Data de 1 decembrie a fost pentru mulți români din comunitatea din Portland un moment istoric. Istoric în principiu, pentru că se împlineau 100 de ani de la Marea Unire din 1918 când a avut loc procesul în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiași stat național, România, dar de fapt a fost și un moment istoric în comunitatea din Portland unde peste 1000 de români s-au adunat într-un amfiteatru care s-a dovedit a fi neîncăpător.
Ce i-au adunat pe acești oameni la un loc? Într-un cuvânt PATRIOTISMUL. Majoritatea celor care au venit acolo au venit în primul rând pentru că au simțit că sunt ROMÂNI. Am întâlnit multe persoane pe care nu le-am văzut de mult. Pentru prima dată în cei peste 22 de ani de când am venit în Statele Unite, am simțit sentimentul UNIRII. La eveniment au venit români americani care au venit în SUA de câțiva ani, de zeci de ani sau născuți aici, indiferent de denominațiune religioasă, vârstă, sex sau stare socială. Toți am fost și suntem ROMÂNI. Am văzu familii tinere care și-au adus copiii de mână la acest eveniment. Cu toate că aceștia nu au participat prea mult, au avut ocazia să vadă un mare număr de români uniți într-un loc. Pe lângă frumoasele cântece patriotice și colindele Românești, în fiecare piept participant la eveniment, A BĂTUT O INIMĂ DE ROMÂN.
Gânduri de la câțiva participanți la această sărbătoare istorică
Preot Bogdan Nichitean:
“1 Decembrie la Portland a fost un moment de reflecție asupra idealurilor noastre ca națiune, ca cetățeni ai aceleiași cetăți numită România Mare. Așa cum “adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, decretau unirea acelor români cu România” (politicianul Vasile Goldiș care a citit rezoluția Unirii), același lucru am reușit să-l realizam și noi, aici, la Portland, trecând peste toate barierele confesionale și organizând un deosebit eveniment!
Evenimentul a vrut să amintească momentul istoric, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Nu putea să lipsească din program o scurtă prezentare a evenimentelor petrecute la Alba Iulia în 1918. Deși suntem departe de “casă”, poate este timpul să privim și spre viitorul nostru ca națiune!”
Simion Ioanăș:
Impresii de la Centenarul Marii Uniri, sărbătorit la Portland, Oregon
Când ești român, când ai o sărbătoare națională de statura Centenarului, când îți iubești patria și ești departe de ea, ai da orice să poți să fi într-o comunitate de români, doar să împărtășești amintiri și gânduri împreună, dacă mai mult decât atâta nu este posibil.
Ne-am obișnuit ca la marile sărbători din timpul anului, să ne adunăm câteva familii de români împreună și să încercăm să creăm un cadru românesc, cu mâncăruri tradiționale, muzică tradițională și astfel cumva să ne satisfacem setea din sufletul nostru după țara noastră, dorul acela care-l purtăm cu noi, oricât de departe am fi de casă.
Bucuria din inimă privitoare la 1 Decembrie, de anul acesta, a fost o binecuvântare la care nu m-am așteptat personal, e ca un pahar umplut care dă peste margini. Cu mare bucurie am primit invitația de-a lua parte la Sărbătorirea Centenarului în clădirea Parkrose Highschool. M-am dus acolo pregătit ca de sărbătoare și cu emoție în inimă și suflet.
De la intrare deja sala era plină și atmosfera extraordinară, stegulețe cu tricolorul țării și inima plină de bucurie atât a celor care s-au înscris pe program, cât și a spectatorilor.
De la început, cântecele legate de princi-patele care au participat la unire, au încântat inimile și au creat o atmosferă patriotică, în care am uitat complet că de fapt suntem în Statele Unite, cumva s-a creat o simbioză între sufletele noastre și România. Costumele populare și vocile cântăreților, ne-au transpus într-un miraj al bucuriei acelor zile ale Unirii, în care așa cum am auzit din istorie, peste toată țata domnea acea frenezie a întregirii neamului.
Câteva defecțiuni și nesincronizări ale stației au adus într-un fel încurajare și aplauze pentru câțiva tineri care îmbrăcați de sărbătoare, vroiau să cânte despre patria noastră. Încurajarea venită din partea spectatorilor și aplauzele parcă au fost un liant între românii prezenți în sală și tinerii care erau pe scenă, parcă un mesaj la unison: „Nu vă necăjiți, ne bucurăm să vă avem aici și să fim împreună, curaj”.
Ca un fel de încununare a sărbătorii au fost colinzile și cântările în care i se dădea locul de cinste lui Dumnezeu, legat de sărbătoarea poporului nostru. Chemarea lui Dumnezeu să ocrotească România și lauda la adresa Mântuitorului coborât în ieslea Betleemului, s-au potrivit ca parte dintr-un ansamblu în care ți-ai fi dorit să fie cât mai perfect. De fapt Unirea din 1918, a fost o minune a lui Dumnezeu, în mijlocul circumstațelor din acei ani, după Primul Război Mondial și jocul marilor puteri din acele vremuri. Anul 1918 a fost un an plin, an în care pe rând Basarabia, Bucovina, Maramureșul, Crișana, Banat și Transilvania, au dorit într-un glas Unirea, totul culminând la acel 1 Decembrie, toate acestea însă luând ființă și devenind realitate doar cu ajutorul lui Dumnezeu și ca o minune având în vedere circumstanțele istorice.
