Romanian Times | Ianuarie 2020

ROMANIANTIMES Carte 15 Cartea “Un pret pentru Libertate” ofera cititorului posibilitatea intelegerii luptei riscante dar plina de curaj si speranta pe care multi din cei aflati dincolo de ‘cortina de fier’au fost gata sa o duca cu scopul de a ajunge in lumea libera. Autorul Saintclaire Chismorie isi spune povestea evadarii din Romania comunista intr-un mod deschis si onest. Descrierea experientelortraite,precumsinecunoscutele aparute pe itinerarul neumblat, tin cititorul in suspans si indeamna la condescendenta si gratularea eroului temerar. Pe cand era doar un copilandru in satul Maderat din podgoriile Aradului, Saintclaire a inceput a prinde drag de America ascultand povestile unui mos Giucaceseaventurasepesteocean in timpul boomingului economic de la inceputul secolului trecut. Visul American zamislit atunci in mintea tanarului Saintclaire nu l-a mai parasit niciodata. Cartea lui ne arata drumul pe care l-a parcurs de la Maderat la Chicago via celulele austere din Turcia si Grecia. Izbavirea lui Saintclaire si a lui Tony (colegul lui de evadare) din lumea comunista este dovada de netagaduit a faptului ca implinirea nazuintelor umane se realizeaza atunci cand credinta si curajul conlucreaza sub calauzirea providentiala care nu da gres niciodata. Calatoria pe itinerarul Arad, Constanta, Istanbul,Atena, Chicago a fost o calatorie a suferintei si a temerilor, o calatorie stropita cu lacrimi, dar alimentata cu speranta si rugaciuni de ocrotire si eliberare. Deseori, Cartea evadarii lui Chismorie cititorul este expus unei naratiuni care inmanunchiaza toate aceste stari traite si sentimente, biruite in final de credinta si curajul tineresc greu de imaginat. Iata cateva exemple care ilustreaza cele afirmate mai sus. In timpul inspectarii de catre un soldat roman cu cainele a vagoanului (ce urma sa fie incarcat pe vapor cu destinatia Egipt) in peretele caruia cei doi erau ascunsi, Saintclaire stie ca trecerea granitei este posibila numai prin interventiamiraculoasa a lui Dumnezeu pe care il roaga sa-i ajute. “Cred ca acele momente au fost cele mai apasatoaredinviatamea. Imi ziceam: ‘Daca se uita inspre partea de sus si vede ca tabla nu-iinchisabine,casuruburilesuntjumatate afara, suntemprinsi.’ Ma rugamcontinuu si ziceam: ‘Doamne nu-l lasa sa se uite in sus. Doamne orbeste-l! Doamne fa sa nu vada!’ Rugaciunea i-a fost ascultata. A urmat apoi coborarea fortata la apa (deoarece au fost observati de echipajul vasului) in apropiere de Stramtoarea Dardanele. “Tremurand, cu mintea tulbure, am continuat sa cobor pana cand franghia si cauciucul s-au terminat. Cand am atins apa rece parca m-am trezit la realitate, am facut un salt, ajutat de valurile produse de vapor, si cand m-am intors sa ma uit in spate, eram deja la cel putin zece metri lateral de vapor.” Asaaajuns inapele lumii libere, dardeodata a realizat ca era ‘sarac, fara haine, fara bani si fara acte’ deoarece Tony nu le mai gasea si nici nu mai era sigur daca le aruncase de pe vapor cu sacul in care le pusese inainte de a sari si el. Au ajuns asadar pe malul turcesc pescuiti de niste “ingeri pazitori” doar in slipul de baie. La Istanbul nu a reusit sa-si faca dosarul de imigrare pentruAmerica deoarece lucrurile se incurcasera si a fost aprobat pentru Australia, dar el nu era dispus sa renunte la ‘visul american.’ Un nou episod al cartii ne descrie aventura la fel de riscanta a trecerii frontierei dintre Turcia si Grecia de data aceasta singur, deoarece Tony fusese aprobat pentru Germania. Dupa ce trecuse raul Malita si se predase autoritatilor grecesti, a fost intrebat cine l-a ajutat sa treaca din Turcia, cat a platit, pe unde a trecut etc. Marturia lui i s-a parut suspicioasa ofiterului de la baza militara undeajunsese.Acestal-aduspemalulraului sa ii arate locul pe unde trecuse. Saintclaire ii arata nu doar locul ci si obiectele folosite: ‘colacul rata’, franghia si sacul pe care le abandonase intr-un tufis. Experienta trecerii acelui rau este pusa iarasi pe seama Atotputernicului si Milostivului Dumnezeu. Pe cand se zbatea innotand sub somatiile soldatilor turci de pe malul de unde plecase, Saintclaire isi adusese aminte de cantecul compus de tatal lui, compozitorul Ion Chismorie, special pentru el: “O Doamne Sfant ce esti in ceruri, Tu, mana sfanta sa-Ti intinzi/ si cand vin ispite grele, Tu in brate sa-l cuprinzi”... Cand si-a adus aminte de aceste versuri, acolo in apele raului ce desparte Turcia de Grecia, Saintclaire isi ridica ochii spre cer si se ruga: “Doamne acum am nevoie de mana Ta!”A innotat mai usor dupa aceasta aducere aminte si rugaciune, iar cand a ajuns pe malul grecesc, a ingenunchiat si a mai multumit odata Celui fara de care nu ar fi ajuns pana acolo. La cativa metri de malul raului gaseste un gard peste care era usor de trecut dar o voce calauzitoare il indeamna sa urmeze o poteca ocolitoare ca sa mearga spre prima localitate. Avea sa afle de la cei care il anchetase ca dincolo de gardul cu insemnele rosii pe care il evitase era un teren minat. Ar fi “zburat in sute de bucati” daca Dumnezeu nu l-ar fi calauzit sa mearga pe poteca ce i se aratase, chiar daca drumul eramai lungpana la prima localitate unde