Romanian Times | Ianuarie 2020

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES O RUTA DE ASTEPTARE Slavomir Almăjan Simțeai cum cerul se cobora, vedeai fețe radiind de bucuria divină și minunate rugi și laude rostite în limbi neștiute. Frica de Dumnezeu încărca aerul tumultuous al laudelor și cântărilor. Era vara, sâmbătă seara în basementul acela din Detroit. Am fost “furat” într-o clipă în extazul părtășiei binecuvântate cu Creatorul meu… În mintea și în inima mea nu erau întrebări în clipele acelea. Era doar aceea minunată îmbrățișare a ceea ce este pământesc cu ceea ce nici nu credeam că poate fi atins… Cu cerul… Era plăcerea negrăită a unei intimități adânci și sfinte. De undeva din adâncul ființei mele dorul tainic de limpezime a umplut cu lacrimi ochii mei neobișnuiți cu plânsul. Atunci când bătrânul nostru prieten ne-a spus despre a merge în Detroit la rugăciune, atât eu cât și soția mea am fost mai puțin decât încântați dar la insistențele prietenului nostru am decis să mergem. De fapt în toate începuturile în Domnul, există o putere împotrivitoare care tinde să le zădărnicească. Seara aceea la Detroit a schimbat cursul vieții mele înflăcărând o mișcare nouă, cu totul nouă, dând vieții mele un sens al adevăratei angajări, în care toată ființa mea era cuprinsă… Și totuși privind în urmă, mă simt obligat să văd că în așa numita mea “creștere” de atunci și până azi, ceva din inefabilul acelei dulci părtășii pe orizontală și verticală a pălit. Flacăra generatoare a spiritului pare a slăbi în timp ce voința și rațiunea își continuaseră drumul faptelor bune în Domnul. În desele mele conversații cu Delia, fiica noastră mai mare, ne-am angajat în a “evalua” valoarea clipelor pline de emoții din primele noastre întâlniri cu Domnul… De ce emoțiile de atunci nu ne însoțesc și în present deși, cum am mai spus, voința noastră, și motivația rațională stăruie în aceeași direcție? De ce? Ei bine, am aflat în decursul anilor că eu nu sunt singur pe făgașul acestor întrebări, că înaintea noastră și după noi, oamenii au trecut și vor trece prin stări asemănătoare. În căutarea adevărului am auzit “răspunsuri” din toate părțile care mai degrabă căutau să liniștească cugetul decât să “răspundă”… Ziua sfârșiturilor slabe Experiența pustiei sau “the desert experience” ar fi una dintre cele mai vehiculate idei prin bisericile contemporane. Acoperirea biblică a acestei teze este tentantă și poate fi liniștitoare pentru un cuget chinuit de neodihnă. Poate fi, îmi zic, Moise a experimentat asta de două ori câte patruzeci de ani! Domnul Isus a fost dus de Duhul în pustie și a stat acolo patruzeci de zile… Sună bine, nu-i așa? Dar în ultima vreme acest antidot nu-mi mai ajută pentru că descopăr pe paginile Noului Testament o altă realitate. De fapt însăși comparația experienței lui Moise cu pustia nu prea poate fi aplicată drept răspuns uscăciunii spirituale pe care uneori o simțim… Experiența pustiei este mai degrabă o illustrare a școlii prin care ne trece Domnul întru obținerea îndelungei răbdări și a mult râvnitei tenacități în lucrare. Asta nu implică lipsa emoției primei iubiri și nici lipsa bucuriei cerești în slujbă! Iată ce zice Domnul printr-unul din heralzii Lui: “Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, Rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor Pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi Bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii Mele!” (Habacuc 3:17, 18). Poate că nu emoția primei iubiri lipsește ci chiar prima iubire sau “dragostea dintâi”! Crede-mă, cititorule, nu sunt pornit să tai craca de supt picioarele tale pentru că pe aceeași creangă sunt și eu și mulți alții ca mine și ca tine. Poate că mesajul acestui articol ne va ajuta pe amândoi. Atâta