knesset-ul), dar orașul rămâne divizat între evrei şi iordanieni.
20 iulie 1951 - regele Abdullah al Iordaniei a fost asasinat la intrarea în moscheea Al-Aksa.
1955-1965 - Ierusalimul a fost împărţit în două, iordanienii controlând oraşul vechi. Iordanienii au întărit fundaţia Stâncii şi între 1955 – 1965 s-a introdus instalaţia electrică.
Iunie 1967 - În războiul de 6 zile Ierusalimul a fost reunit şi numit “capitală eternă a Israelului”. Temporar steagul israelian a fluturat pe Muntele Templului. Controlul Templului a ajuns, însă, din nou în mâna arabilor.
1968 - un cutremur a distrus o mare parte din interiorul moscheei.
Primăvara lui 1982 – s-au format trei grupe cu scopul de a pregăti construirea celui de-al treilea Templu: "To the Mountain of the Lord," "The Faithful of the Temple Mount," şi “Jerusalem Temple Foundation."
1987-1993 - în Teritoriile Ocupate au avut loc acţiuni teroriste numite intifada (în limba arabă, revoltă), ca o expresie spontană a frustrării şi resentimentelor arabilor palestinieni faţă de cei 20 de ani de guvernare evreiască şi de colonizare a Teritoriilor Ocupate. Nucleul intifadei a fost Mişcarea de Rezistenţă Islamică sau Hamas (în limba arabă, râvnă) şi Jihadul Islamic.
Au fost şi sunt dispute continue între evrei şi musulmani extinse la nivel internaţional referitor la cine are dreptul de control a Muntelui Templului. (VA URMA)
Ce vă zic vouă, zic tuturor: VEGHEAŢI ! a spus Domnul Isus prin Marcu 13:37.