Astfel un prim pas recomandat de specialişti unei persoane anxioase este de a-şi identifica, evalua si modifica acele aprecieri nerealiste privind existenţa unui pericol şi comportamentul care menţine această percepţie.
Există mai multe maniere de manifestare a fenomenului anxios:
1. Atacurile recurente de panică (anxietate acută) care apar brusc în cele mai diverse situaţii;
2. Stări de anxietate generalizată în care predomină o stare de frică de mai mică intensitate, dar de durată mai mare şi care îşi au explicaţia în idei nerealiste sau cu motivare excesivă, care apar din interpretarea unor fenomene ale vieţii. Multe reacţii somatice (datorate reacţiilor vegetative) pot apărea în acest tip de anxietate (tensiune musculară, oboseală, tremurături, transpiraţii, uscarea gurii, ameţeli, diaree, greţuri,micţiuni frecvente, insomnie,iritabilitate). Gândurile care apar pe acest fond sunt variate, dar toate au ca tematică ideea că individul nu este capabil a ţine sub control această situaţie, motiv pentru care el anticipează nerealist situaţia şi evaluările din partea altora, combinând frica cu aspecte de suferinţă somatică difuză.
3. O substanţială proporţie dintre persoanele ce acuză atacuri de panică suferă, de fapt, de ambele tipuri de anxietate (care din punctul de vedere al specialistilor, necesită 2 feluri de terapie).
Prevalenţa acetor stări ar fi după statistică de 8% în cadrul pacienţilor dintr-un ambulatoriu, fobiile de 3%, atacurile de panică de 0,5-3%, obsesivo-compulsivii de 2%.
Jeni Chiriac, psiholog