De câteva ediții ale publicației Romanian Times vă supun atenția la semne ale vremurilor din urmă,legate de Muntele Templului, care, de fapt, a avut o importanță istorico-religioasă de la aducerea Chivotului Legământului, pe acest munte. Una din preocupările studiului prezent este să urmărim cum s-a prezentat Domnul Dumnezeu omenirii, până acum și cum înțelegem, din Scripturi, că se va revela pământenilor, în vremurile din urmă. De la facerea Chivotului Mărturiei, Domnul Dumnezeu s-a revelat în mod cu totul special în anume loc, sau locuri. Am vorbit despre Chivot și vreau să mai accentuez câteva adevăruri.
Binecuvântările Chivotului Legământului erau pe de o parte garanția israeliților că Dumnezeu este prezent acolo, că rugăciunile lor sunt ascultate și că sunt pe o cale bună; și în același timp binecuvântările Chivotului Legământului era garanția că străinii, acolo, se pot apropia de Dumnezeu, dar, numai după rânduielile date de El. La trecerea Iordanului, Domnul Dumnezeu numește Chivotul Legământului ca fiind ”chivotul legământului Domnului”; ”chivotul legământului Domnului întregului pământ” și ” chivotul mărturiei” (Iosua 3,4).
Este știut că cerurile, şi cerurile cerurilor nu îl pot cuprinde (2 Cronici 6:18) și Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. (Fapte 17: 24,25). Dar, El s-a descoperit în vechime, și se descopere și azi cât și în viitor, în anumite locuri. Revelația Lui este cu totul specială, acolo, unde este un loc sfințit, pus deoparte pentru El.
Am scris în edițiile precedente că sunt șapte perioade ale istoriei când în mod cu totul special Domnul Dumnezeu, s-a revelat, s-a apropiat în mod miraculos de om și a dat binecuvântări, în locul ales de El să se arate.
Este ușor de înțeles că era Bisericii lui Christos ocupă una din cele șapte perioade. Ne vom ocupa de această perioadă, în viitor, dar vreau să accentuez cele două binecuvântări care le vom urmări pe toată perioada studiului acestui subiect. Ele trebuie să confirme locul autentic unde este Biserica lui Christos. Este extrem de important să înțelegem aceste două binecuvântări și să le vedem experimentate, acum, în vremurile din urmă în Biserică. Fac remarca scriind Biserica lui Christos, cu ”B” mare fără să mă refer la absolut nici o denominație religioasă.
Binecuvântarea că Domnul Dumnezeul cerurilor, cel de necuprins și sfânt este prezent, ascultă rugăciunile și confirmă umblarea pe Calea cea bună cât și binecuvântarea garanției că străinii se pot apropia de Dumnezeu, după rânduielile date de El au fost experimentate de-a lungul istoriei, de la Chivot încoace și vor fi experimentate până în veșnicie.
Revin din nou la Chivotul Legământului.
De-a lungul istoriei omenirii, când pământenii au făcut lucruri extrem de grave și care puteau duce la catastrofe globale Domnul Dumnezeu a intervenit prin pedeapsă capitală sau prin mijloace de trezire a ființei umane. Unul din cazurile catastrofale globale a fost potopul, pentru că ”pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie, orice făptură își stricase calea pe pământ” (Genesa 6:12,13). De la potop la Moise, Domnul Dumnezeu a intervenit de câteva ori, la nivel local, când oamenii au ajuns la un nivel înalt de degradare morală: turnul Babel, Sodoma și Gomora, criza economică de pe vremea lui Iosif. În Canaan poporul ajunsese, la culmea stricăciunii și Domnul Dumnezeu a planificat să-l nimicească și să ducă în acel loc poporul Israel. În procesul de aducerea lui Israel, în Canaan, un loc primordial îl are Chivotul Legământului, despre care am scris și în ediția din Octombrie. Acolo, la Chivot, se manifesta Prezența Divină.
Dovada Prezenţei divine se manifesta asupra Chivotului Legământului și ziua şi noaptea. Preoţii care erau desemnați să slujească Chivotul lui erau sfințiți pentru această misiune. Se spune că ”preoții purtau un pieptar cu o ţesătură de pietre scumpe de diferite materiale, la fel cu acelea care alcătuiesc cele 12 temelii ale cetăţii lui Dumnezeu. Când erau aduse probleme dificile înaintea judecătorilor, ei le trimiteau la preoţi, care îl întrebau pe Dumnezeu, care le răspundea. Dacă el era de acord, un nimb de lumina strălucea pe piatră scumpă din dreapta. Dacă el dezaproba, un abur sau un nor se aşeză pe piatra din stânga. Când marele preot intra în sfânta sfintelor, o dată pe an, şi slujea înaintea Chivotului, Dumnezeu îi răspundea prin voce, lăsa ca razele de lumină sacre să strălucească pe heruvimul din dreapta, ca semn de aprobare sau favoare. Un nor se aşeză peste heruvimul din stânga dacă cererile erau refuzate”.
