Continuând prezentarea călătoriei prin Israel, în cele patru zile când am fost cazați, pe Muntele Măslinilor, în Ierusalim, în prima zi când am ajuns, după masă, am mers la Zidul Plângerii. Impresionat de ce am văzut, am început să facem poze, dar am fost opriți de evreii de rând, noi nerealizând că în ziua Sabatului e interzis a face poze. La Zidul Plângerii am fost în trei din cele patru zile petrecute în Ierusalim. În zona Zidului, femeile și bărbații au locuri separate printr-un gard, iar la evenimente deosebite femeile și bărbații stau aproape de gard, arătând unitate în ceea ce fac.
Consider un mare privilegiu pentru noi să fim acolo la o lună după ce femeile au obținut dreptul de a se ruga la Zid. La 10 mai 2013 pentru prima dată, fără constrângeri și sub protecția poliției, în fața Zidului Plângerii, la Ierusalim, un mare grup de femei și-au făcut rugăciunea obișnuită, purtând un șal pentru rugăciune, după ce au fost autorizate în acest sens de o hotărâre judecătorească.
De peste 20 de ani, femei Israelite solicită să fie autorizate să se roage cu voce tare, la Zidul Plângerii, purtând șalul pentru rugăciune, sau alte îmbrăcăminte destinate obiceiului și citind din Tora, o manieră de rugăciune rezervată, în mod tradițional, bărbaților. Până în prezent, femeile aveau dreptul să se roage la poalele Zidului Plângerii, în tăcere și la distanță.
La intrare, în zona bărbaților, am fost obligat să iau kippa mică (acoperământul capului) și să o port pe cap, deși nu sunt evreu. Toți bărbații care erau în zona de apropiere de Zidul Plângerii aveau kippa pe cap, de la dimensiunea mică de acoperirea creștetului capului la pălăriile mari, stufoase. Se spune că evreii poartă kippa din perioada patriarhilor. În limba ebraică kippa înseamnă dom, cupolă, iar cuvântul tradus în limba aramaică, ”Yarei Malka” de fapt se traduce în limba română ”frica de Rege”. Orice bărbat evreu sau ne-evreu când intră în zona bărbaților de la Zidul Plângerii poartă kippa sau altă acoperitoare ca un simbol al modestiei și supunerii față de Dumnezeu.
Aici, la Zidul Plângerii, am fost impresionat de practicile evreilor de învăța copii să mânuiască Tora, de unirea evreilor în rugăciunea de pocăință și mijlocire, de veselia și cântarea lor. Se adunau nu numai în Sabat, ci în fiecare zi îi găseam acolo. Am intrat în toate locurile posibile, inclusiv prin bibliotecile evreiești din peșterile de lângă Zidul Plângerii. Acolo am găsit un scaun liber, unde am stat și m-am rugat pentru acest popor. A fost o experiență deosebită să stai cu mâinile pe Zidul Plângerii și să te rogi pentru Israel și pentru Pacea Ierusalimului. În mod gentil când vedeam câte un evreu care nu se ruga mă apropiam de el și-l rugam să-mi spună ceva din obiceiuri și din așteptările lor referitoare la Cel de-al Treilea Templu.
O altă tradiție evreiască ce m-a impresionat este Tefillin, adică două cutiuțe negre la care sunt atașate curele de piele, de culoare neagră. În fiecare cutie este un text biblic scris de mână, care include cele patru seturi de versete biblice în care se poruncește practicarea obiceiului (Exodul 13:1-10, 11-16; Deuteronom 6:4-9, 11:13-21). Esența versetelor ne spun: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai in inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntare între ochi. (Deuteronom 6:5-8)
În timp ce kippa o purta fiecare bărbat, tefillin era numai pentru bărbații evrei. Tefillin este compus din două cutii una pe cap, între ochi, și a doua legată de prima cu o curelușă neagră, de piele, și cutia a doua legată de mână. Tefillin se continuă cu aceiași curelușă de piele care leagă cele două cutii de cap și mână cât și între ele, se continuă prin înfășurarea în jurul brațului de mai multe ori, a curelei, aranjate astfel încât să fie confortabile de purtat. Se spune că bărbații recită o binecuvântare când poartă tefillin: "Binecuvântat ești Tu, Domnul Dumnezeul nostru, Rege al universului, care ne-ai sfințit cu poruncile Tale și ne-ai poruncit să ne punem Tefillin". Când un bărbat poartă tefillin, el își pune literalmente cuvântul lui Dumnezeu pe cap - pentru a-și aminti să-l aibă pe Dumnezeu înaintea gândurilor sale - și pe braț - pentru ca Dumnezeu să-i călăuzească acțiunile și faptele.
Am fost curios să știu pentru ce se roagă evreii, acolo la Zidul Plângerii. Am aflat că e o rugăciune cu un scop comun, și anume, se roagă pentru Cel de-al Treilea Templu. La acest punct am aflat două păreri. Unul spunea că ei se roagă ca să vină Mesia și atunci când se va coborî Mesia din cer va veni cu Templu cu tot. Altul spunea că se roagă pentru găsirea posibilităților de construire al Celui de-al Treilea Templu pentru că Mesia nu vine până ce Templul nu este construit. În a doua categorie intră cei mai mulți din evreii care-l așteaptă pe Mesia.
Există o bine cunoscută practică de a lăsa rugăciuni scrise în crăpăturile Zidului. Oamenii scriu mesaje cu dorințe, după care le pun în crăpăturile zidului sperând că se vor realiza. Cea mai veche menționare a acestei practici este în Sefer Tamei Ha-minhagim U’mekorei Ha-dinim care vorbea de Rabinul Chaim ibn Attar (1743 AD). Mai mult de un milion de mesaje sunt puse anual, în zid. A devenit deja o tradiție ca demnitarii străini care vizitează Israelul să lase de asemenea un mesaj.