dorea sa ajunga la un post de politie. La ambasada Americana din Atena, Chismorie ajunge sa stea in fata unui consul erudit, dar curios si dispus sa-i asculte povestea evadarii din Romania comunista. Dupa mai bine de o jumatate de ora Consulul se ridica din fotoliul lui, il felicita spunandu-i: “De tineri ca tine are nevoieAmerica!” Peste cateva saptamani, a trecut Atlanticul, lasand in urma tara natala, batranul continent european, precum si experienta nefasta a unei copilarii si tinereti presarate de batjocurile activistilor atei, dar si familia draga in frunte cu mama precum si multi prieteni dragi ce nu vor fi uitati niciodata. Ajuns la Chicago este luat in primire de pastorul Alexa Popovici care il prezinta comunitatii bisericesti in care se va integra si unde va ramane pana astazi. Inceputul trairii visului american nu a fost deloc usor, dar prin munca asidua si cu incredere in Dumnezeul care l-a ajutat pana atunci in viata a mers inainte si peste doar cativa ani a ajuns sa aiba compania lui, o familie frumoasa, prieteni si din cele materiale tot ce poate oferii America. Cu toate acestea Saintclaire nu a uitat de unde a plecat, nu a uitat prietenii avuti in Romania, pe cei intalniti in Turcia si Grecia, ori pe cei alaturi de care traieste la Chicago. In epilogul cartii, Saintclaire declara ca nu este un erou si pune totul pe seama statorniciei in credinta in Dumnezeul, eliberarii si ocrotirii lui. “Nu sunt un erou, dar admir curajul oriunde il intalnesc. Adevaratul eroism este acela de a ramane langa Dumnezeu, cand multi Il dau la o parte sau nu-l mai recunosc ca Stapan. Privesc in oglinda constiintei, avand satisfactia ca de-a lungul anilor nu mi-am pierdut verticalitatea si credinta, oriunde m-au purtat pasii.” Cartea “Un pret pentru Libertate” merita citita pentru a intelege modul de operare al sistemului opresiv comunist din Romania si riscul pe care multi si l-au asumat ca sa evadeze pentru a ajunge in lumea libera. Prin marturia expusa in aceasta lucrare, Saintclaire Chismorie contribuie la imbogatirea patrimoniului experientelor eliberarii din captivitatea comunista, dovedind faptul ca spiritul uman isi gaseste implinirea numai in tinutul libertatii dupa cum a planuit Creatorul inca de la geneza lumii. Ioan STIR celemai importante interese și obiective ale națiunii va trebui consolidată de o strategie pe termen mediu și lung a domeniului culturii și patrimoniului național. Voi sprijini o astfel de abordare bazată pe soluții durabile prin toate prerogativele mele constituționale. M-amangajat în campania prezidențială la un amplu proiect de reconstrucție, care să facă din România o societate a normalității, o țară în care statul să lucreze pentru cetățeni, iar drepturile acestora, inclusiv cele culturale, să fie, în exercițiul lor de zi de zi, garantate. Patrimoniul național, creativitatea și diversitatea expresiilor culturale se află printre resursele strategice ale României normale. Ele pot fi însă fructificate mult mai bine decât până acum. România trebuie să-și depășească paradoxurile culturale care, din nefericire, au caracterizat-o în ultimele decenii: pe de o parte, artiști care se afirmă și se bucură de succes în fața publicului de pe toate meridianele globului, poeți și prozatori elogiați la târgurile internaționale, iar pe de altă parte, un consum cultural dezechilibrat și o bază materială insuficientă și neperformantă. Cultura românească merită o infrastructură funcțională, un cadru administrativ stabil și crearea condițiilor pentru o resursă umană echilibrat distribuită teritorial. Mă aștept ca responsabilii și specialiștii domeniului cultural să stabilească cât de curând prioritățile și obiectivele concrete alemodernizării infrastructurii culturalenaționale și sădeaunconținut realist finanțării multianuale a acestora, inclusiv prin utilizarea fondurilor europene. Cultura și patrimoniul românesc dau substanță unității în diversitate a Europei și contribuie la viabilitatea proiectului european. Departe de a fi contrapusă identității noastre naționale ori a celei specifice a minorităților etnice, apartenența noastră la Uniunea Europeană a condus la un dialog cultural benefic și activ, la deschiderea creației românești către noi segmente de public, la punerea în valoare a patrimoniului cultural al comunităților. Din această perspectivă, voi urmări în cadrul Consiliului European să transpunem în fapte angajamentul dinAgenda strategică a Uniunii Europene pentru perioada 2019–2024, care stipulează că „vom investi în cultura și în patrimoniul nostru cultural, care stau la baza identității noastre europene”. În urmă cu 170 de ani se năștea, la Ipotești, geniul poeziei universale, Mihai Eminescu. Ziua nașterii sale, pe care marele nostru poet a dăruit-o, ca un arc peste timp, culturii naționale, ne este un motiv de coeziune, un prețios prilej de consens și solidaritate. Sub lumina Luceafărului, să facem ca acest moment să ne inspire, iar anul care tocmai a început să fie unul fast pentru cultura românească și pentru slujitorii ei! Vă mulțumesc! La mulți ani!” (continuare din pagina 13) Alocuțiunea Președintelui României în cadrul evenimentului organizat cu prilejul Zilei Culturii Naționale ***