Oriunde Chivotul Legământului, dacă era în locul destinat și slujit după regulile stabilite aducea binecuvântări. Pentru o vreme Chivotul era la Silo ”Şi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo (la Silo) se găsea atunci chivotul legământului lui Dumnezeu” (Judecători 20:27); ”Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului” (1 Samuel 3:21). Un exemplu tipic al prezenței lui Dumnezeu, prin Cuvânt.
Prezența Chivotului aducea biruință ori de câte ori era purtat și folosit după reguli. Împăratul Saul la unul din războaiele cu filistenii înțelege că are nevoie de prezența lui Dumnezeu și cere să fie adus Chivotul Legământului: ” Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!“ – Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. Pe când vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!“ Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s’au strâns, şi au înaintat până la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmășeala era nespus de mare. (1 Samuel 14:18-20).
Este foarte important de remarcat că în acea biruință, Chivotul era mutat de preoți, și desigur după reguli. Atunci când Chivotul nu era slujit după reguli aducea pedeapsa, și cei ce știau aceasta se fereau să aibă sau să fie în preajma Chivotului.
Însăși împăratul David, după ce a fost omorât Uza, doar pentru că nu făcut ce știa că trebuie să facă i-a fost frică să ducă Chivotul la el acasă. ” David s’a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: „Cum să intre chivotul Domnului la mine?N’a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.” (2 Samuel 6:9-10). Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed-Edom, în casa lui. Şi Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.” (1 Cronici 13:14).
CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI PE MUNTELE SIONULUI
Înainte de a fi dus în Templu, pe Muntele Moria, Chivotul a fost dus pe muntele din partea de vest, Muntele Sionului. Chivotul Legământului a fost adus de David, pe Muntele Sionului, pentru că aici era casa lui David.
Muntele Sionului este situat în partea veche a Ierusalimului şi este un loc cu rezonanţă istorică: este Cetatea lui David, Muntele cel Sfânt al Domnului (Psalmul 2, 6), Muntele Iudeii, Muntele Hermon (Deuteronom 4,48). Anul acesta, 2013, în ziua când am vizitat Betleemul, i-am cerut taximetristului să ne lase la întoarcere pe Muntele Sionului. Aici am putut vizita Camera de Sus unde a avut loc Cina cea de Taină şi tot aici a avut loc coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii. Tot pe Muntele Sionului am putut vizita mormântul lui David și mormântul lui Saul. Piatra de mormânt a lui David este învelită într-o pânză de purpură, brodată cu aur şi împodobită cu capetele unor suluri din Tora, unul dintre ele se spune că este recuperat de la Holocaust.
În Noul Testament, despre acest loc plin de semnificații ne scriu evangheliștii Matei, Luca și Ioan: „Spuneţi Fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe”(Matei 21:5), făcând referire la profețiile lui Zaharia (9,9) şi Isaia (62,11) care prevesteau Intrarea în Ierusalim a Fiului lui Dumnezeu.
În unele studii Fiica Sionului este prezentată ca făcând referire la Biserică.
Când David a aflat că în casa lui Obed-Edom, Chivotul aduce binecuvântare a poruncit să aducă Chivotul la Ierusalim, dar de data asta cu respectarea tuturor regulilor cerute de Dumnezeu. Acolo, în Cortul din Ierusalim, construit special, a rămas Chivotul până s-a terminat Templul lui Solomon. Era slujit de preoți, după Lege.
De reținut că acolo unde Chivotul Legământului a fost așezat după regulile stabilite, unde oamenii s-au apropiat știind că acolo găsesc prezența lui Dumnezeu, acolo au fost revărsate binecuvântări. Când David a fugit de Absalom, a cerut preotului Țadoc să rămână cu Chivotul pe Muntele Sionului zicând: ”Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecerea înaintea lui Dumnezeu, mă va aduce înapoi și mă va face să văd Chivotul și locașul lui.” (2 Samuel 15:25). Așa cum știm, după moartea lui Absalom, David s-a întors în cetate și s-a bucurat să vadă din nou Chivotul. (VA URMA)