Romanian Times | Ianuarie 2020

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES Iacov și Esau - caractere biblice “ O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel “ ( Numeri 24:17b) Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago “ Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare şi-a vîndut dreptul de întîi născut. ştiţi că mai pe urmă, cînd a vrut să capete binecuvîntarea n-a fost primit; pentrucă, măcar că o cerea cu lacrămi, n-a putut s-o schimbe. “ (Evrei 12;16-17)+ Texte de studiu: (Geneza 25:20-26) Introducere : Esau și Iacov sunt frații gemeni născuți ai lui Isaac și Rebeca (Geneza 25: 24-26). Ceea ce e specific pentru ei și de care noi suntem oarecum familiarizați este faptul că Esau a renunțat la dreptul său de întâi născut ( pentru o mâncare de linte ). De asemenea, suntem familiarizați cu faptul că Iacov “ a furat ” binecuvântarea care “ aparținea ” cultural lui Esau. Dreptul de întâi născut și binecuvântarea sunt două lucruri diferite, fiecare cu importanța lor. Ca să putem înțelege aceste două caractere, Iacov și Esau, este necesar să înțelegem aceste două elemente: a) Dreptul de întâi născut . Conform obiceiurilor culturale din timpul și locurile acelea, dreptul de întâiul născut a aparținut celui mai mare fiu și consta din drepturi, responsabilități, onoruri și moșteniri importante. Dar, în cazul lui Esau și al lui Iacov , trebuie să ne amintim promisiunea pe care Dumnezeu o făcuse bunicului său, Avraam, și promisiunea care a fost transmisă tatălui său, Isaac. Domnul I-a promis luiAvraamcă-l va binecuvânta, că îi v-a înmulți sămânța ca stelele cerului și nisipul de pe plajă. De asemenea, inclus în acest legământ pe care Domnul l-a făcut cu Avraam a fost promisiunea că toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța lui (Geneza 22: 16-18). Acest legământ între Domnul și Avraam urma să fie transmis lui Esau, primul său fiu născut. Orb și în vârstă, Isaac aveau două binecuvântări diferite pentru fiii săi. Una era binecuvântarea primului născut pregătită pentru Esau, iar cealaltă era binecuvântarea luiAvraam pregătită pentru Iacov. Prima a fost binecuvântarea generală a prosperității și a puterii (Geneza 27: 28-29), iar a doua, a avut de-a face cu o binecuvântare specială a lui Avraam -o moștenire a copiilor și a pământului (Geneza 28: 1-5). Binecuvantarea b) este un alt concept cheie în Cartea Geneza. O binecuvântare a fost întotdeauna acordată de la cel (cea) mai mare la cel(cea) mai mic(mica). Dumnezeu a binecuvântat peAdam și Eva, pe Noe și pe fiii săi, peAvraam și Isaac. Avraam, la rândul lui, l-a binecuvântat pe Isaac (Geneza 27: 1-45) Binecuvântările și blestemele joacă un rol proeminent în Scriptură (Levetic 26: Matei 5: 1-12; 23), indicând importanța lor în guvernarea lui Dumnezeu peste poporul legământului. Una dintre primele apariții ale temei binecuvântării din Biblie se găsește în Geneza 27: 1-45, iar, acum, în acest pasaj ne îndreptăm atenția. Cuvântul lui Dumnezeu nu privește binecuvântările ca niște simple dorințe pentru bine care pot sau nu să se realizeze. În schimb, o binecuvântare determină destinul când mâna Domnului este în ea. Acest lucru este văzut cel mai clar în binecuvântările pe care Creatorul nostru le declară față de slujitorii Săi în Scriptură. Binecuvântarea lui Avraam în Geneza 12: 1-3, de exemplu, este un cuvânt care formează viitorul patriarhului și descendenților săi. Odată ce această binecuvântare a fost dată, Domnul putea să o transmită generațiilor următoare mai mult sau mai puțin direct, așa cum a făcut El,atunci când a apărut, lui Isaac (26: 1-5). Cu toate acestea, Dumnezeu ar putea să-l dea și prin intermediari, așa cum a procedat în acest caz, și astfel a transferat moștenirea lui Avraam de la Isaac la Iacov și de la Iacov către ceilalți patriarhi ai lui Israel (cap.49). Isaac continuă să aranjeze binecuvântarea lui Esau, chiar dacă contravine Cuvântului profetic al lui Dumnezeu că bătrânul va sluji celui mai tânăr. El nu pare să caute îndrumarea și sfatul lui Dumnezeu în această problemă gravă. Rebeca știa profeția, dar nu așteaptă ca Domnul să lucreze și în privința asta.Când Esau a ieșit să vâneze, mama sa, Rebeca,și fratele său, Iacov, au conspirat să-l înșele pe Isaac. Făcând pe Isaac să creadă că era Esau, Iacov l-a convins pe Isaac să-și pronunțe binecuvântarea asupra lui. Planul Rebecăi de a asigura binecuvântarea patriarhală pentru Iacov relatată în Geneza 27: 5-13 ne confruntă cu o întrebare importantă: aprobăDomnul înșelăciunea?Această problemă este spinoasă, deoarece, după cum dezvăluie pasajul (menționat mai sus), Iacov a primit cu succes binecuvântarea destinată lui Esau. