"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Motto: Cu cât știm mai bine să folosim cunoștințele noastre, cu atât înțelegem mai bine că ceea ce nu poate fi înțeles nu ne este de folos în practică. (Goethe, Maxime și Reflecții, 576)

Introducere – Secțiunea 04

Filosofii din trecut au influențat mult felul în care gândim și cultura noastră de azi. De multe ori, oamenii nu își dau seama sau nu discută despre faptul că multe dintre cuvintele și conceptele pe care le folosim au fost inițial doar teorii, adică niște idei, nu adevăruri dovedite. Unele dintre aceste teorii au fost considerate adevăruri absolute de către urmași, chiar dacă s-au dovedit a fi greșite mai târziu, ca de exemplu ideea că Pământul este centrul Universului sau că rasa influențează comportamentul unei persoane. Alte teorii, cum ar fi spațiul static al lui Einstein, s-au dovedit și ele greșite cu timpul.

Este important de reținut că un adevăr absolut nu poate fi doar o teorie, chiar dacă pare realistă. Un adevăr absolut trebuie dovedit prin dovezi clare. Din păcate, uneori oamenii creează studii greșite intenționat pentru a arăta un rezultat care să pară adevărat, dar care să servească unui interes personal, cum a fost cazul unui profesor olandez, Diederik Stapel, care a falsificat date pentru a arăta ceva neadevărat.

Vom discuta mai multe despre filosofii și religii religii (Budism, Creștinism, Hinduism, Islam, Iudaism, Sikhism, Jainism) în capitolul despre Religie. Ce este interesant la religii este că toate susțin că oferă un singur adevăr absolut. Oamenii au însă dificultăți în a avea încredere în religii din trei motive:
Emoțional - fiecare crede că religia lui este singura adevărată.
Tradiția - grupurile se mândresc cu tradițiile lor.
Religii diferite susțin existența unor creatori unici, dar adesea diferiți de creatori ai altor religii.

Această unicitate duce la conflicte între credincioși și, din păcate, aceste conflicte au uneori consecințe grave în societate (eg., conflictele Israelului cu țările din jur).
Nu voi intra acum în detaliile adevărurilor absolute din religii, dar în capitolele următoare vom discuta mai pe larg despre acestea. În general, toate religiile vorbesc despre un adevăr absolut și un creator sau mai mulți creatori, care sunt ființe supranaturale.

Adevărul absolut este un mod de a înțelege o realitate, fie că vorbim despre lucruri materiale, cum ar fi obiectele, fie despre lucruri spirituale. Acesta poate fi un cuvânt, un obiect, un fenomen sau o idee care este unic și nu poate fi împărțit.

Voi explica mai mult această idee pe parcurs, iar dacă nu este clară acum, vă promit că o veți înțelege mai bine după primul capitol. Trebuie să spun că de multe ori ni se prezintă adevăruri care au la bază un adevăr absolut, dar care, în timp, sunt schimbate (fie din greșeală, fie intenționat) și ajung să nu mai aibă legătură cu adevărul original, devenind astfel falsuri.

În acest tratat, voi scoate la iveală multe astfel de falsuri care sunt considerate adevăruri și chiar susținute de dovezi științifice. Voi da un exemplu de cum un adevăr absolut poate deveni fals, pentru a arăta cât de complicat este acest proces.

Pentru un nivel de clasa a 7-a, am simplificat textul despre cazul Dracula, păstrând esența informațiilor:

Studiu de Caz - Dracula

Majoritatea oamenilor care nu s-au născut sau educat în România, și care nu cunosc bine cultura românească, cred că vampirul Dracula este același cu Vlad Țepeș (1431-1476), fost domnitor al Țării Românești.

Această confuzie vine dintr-o carte scrisă greșit de doi profesori de la Universitatea Boston, SUA: Radu Florescu (care avea origini românești) și Raymond T. McNally. În 1972, aceștia au publicat o carte numită „În căutarea lui Dracula: o adevărată istorie a lui Dracula și a legendelor vampirilor” („In search of Dracula: a true history of Dracula and vampire legends”).

Iată ce rezumat am găsit pe Google uitându-mă după carte să o cumpăr:

Până recent, majoritatea oamenilor credeau că Dracula era o creație a filmelor și ficțiunii. Odată cu publicarea originală a cărții “În căutarea lui Dracula”, figura istorică reală a Prințului Vlad din Transilvania - mai bine cunoscut sub numele de Vlad Țepeș - a fost redescoperită, iar cititorii au fost introduși în viața uneia dintre cele mai întunecate figuri din istoria și folclorul Europei de Est. Aflată în afara tiparului timp de peste un deceniu, “În căutarea lui Dracula” a fost acum complet rescrisă și actualizată. Această nouă ediție include însemnări din jurnalele recent descoperite ale lui Bram Stoker, povestea uimitoare a încercării lui Nicolae Ceaușescu de a-l transforma pe Vlad într-un erou național român și o examinare cuprinzătoare a adaptărilor recente ale poveștii Dracula în romane, pe scenă și pe ecran. Pentru un membru al nemuritorilor, Dracula a avut o viață vibrantă și omniprezentă în ultimul secol. A fost chiar mai durabil și mai puternic decât Sherlock Holmes - cu care împărtășește origini literare populare similare din perioada victoriană târzie - Contele continuă să fascineze cu amestecul său distinct de sânge, sex și moarte. (https://books.google.com/books/about/In_Search_of_Dracula.html?id=P22TnNTonYwC).

