Romanian Times | Ianuarie 2020

Diverse 20 ROMANIANTIMES *** (continuare din pagina 17) La Cernăuți ... 1860). E vorba de clădirea de pe fosta stradă Schulgasse (azi str. Şcolii). Şcoala era adăpostită în doua clădiri. Prima, cea de pe partea stângă a străzii, nu s-a mai păstrat – în locul ei s-a construit în perioada interbelică Seminarul Pedagogic (şcoala Nr. 14 de astăzi). A doua care s-a păstrat, cea de pe partea stângă a străzii, şi-a schimbat treptat şi ea aspectul iniţial, ajungând astăzi într-o oarecare discodranţă cu locurile şi zidurile ce o înconjoară. Ieşită în mijlocul străzii, ca o gazdă ce-şi întâmpină oaspeţii, ea ne primeşte tăcută, cu uşile înguste şi înalte, cu coridoraşe la fel de strâmte şi întunecoase, ce aducmai mult a chilii călugăreşti. Scările de lemn ce duc la etaj sunt roase de vreme şi de paşi. Aici Eminescu obţine cele mai bune note la învăţătură în viaţa sa. După cum se vede din cataloagele de clasă, care se păstrează la Arhiva din Cernăuţi, el este clasificat printre primii elevi, primind în vara anului 1860 certificatul cu „Vorzug”, adică media generală foarte bună. Tot aici primeşte şi primele noţiuni de limbă ucraineană apreciat cu nota „bine”. Dar, probabil, cel mai aproape de sufletul lui Eminescu a fost casa bunului Aron Pumnul. După cum se ştie, Mihai nu trăia în casa cea mare, unde-şi ducea traiul învăţătorul şi care s-a păstrat, ci alături, mai în stânga, într-o căsuţă mai mică, în care Pumnul ţinea renumita bibliotecă, iar în odăile libere – şi elevi în gazdă. Această căsuţă nu s-a mai păstrat, oricumEminescu, fiind cel mai iubit elev al lui Pumnul, intra adesea şi în odăile lui pentru a primi un sfat sau a da omână de ajutor profesorului chinuit de boală. Aşa că aceste încăperi, uşi şi ferestre, la care venim câte odată toamna târziu, mânaţi de frunzele îngălbenite şi mai ales de dragostea pentru poezia marelui poet, l-au cunoscut, i-au simţit paşii. Stăm lângă poartă, împovăraţi de gânduri, şi desigur ni-l închipuimpe poet, care, la fel, în toamna lui 1875 sta în faţa casei, lângă portiţa de lemn, şi cu lacrimi în ochi îi şoptea prietenului Ştefanelli: „Uite, acolo am locuit eu şi în căsuţa cea mică era şi biblioteca... la care am fost şi eu bibliotecar un timp”. Revenind la aceste locuri, unde a copilărit aproape 8 ani şi de care îl legau atâtea amintiri, se adânci în gânduri. În evocările sale Ştefanelli ne mărturisea: „ Câte amintiri din copilărie îi vor fi trecut atuncea prin creerii săi înferbântaţi de atâtea gânduri, de atâtea impresii, bucurii şi nevoi!” S-o fi văzut dinnou înbibliotecăprintre„Letopiseţele”cronicarilor, tipăritedeM.Cogălniceanu, sau cu „Istoria mondială” a lui Wellter, coborând la originea popoarelor lumii antice... Îşi aminti, probabil, o noapte geroasă de ianuarie, când sta îndurerat lângă corpul neînsufleţit al iubitului învăţător şi se ruga către „frumoasa Bucovină”: „Cu cimbru verde-ncinge antică fruntea ta...” Îi apărură în memorie şi toloaca din apropiere, unde-i plăcea să se joace de-a mingea cu prietenii... În etapa cernăuţeană a lui Eminescu un rol însemnat l-a avut teatrul. În 1864 Alexandru Costin, un descendent din neamul vestiţilor cronicari, este iniţiatorul şi organizatorul reprezentaţiilor teatrale ale trupei conduse de Fanni Tardini. Trupa îşi alese ca scenă pentru spectacole sala hotelului „Moldova”. În răstimpul şederii trupei la Cernăuţi pentru Eminescu în afară de teatru nu mai exista nimic: nici joaca cu colegii pe toloacă, nici hoinăreala prin lunca Prutului, nici chiar cărţile din biblioteca lui Pumnul. În tot timpul liber se afla acolo lângă hotel, în apropierea trupei, şi nu era reprezentaţie de la care să lipsească. Hotelul în care poposiseră după revoluţia de la 1848 V.Alexandri, M. Cogălniceanu, C. Negruţi, A. Russo, se