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu a fost complet fericit cu Iacov. Există indicii că Dumnezeu nu a fost mulțumit de modul în care s-a obținut binecuvântarea patriarhală: Înprimulrând,Rebecanufacenicioîncercaresă-lconvingăpeIsaacsă-șischimbe x părerea despre Esau (27: 5-13). Dacă Isaac ar fi întrebat pe Dumnezeu despre schimbarea făcută referitor la binecuvântarea copiilor (25:23), faptele lui Rebecăi ar fi putut fi mai lăudabile. (Cu mai multă înțelepciune, Moise nu menționează niciodată moartea Rebecăi. Spre deosebire de alte soții patriarhale, nu i se dă nici un memorial sau o înmormântare, probabil din cauza modului în care a obținut binecuvântarea pentru Iacov). În al doilea rând, viața lui Iacov evidențiază dezaprobarea Domnului față de x metodele sale. Protestul său din 27: 11-12 reflectă îngrijorarea că el ar putea fi prins, nu că ar putea dezonora pe Isaac și blasfemiază în minciuna lui că Domnul ia dat succes în vânătoarea sa (v.20). În plus, furtul înșelător al binecuvântării x provoacă conflicte cu Esau, făcându-l pe Iacov să fugă (v. 41- 45). De fapt, Iacov însuși este înșelat mai târziu (29: 1-30), ceea ce este, probabil, răzvrătire pentru minciunile sale. Cu toate acestea, Iacov este binecuvântat pentru o chemare specifică în planul răscumpărător al lui Dumnezeu și, astfel, El (Dumnezeu) permite lui Isac să-i dea binecuvântarea lui Iacov. Providența lui Dumnezeu este de așa natură încât planurile Lui nu vor fi niciodată compromise, deși nu aprobă niciodată păcatul poporului Său, chiar dacă contribuie la scopurile Sale (Romani 6: 1-2). ………………………………………………… Într-o zi, Esau s-a întors de la vânătoare cu mâna goală și flămând și a dorit o parte din supa de linte pe care chiar atunci o gătea Iacov. Iacov s-a oferit să-i dea fratelui său supă în schimbul dreptului său de întâi născut - onoarea specială pe care a posedat-o Esau ca fiu mai mare, care ia dat dreptul la o dublă parte din moștenirea tatălui său. Iacov a zis: “Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!” Esau a răspuns: “Iată-mă, sînt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întîi născut?” Şi Iacov a zis: “Jură-mi întîi.” Esau i-a jurat, şi astfel şi-a vîndut dreptul de întîi născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pîne şi ciorbă de linte. El a mîncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întîi născut . Pentru Esau există doar prezentul și foamea lui presantă și-o justifică pentru a o satisface. El nu și-a vândut pur și simplu un oarecare drept de întâi născut, ci vindea dreptul de întâi născut, al cărui rezultat va avea pentru descendenții săi să devină neamul pe care Dumnezeu l-ar folosi pentru scopurile Lui și din care urma să se nască Mesia. Locul lui Iacov în legământ nu s-a bazat pe vre-un merit de al său. De fapt, Iacov, la întoarcerea sa din Haran și înainte de a se întâlni cu Esau, a recunoscut cu sinceritate păcatul tinereții sale (Geneza 32: 1-21). Isaac, tatăl lor , era un om bogat. Tatăl lui Isaac, Avraam, a fost de asemenea un om cu multe bogății. Cred că Iacov a vrut moștenirea asta, a vrut tot ce va veni cu dreptul de întâi născut, dar Esau nu-i păsa prea mult pentru dreptul său de întâi născut - de fapt, se spune că el disprețuia dreptul de întâi născut (Geneza 25:34).Acest lucru este clar atunci când el a optat să-și vândă dreptul de întâi născut pe un blid de linte în loc să caute alte mijloace pentru a-și hrăni stomacul. Esau ar fi putut merge la Rebeca, mama lui, pentru a vedea dacă are ceva pregăti pentru el - nu a făcut-o. În schimb, Esau, cu atâta ușurință și-a vândut moștenirea, și-a vândut responsabilitățile, și-a vândut onoarea, și-a vândut legământul lui Dumnezeu (nu s-a gândit prea mult la legământul lui Dumnezeu!). L-a considerat ca fiind neimportant și nu s-a gândit prea mult la plinătatea dreptului de naștere. Comentariile lui John Calvin la Geneza 27:11 ne reamintesc că doar pentru că Domnul folosește de multe ori faptele noastre perverse pentru binele nostru final, prin urmare, nu putem să luăm acest har drept permis la păcat. Este greu de acceptat faptul că Dumnezeu a lucrat prin păcatul lui Iacov (în conecție cu mama sa) pentru binele final al planului Său. Dar aceasta este concluzia finală de la sfârșitul istoriei patriarhilor. Nu trebuie să folosim niciodată acest adevăr ca o permisiune de a păcătui, dar să nu presupunem în mod eronat că Dumnezeu nu poate folosi greșelile noastre pentru a contribui la gloria Lui și, prin urmare, la binele nostru, în cele din urmă. În familia lui Isaac, ca și în toate familiile, toată lumea este păcătoasă și toată lumea este pedepsită. Păcatul este complex, lucru diferit în oameni, dar cu același scop mortal și distructiv. Este greu de imaginat o familie mai disfuncțională decât aceasta. Ceea ce este incredibil este căDumnezeu nu se îndepărtează de această familie. Nu numai că Dumnezeu nu se îndepărtează, el se îndreaptă spre ei și își reînnoiește legământul cu Isaac. De ce ar face Dumnezeu acest lucru? Este bunătatea Lui iubitoare, harul Său la lucru. Dumnezeu este cu Isaac nu pentru credincioșia lui Isaac ci pentru credincioșia lui Dumnezeu. Aceasta este natura dragostei legământului lui Dumnezeu, o iubire sigură, consecventă. (VAURMA)