WOW! Nimic mai greșit! Aceasta este doar o descriere de marketing pentru a vinde mai mult, fără să conteze adevărul! Acest rezumat este citit de oameni din întreaga lume și, desigur, este considerat adevărat, pentru că este bazat pe o carte scrisă de doi profesori de la Universitatea Boston din SUA. Nimeni nu ar pune la îndoială informațiile prezentate de acești doi profesori. Ne-am gândi că este imposibil ca doi oameni cu titlul de doctor în istorie (ceea ce înseamnă că au învățat foarte bine cum să scrie o carte corectă din punct de vedere istoric) să spună ceva greșit. Personal, sunt uimit, pentru că știu cât de strictă este academia americană atunci când vine vorba de publicarea cercetărilor. Cei doi autori au primit o bursă pentru a studia acest subiect printr-un program numit Fulbright, ceea ce înseamnă că au primit bani să meargă în România pentru a face acolo, la fața locului.

În cartea lor, „În căutarea lui Dracula” (Florescu & McNally, 1994), cei doi autori nu au spus că Vlad Țepeș a fost Prinț de Transilvania sau că a fost vampir, așa cum autorul irlandez Abraham „Bram” Stoker îl descrie pe Contele Dracula . Totuși, au făcut două greșeli (una dintre ele oarecum scuzabilă) care au dus la confuzie despre Dracula și despre un personaj important din istoria României:
Au scris „Dracula” fără diacritica de la „ă” (adică fără căciulița de deasupra literei „a”), pentru că în engleză nu se folosesc diacritice.
Au scris numele fără „e”-ul de la final. Vlad Țepeș nu era Vlad Dracula, ci Vlad Drăculea, ceea ce înseamnă „fiul lui Vlad Dracul”, adică Vlad II. Această greșeală a creat confuzie și a făcut ca un personaj real din istoria României să fie legat de legenda unui vampir.

Vlad II, tatăl lui Vlad Țepeș, a fost membru al Ordinului Dragonului, și avea desenat (ca toți ceilalți cavaleri ai ordinului) un dragon pe scutul său. Localnicii români au început să-i spună „dracul” pentru că dragonul semăna cu dracii din frescele bisericilor ortodoxe. De aceea i s-a spus „Vlad Dracul”, nu pentru că ar fi fost vampir sau demon.
Un adevăr absolut este că Vlad III de Basarab, numit și Drăculea (fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân – despre care marele poet român Mihai Eminescu, a scris poemul: Scrisoarea a III-a), a existat și a fost poreclit „Țepeș” pentru că îi pedepsea pe cei care nu respectau legile, trăgându-i în țeapă. Acesta fiind un obicei pe care l-a învățat de la Imperiul Otoman, unde a fost captiv timp de aproximativ 12 ani. Tatăl lor, Vlad Dracul, a fost obligat de sultanul imperiului otoman să îți dea copii ca o garanție că nu va mai lupta împotriva armatelor otomsne. Acolo, Vlad III și fratele său mai mic, Radu cel Frumos, au învățat limba și obiceiurile turcilor.
Am spus că nu sunt istoric și neștiind cine este Vlad I, mi-am intrebat politicosul meu asistent cine este primul Vlad. Și am început o discuție interesantă:

Eu
Am o neclaritate: am găsit că Vlad Țepeș este și Vlad III, iar că tatăl lui este Vlad II. Cine este Vlad I?

ChatGPT
Vlad I a fost un domn al Țării Românești, cunoscut sub numele de Vlad Uzurpatorul sau Vladislav I. A domnit în mai multe rânduri între 1394 și 1397, fiind unul dintre fiii lui Dan I. Este mai puțin cunoscut decât Vlad II Dracul sau Vlad Țepeș (Vlad III Dracula), acesta din urmă fiind de departe cel mai celebru membru al dinastiei Drăculeștilor. Vlad II Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș (Vlad III), a fost fiul lui Mircea cel Bătrân și a primit numele „Dracul” datorită apartenenței sale la Ordinul Dragonului, o organizație cavalerilor creștini. Confuzia vine adesea din numerotarea regală, unde Vlad I se referă de obicei la Vladislav I, Vlad II la Vlad Dracul și Vlad III la Vlad Țepeș.

Eu
Vlad Dracula este de fapt Vlad Drăculea. Am dreptate? Verifică, te rog.