De doua ori pe an, înainte de sărbătoarea Pastelor și înainte de Anul Nou evreiesc sunt rabini desemnați special care se duc la Zidul Plângerii și scot bucățelele de hârtie îndesate între crăpăturile acestuia, apoi le duc pe Muntele Măslinilor unde le îngroapă. Rabinul si ajutoarele sale scot milioane de bucăți de hârtie din toate crăpăturile zidului, pentru a face loc noilor rugăciuni. Tradiția rabinică spune că răvașele conținând rugăciuni sunt sfinte, cum sfinte sunt orice scrieri care conțin Numele lui Dumnezeu sau adresate lui Dumnezeu.
PE MUNTELE TEMPLULUI
Deși programul ne era aglomerat în două zile am avut ocazia să fim pe Muntele Templului. Sunt ore stabilite când nemusulmanii vizitatori pot să urce pe munte.
Muntele Templului este așezat la 740 metri deasupra nivelului mării, se întinde pe o suprafață de 150 mii metri pătrați (37 acri). Pe Muntele Templului la ora actuală se găsesc trei clădiri: Cupola Stâncii, Moscheea Al-Aksa și Muzeul Musulman.
Cupola Stâncii, cel de-al treilea loc sfânt musulman, este denumită ”bijuteria arhitecturii Ierusalimului”. Nu se poate intra nici în Cupola Stâncii nici în moscheea Al-Aksa, dar un șmecher arab s-a oferit să ne facă poze în interiorul acestor clădiri, cu aparatele noastre. M-a luat și m-a dus la geam, arătându-mi ce este înăuntru cu următorul comentariu: ”Omule, nu ai ce să vezi înăuntru decât o moschee musulmană”. Turiștilor nu li se permite să stea rezemați de zidurile clădirilor islamice da apoi să se uite pe geam. Având poze din Cupola Stâncii se poate vedea un scrin din interiorul construcției care se spune că adăpostește un fir de păr din barba lui Mohamed, loc foarte popular pentru a spune o dorință.
Tot din pozele primite am putut vedea piatra din centrul cupolei. Sunt multe păreri referitoare la această piatră. Mi se pare cea mai plauzibilă ca fiind o piatră venerată mult de Mohamed. În acest sens tradiția islamă spune că este locul unde Mohamed ajunsese dintr-o lungă călătorie de noapte către Rai, alături de îngerul Jibril (probabil traducerea lui Gabriel). Acolo a întâlnit mai mulți profeți precum Ibrahim (Abraham) și Musa (Moise) și i-au fost oferite rugăciunile islamice dinainte să ajungă iar pe pământ. Un citat din Coran spune că Mohamed a plecat într-o călătorie de noapte instantanee de la al-Masjid al-Haram ("moschee sfântă", interpretată ca fiind la Mecca) spre al-Masjid al-Aqsa ("moschea cea mai îndepărtată", interpretată ca fiind în Ierusalim). Pentru unii evrei, piatra din Cupola Stâncii este locul unde trebuie să stea Chivotul Legământului în Cel de-al Treilea Templu.
Cupola Stâncii, cunoscută și sub numele greșit de Moscheea Omar, este un sanctuar islamic, unul din cele mai cunoscute locuri în Ierusalim. A fost construit de califul Abd al-Malik, fiind cea mai veche construcție islamică funcțională din lume. În direcția pietrei peste care s-a ridicat cupola se stabilise în trecut prima orientare de rugăciune pentru musulmani, înainte de trecerea la orientarea către Mecca. În apropierea Cupolei Stâncii se află Moscheea Al-Aqsa, amândouă situându-se în locul numit de evrei și de creștini Muntele Templului, iar de către musulmani Haram ash Sharif.
Se spune că, înainte ca să fie ridicată Cupola Stâncii, un grup de musulmani au recuperat o piatră deosebită și au scos-o din praf, purificând locul în care fusese abandonată vreme de sute de ani de la distrugerea Imperiului Roman. Musulmanii au hotărât să țină locul unde au găsit piatra ca un loc sfânt. Până la urmă se pare că au construit Cupola Stâncii lăsând piatra în mijlocul clădirii. Mai târziu au construit moscheea Alaksa cu fața spre piatră și direcție spre Mecca. Moscheea a fost construită pe locul unde se crede ca au fost ruinele templului evreiesc din Ierusalim, care fusese distrus de romani. Ea a fost distrusă în cursul istoriei de cutremure succesive, fiind reconstruită de cel puțin cinci ori. Ultima reconstrucție majoră a fost în 1035.
Moscheea Al-Aqsa este construită într-un amestec de stiluri. În timpul Regatului Ierusalimului, moscheea a fost utilizată ca un palat și a fost numită Templul lui Solomon, pentru că se crede că au fost construită în același loc ca și Templul din Ierusalim. Ea a fost uneori ținta unor atacuri extremiste, dar de cele mai multe ori, încercările au fost împiedicate de către serviciile de securitate israeliene.
Brigăzile Martirilor Al-Aqsa și-a luat numele acesta, din cauza zvonurilor permanente repetate din anii 1920 în rândurile arabilor palestinieni despre presupuse conspirații ale evreilor în vederea dărâmării moscheii. Lupta națională palestiniană și militantismul religios islamist sunt înfierbântate adesea de lozinca „Moscheea al Aqsa e în primejdie!”.
Am aflat,deci, mai multe variante a locului de construire a Celui de-al Treilea Templu: în locul Cupolei, în locul moscheii sau la sud de Cupolă. (va urma)