afla pe actuala stradă Principală Nr. 14. Aici Eminescu asculta vrăjit, pentru prima dată în viaţă, reprezentaţii teatrale în limbamaternă. Aici se zice că ar fi cunoscut-o pe frumoasa actriţă Eufrosina Popescu, care-i va fi izvor de inspiraţie pentru mai multe poezii: „Amorul unei marmure”, „La o artistă”... Să nu uităm şi de chiliile lui Ţirţec , unde Eminescu a trăit o bună parte din viaţa sa cernăuţeană. E vorba de casa de pe fosta str. Sfânta Treime, colţ cu Landhaugasse (actuala str. B. Hmelniţki şi M. Gorki). A dispărut micuţa biserică de lemn (de fapt transferată la Muzeul de arhitectură din Lvov), s-a pierdut livada birjarului printre casele construite mai târziu. Să remomerăm câteva texte privind această gazdă, texte scrise de colegi și de M. Eminescu. Ion Șahin : „Casa aparținea bisericii, încăperile ei serviseră odinioară ca chilii pentru călugări, iar în vremea când fu locuită de Dzierszeck, aceste chilii erau ocupate de elevii ce Dzierszeck ținea în gazdă și anume: doi frați Ștefanovici, doi frați Dașchiewicz, fii de preot, Eminescu și Ion Șahin”. A. Ștefanovici : „Casa era înconjurată de o întinsă grădină de pomi roditori, iar în fund grădina se hotăra, ptintr-un zaplaz îmbrăcat cu butuci de viță de vie, cu locul unei covălii. Noi, frații, amândoi, locuiam într-o odaie care avea o fereastră cu gratii de fier, ce dădea în grădină”. M. Eminescu (Carnetul de Suvenire): „La Dzircek în casa cu plopi. Grădina cu mere în care-mi făceam cuib și găseam mere toamna rămase din scuturătură... În căsuța din grădină lipisem pe pereți chipuri rupte din jurnale... o numeroasă galerie de tablouri, pentru vederea căreia trebuia să se plătească intrare. Teatru l-am jucat o dată în odaia din fund în care ședeam cuArmanul, a doua în grădină... Grospapa... bostanul găurit cu lumănare, scuturatul ferestrei...” Din catalogul gimnaziului pe anul de învăţământ 1962-1863, care la fel se păstrează la arhiva cernăuţeană, aflăm că Eminescu trăia la profesorul de limbă franceză Victor Blanchine pe str. Domnească de jos, denumită mai târziu Iosifgasse (azi str. Ucraineană, 53). Era de fapt casa viitorului mitropolit al Bucovinei Silvestru Morariu- Andrievici în care la rândul său profesorul Blanchine închiriea mai multe camere. Aici Eminescu avea o cameră separată şi s-ar fi simţit de minune, dacă profesorul Blanchine n-ar fi fost un beţiv şi un scandalagiu. Deaceea în scurt timp este silit să părăsească această gazdă. Prin 1866, probabil imediat după moartea lui A. Pumnul, şi-a găsit o nouă gazdă pe Feldgasse , denumită in interbelic str. Câmpului (azi Karmeliuk). Îi era greu să mai rămână acolo, căci soţia învăţătorului nu suferea „străini în casă”. Elevii ce stăteau la gazdă n-o iubeau pentru zilele amare, ce le făcuse învăţătorului, şi se împrăştiaseră care şi încotro.Aici, la marginea oraşului, pe o stradă liniştită, ce aducea mai mult a drum de ţară, îi apar şi primele poezii, pe care le-o fi scris în linişte şi taină. La Cernăuţi a trăit şi sora poetului Aglaia, fiind măritată la 1871 cu profesorul Ion Drogli, care împreună închiriau câteva odăi la parter în spaţioasa casă a lui Constantin Isopescu-Grecul de pe fosta str. a Reşedinţei, chiar vizavi de Reşedinţă mitropolitană (azi str. Universităţii, colţ cu str. Koţiubinski). În vizetele sale de mai târziu la Cernăuţi Eminescu întotdeauna se oprea şi la sora Aglaia, dar nu şi în cea din urmă vizită, cea de la sfârţitul lui decembrie 1885. După decesul preamatur a lui Ion Drogli, Aglaia se căsătoreşte a doua oară cu un ofiţer neamţ pe nume Henrich Gareis Edle von Dollitzsturm şi trece, se pare, cu traiul la Horecea Urbană, după alte surse – într-o casă de pe actuala str. Bucovineană. Acestea sunt aproximativ locurile cele mai însemnate