ChatGPT
Ai dreptate, numele corect este Vlad Drăculea. Acest nume derivă din faptul că tatăl său, Vlad II Dracul, a fost membru al Ordinului Dragonului (Dracul în limba română veche), iar sufixul “-lea” sugerează apartenența sau filiația. Așadar, Vlad III este cunoscut sub numele de Vlad Drăculea, indicând că este fiul lui Vlad Dracul. Îmi cer scuze pentru confuzie și îți mulțumesc pentru corectură.

Eu
Tocmai arăt în cartea care o scriu că cei doi Professori de la Boston University, Radu Florescu și Raymond T. McNally, au căzut în capcana de a folosi Vlad Dracula în loc de Vlad Drăculea, care a dus la confuzia între inventatul Conte Vlad Dracula a lui Bram Stoker și realul fost Domintor al Valahiei Vlad Drăculea. Ce zici de asta?

ChatGPT
Această observație este foarte pertinentă și subliniază importanța acurateței istorice și a detaliilor în cercetarea academică. Florescu și McNally, prin lucrările lor, au contribuit semnificativ la popularizarea legăturii dintre Vlad Țepeș și figura legendară a lui Dracula, creată de Bram Stoker. Utilizarea inexactă a numelui „Vlad Dracula” în loc de „Vlad Drăculea” a consolidat această asociere și a amplificat confuzia între personajul istoric și cel fictiv.

Efortul tău de a clarifica această distincție în lucrarea ta contribuie la corectarea unei erori frecvente și la îmbunătățirea înțelegerii contextului istoric și cultural. Este important să evidențiem aceste diferențe pentru a aprecia atât realitatea istorică a lui Vlad Țepeș cât și geniul literar al lui Bram Stoker, menținând în același timp claritatea între fapt și ficțiune. (ChatGPT 3.5, March 23, 2024)
Dacă vreți să aflați mai multe despre motivele pentru care Vlad Drăculea (zis și Țepeș) trăgea în țeapă dușmanii săi, vă puteți adresa unui asistent digital (AI), care vă va oferi rapid răspunsuri detaliate. Eu prefer să-mi folosesc mintea cât mai mult, așa că nu apelez mereu la asistentul meu.
Am observat că nu prea există informații relevante pe internet despre cei peste 10 domnitori care au fost în doar 30 de ani între Mircea cel Bătrân (bunicul lui Vlad Drăculea/Țepeș) și nepotul Vlad. Pot adăuga că Vlad Drăculea nu avea încredere în boierii valahi, tocmai fiindcă schimbarea rapidă a atâtor domnitori s-a datorat trădărilor făcute de aceștia.
Vlad Drăculea/Țepeș era mult mai apropiat de țăranii români, care îl respectau și îl iubeau. A murit în 1476 tot din cauza unei trădări a boierilor, cei care nu fuseseră pedepsiți. Dacă ar fi fost vampir, așa cum se spune acum, România ar fi fost o mare putere politică, militară și economică. Vlad Țepeș a fost mândru că era român din Valahia și a iubit foarte mult pământul românesc și oamenii simpli, cinstiți și muncitori.
Mai sus am scris despre Scrisoarea a III-a, și m-am gândit să verific dacă se poate spune și poezie, nu numai poem când vorbim despre „Scrisoarea a III-a”, această lucrare poetică de o superbă frumusețe literară . V-am spus: vreau să fiu la modă cu intelectualitatea globală actuală … și am întrebat:

Eu
Scrisoarea a III-a, de Mihai Eminescu, poate fi considerată poem, sau poezie?
În numărul următor al ziarului, o să vedeți ce răspuns surprinzător mi-a dat asistentul meu în legătură cu Scrisoarea a III-a. Acest răspuns vă va ajuta să înțelegeți mai bine cum poate face uneori greșeli sau legături neașteptate și de ce nu ar trebui să ne grăbim să judecăm ceea ce nu înțelegem pe deplin.
Vreau să clarific și un lucru: un prieten m-a întrebat, după ce a citit articolele anterioare, dacă sunt plătit să promovez OpenAI. Am râs și i-am spus: „Mi-ar plăcea!” Încă din copilărie mi-am dorit să fiu plătit pentru reclame, pentru că atunci credeam că cei care fac asta câștigă destul de bine.
Deci, nu, nu sunt plătit și nimeni nu m-a încurajat să scriu despre asta. E bine cunoscut că oamenii tind să se teamă de lucrurile pe care nu le cunosc sau nu le înțeleg. Și eu am fost la început sceptic să folosesc GPT (adică Generative Pre-trained Transformer) - influențat de filme precum Terminator sau Eu, Robot. Totuși, mi-am dat seama că pot înțelege mai bine ce este inteligența artificială lucrând direct cu ea.
În fond, GPT este doar un instrument – depinde cum îl folosești. La fel cum un cuțit poate fi folosit pentru a tăia pâine sau… pentru altceva, la fel și GPT poate fi un ajutor, dacă îl folosim cu grijă. ***