Așa că festivalul românilor din Portland, încununat de colinzi și invocarea protecției lui Dumnezeu peste națiunea noastră a arătat ca o închinare comună a tuturor românilor din Portland, indiferent de confesiunea din care a făcut parte, înaintea lui Dumnezeu.
Nașterea Mântuitorului a fost o bucurie pentru toată omenirea, S-a născut Mântuitorul, un nou mare început, acesta s-a potrivit excelent cu sărbătoarea Unirii, tot un nou început pentru națiunea română, nașterea României Mari, patria tuturor românilor.
Noi românii din Portland, într-o seară din 1 Decembrie a anului 2018, la 100 de ani de la Marea Unire, cu toți împreună, plini de bucurie, să aducem înaintea lui Dumnezeu multumire și adorare, pentru Patria noastră.
Vă spun drept că niciodată nu ne-am fi gândit cu luni în urmă că ar putea să fie posibil așa ceva și a fost posibil datorită lui Dumnezeu în primul rând și datorită organizatorilor la care le-a pus Dumnezeu pe inimă organizarea acestui Festival, de asemenea toți cei care prin cântare, poezie, colinzi, orchestră, ne-au arătat că sunt patrioți și nu și-au uitat țara. Nu în ultimul rând prezența fiecărui român de acolo, care am încununat această sărbătoare cu prezența noastră, la fel cei care s-au străduit cu pregătirea mâncărurilor tradiționale, în care “la o sărmăluță”, cum zicem noi românii, am putut să ne cunoaștem unii cu alții, să schimbăm impresii și să legăm prietenii, plini de flacăra dragostei de neam, pe care fiecare din noi am purtat-o în inimile noastre aprinsă de programul la care cu drag am luat parte.
Mă rog personal lui Dumnezeu, ca el să le țină “năravul” celor care au organizat sărbătoarea, pentru ca acest început să poată continua și în anii care vin, astfel că imperfecțiunile, pe ici pe colo legate de organizare, în timp să devină cât mai puțin vizibile și astfel să avem bucurie într-o țară străină ca și români, iar sufletele noastre să fie stâmpărate de dorul de casă, de dorul de meleagurile noastre, de dorul de Patria noastră, de dorul de locurile unde am copilărit și de neamul nostru.
Dumnezeu să binecuvinteze România și românii de pretutindeni.
Centenarul României
Acum o sută de ani în urmă
Ți-ai strâns copiii, așa ca o Mumă.
În acel an glorios pentru națiune
Dumnezeu sa-ndurat, atunci și de tine.
Basarabia și Bucovina au alergat
Să se hodinească în brațul tău drag.
Transilvania, Crișana și Banat,
S-au apropiat de sfântul tău steag.
Maramureșul a alergat să fie cu tine
În acel an glorios și-ncununat cu tărie.
Ai făcut o casă puternică și dârză
Chemând națiunea română să fie unită.
Nicicând să nu te lași iar în robie
Și nici vândută pe-o murdară simbrie,
Să te ridici la a eroilor valoare
Ce s-au jertfit luptând în războaie.
Să nu te mai lași nicicând cotropită
Și nici de dictatori să fii iar mințită.
Trăind în curăție, hărnicie și dreptate
Prețuiește a ta scumpă și sfântă libertate.
Acum la sărbătoarea de-o sută de ani,
Românie să trăiești la mulți ani!
Să poți trăi aici pe sfânta ta glie
Încununată de pace și de-armonie.
Simion Ioanăș
Vasile Aron:
Am trăit cu toții un sentiment de bucurie în aşteptarea sărbătoriri Centenarului Marii Uniri ! Mulțum liderilor comunității româneşti, din Portland, care au organizat acest eveniment, am considerat o ocazie unică de a serba împreună o sută de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia.
Am dovedit împreună că nu ne-am uitat rădăcinile şi am arătat copiilor noştri, în miniatură cum arată “România Unită”, prin faptul că la eveniment au fost prezenți oameni din toate colțurile țării, de diferite confesiuni religioase, diferite etnii şi culori politice.
A fost o seară de neuitat, toți românii întrebându-se la încheiere: “când ne vom întâlni din nou?”
Un fragment din discursul unui deputat, Ștefan Cicio-Pop ce trăise unirea din 1918: “Și cât de sfântă era ziua aceea [1 decembrie 1918], cum se îmbrățișau românii, cât de senină le era fața, cum au uitat fiecare de ce religie, de ce confesiune și cărei clase aparține! Se vedeau că sunt fiii aceluiași neam, care se înfățișau nu numai în haine frumoase, ci curățindu-și și sufletul, ca astfel lepădând toate patimile și toate urile, să intre în pământul făgăduinței.”
Multumesc frumos organizatorilor acestui eveniment!