din oraş, ce poartă umbra copilului ţi adolescentului Mihai. Pasiunea de hoinar l-a ajutat, însă, să cunoască bine întregul ţinut al Bucovinei (îl va fi străbătut cel puţin de câteva ori pe jos), să iubească oamenii lui. Dotat cu o fire contemplativă, înclinată spre reflecţii, lui Eminescu i-a plăcut întotdeauna să umble singur, hoinar, prin pădurea Horecii, prin lunca Prutului, pe dealul Ţeţinei, ca să se încânte şi să se minuneze de frumuseţea naturii, să pătrundă în tainele ei, să-şi îmbogăţească şi să-şi înveşminteze sufletul cu impresii şi simţiri sacre. Iar în clipele de reverie codrii Cosminului cu Dumbrava Roşie din apropiere, Lencăuţii şi Şipeniţul îi aduceau în memorie pe Ştefan cel Mare cu arcaşii lui, care prin aceste locuri scriseseră în letopiseţul Ţării pagini glorioase. Aici într-un vis frumos, s-a văzut şi El adăugând alte pagini de glorie la cronica acestui neam. L-a văzut mai târziu o lume. BERD: România trebuie să crească nivelul investițiilor publice Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare este pregătită să susțină investițiile publice din România, atât financiar, cât și punând la dispoziție vasta sa expertiză. Șeful BERD, Suma Chakrabarti, a discutat marți cu premierul Ludovic Orban despre nevoile de infrastructură ale României și eforturileautorităților de a implementa reforme care să susțină mediul de afaceri. Discuțiile s-au concentat asupra climatului investițional, investițiilor sustenabile în infrastructură și finanțărilor pentru companii, atât pentru extinderea firmelor locale, cât și pentru susținerea investițiilor străine, a anunțat BERD, într-un comunicat de presă. BERDestecelmaimare investitor instituționaldinRomânia, cu investiții totale de peste 8,6 miliarde de euro în diverse sectoare economice, iar banca a cerut autorităților române să continue lupta anti-corupție fără a bloca însă procesul de decizie și implementarea proiectelor de investiții. „România trebuie să grăbească investițiile publice care dezvoltă capitalul uman și fizic - servicii publice, drumuri, căi ferate, sănătate, educație-profitândlamaximdefondurile structurale ale UE și de sectorul privat foarte dinamic al țării”, a spus Suma Chakrabarti, președintele BERD. Inflația a depășit în 2019 prognoza BNR. Prețurile au crescut cu 4% anul trecut Prețurile de consum au crescut pe parcursul anului trecut cu 4%, peste nivelul prognozat de banca centrală. Cea mai importantă creștere a fost cea a prețurilor alimentelor, de peste 5 procente, în timp ce produsele nealimentare s-au scumpit cu 3,3%, iar serviciile cu 4,2%, potrivit datelor publicate marți de Institutul Național de Statistică (INS). Banca Națională a României (BNR) a scăzut la 3,8%, de la 4,2%, prognoza de inflație pentru finalul lui 2019 și estimează o inflație de 3,1% pentru sfârșitul acestui an, conform celui mai recent raport asupra inflației, publicat în noiembrie. Cartofii și țigările s-au scumpit cel mai mult în decembrie comparativ cu aceeași lună a anului anterior, prețurile crescând cu 23,61%, respectiv cu 8,27%, iar serviciile de apă, canal și salubritate cu 6,51%, potrivit datelor INS. Aproape toate prețurile la alimente au crescut în decembrie, singura scădere ușoară fiind înregistrate la categoria ‘’alte legume și conserve de legume”, minus 0,27%. În cazul mărfurilor nealimentare, ceamai mare creștere este înregistrată la categoria “tutun, țigări”, respectiv 8,27%. O altă scumpire consistentă este întregistrată de combustibili, 6,01%. Singura ieftinire este consemnată la gaze, respectiv minus 4,93%. La capitolul servicii, cel mai mare scumpire s-au înregistrat la serviciile de apă, canal și salubritate, cu 6,51%. În schimb, serviciile de transport aerian s-au ieftinit cu 28,01%. euractiv.ro / 14 ianuarie 2020