“Te uită cum ninge decembre..” spunea Bacovia într-una din poeziile lui. Şi într-adevăr, a nins şi ninge în Portland, cum nu a mai nins de multă vreme. Peste un sfert de metru de zăpadă, iar pe alocuri, zăpada viscolită a atins până la un metru.
Printre cele mai afectate zone a fost aeroportul din Portland, unde aronavele nu au putut decola sau ateriza din cauza zăpezii, care a căzut într-una, iar autovehicolele de dezăpezire nu au putut ţine pistele curate. Foarte multe zboruri au fost anulate sau întârziate şi sute de călători au trebuit să doarmă peste noapte prin aeroporturi.
Majoritatea magazinelor mari au fost deschise, cu parcările pline de SUV-uri (4X4), unele cu lanţuri pe roţi, alţii sîncumetându-se la cumpărături fără lanţuri, dar cu roţi speciale de iarnă.
Sute de locuinţe au rămas fără curent electric, aceasta datorită temperaturii de la limita îngheţului, care a transformat pentru un timp zăpada în ploaie care s-a lipit de firele electrice îngreunându-le astfel şi la cea mai mică rafală a vântului, au cedat şi s-au rupt.
Portlăndenii nu sunt obişnuiţi cu aşa vreme. Majoritatea magazinelor mai mici şi multe companii sunt închise sau se închid de vreme. Însă vezi şi maşini pe drumuri, cu toate că afară este ger iar drumurile sunt înzăpezite şi alunecoase ca sticla.
Majoritatea bisericilor româneşti din zonă au fost închise peste weekend.
Mulţi oameni sunt acasă cu familia, aşa cum ar trebuie să fie de Sărbători.
Stratul de zăpadă nu a mai fost aşa de mare în această zonă de prin anii ‘60.
Zăpada acumulată peste weekend, este o pacoste pentru companii, magazine şi cetăţenii de rând, însă este o bucurie pentru copii, care profită de acest timp pentru a folosi săniuţa, schiurile şi snowboard-urile.
În Portland unde de obicei plouă mult, zăpada este doar ceva foarte trecător şi ţine pentru o perioadă foarte scurtă.
În zonă se anunţă un Crăciun Alb, aşa ca în vremurile de odinioară. Pentru noi, cei născuţi în ţara colindelor lui Hruşcă cu “Afară ninge liniştit, în casă arde focul/Iar noi pe lângă mama stăm/De mult uitară-m jocul” şi a lui Eminescu cu “Când crivăţul cu iarna” şi a colindelor lui, zăpada este un motiv de bucurie şi depănare a amintirilor.
Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate
şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern…
Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,
Jăraticul să-l pot, să-l sfarm cu lunge cleşti,
Să cuget basme mândre, poetice poveşti.
Pe jos să şadă fete pe ţolul aşternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri şi să mă uit de lume,
Cu mintea s-umblu drumul poveştilor ce-aud.