vreme cât suntem în căutarea răspunsului, suntem încă temeinici candidați în regăsirea primei iubiri. Experiența pustiei, spun heralzii ei, este școala umblării prin credință și rațiune. Este Adevărul, spun ei, cel care ar trebui să ne motiveze și nu emoția primară. Desigur, adevărul trebuie să fie miezul credinței noastre dar nu fără flacăra vie a dragostei dintâi… Acum, acum când scriu asta, sunt și mai convins că nu ea flacăra ne-a părăsit ci noi am părăsit dragostea dintâi. Iată, spre meditație un text din Apocalipsa care pare să reveleze ceva în acest sens. Domnul se adresează efesenilor astfel: “Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare, și că ai suferit din pricina Numelui Meu, și că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi… “ (Ap. 2: 2-4). Unul din momentele intersante ale anului 2019 pentru mine l-a reprezentat zborul cu un avion usor de numai 4 locuri. Experienta unica incepand cu decolarea planarea in vazduh si observarea locurilor de la inaltime si apoi o scurta asteptare pana la aterizarea. Am invatat cu aceasta ocazie faptul ca unul din lucurile ce fiecare pilot trebuie sa il stie este parcurgerea unui traseu de asteptare, in cazul in care aterizarea nu este permisa de catre turnul de control. Traseul de asteptare este asemenea unei piste de atletism in jurul unui teren; implicamiscare continua ce te poate repune pe traiectoria manevrelor de aterizare in fiecare moment dupa ce primesti permisiunea controlorului de trafic. Sa parcurgi acest traseu de asteptare cand timpul este placut, poate parea plictisitor, repeti aceleasi manevre si vezi aceleasi detalii pana cand primesti unda verde pentru finalizarea zborului. Daca ai perioade in care viteza vantului este considerabila atunci toata acesta manevra de asteptare devine un lucru ce solicita toata atentia si adrenalina disponibila. Vantul te provoaca sa faci ajustari in fiecare moment astfel incat aparatul sa stea pe traiectoria destinata, sa nu fii nici prea sus nici prea jos fata de paramentri destinati acestei proceduri. Cand conditiile de zbor sunt neprielnice, semnalul ca poti ateriza si poti parasi traseul de asteptare, este una din cele mai bune vesti primite vreodata. Intr-un fel a parcurge traseul unui zbor de asteptare este a merge spre nicaieri intr-o maniera eficienta. Te rotesti in cerc si fara o directie precisa dar scopul este o finalitate buna a zborului. Chiar daca pare fara sens zborul de asteptare te va duce inapoi acolo unde ai pornit. Si aceasta este definitia unui pilot de succes: numarul decolarilor este acelasi cu numarul aterizarilor. Asta nu inseamna ca nu depui efort si ca nu pot aparea dificultati pe traseu. Uneori daca zbori cu un instructor el iti va putea cere sa stai intr-un zbor de asteptare chair daca vantul nu este prielnic pentru a-ti perfectiona capacitatea de manevrare a aparatului si deprinde aptitudini ce vor putea fi folosite mai tarziu. Am incercat a transpune apoi intr-o matrice simbolic spiritual aceasta situatie. In calatoria noastra alaturi de Domnul Isus putem fi uneori in situatia unui zbor de asteptare. In ciuda unor nopti lungi de rugaciune, de studiu biblic, de citire si ascultare a diferite mesaje/predici - Dumnezeu ne trece intr-un sezon de asteptare. Pare ca nimic nu se intampla…si totusi, totul are rostul si locul lui in planul lui Dumnezeu. Simt ca sunt intr-o astfel de perioada chiar acum…unamai indelungata decat ma asteptam. Perioada de asteptare are puseurile ei de frustrare asortata chair cu o faza de amorteala – stii unde esti dar nu stii pentru cat timp. O astfel de experienta ofera o substantiala oportunitate de a invata, de a creste, de a fi pregatit pentru perioade poate mai dificile ce pot urma. M-am gandit de asemenea la cat de multi oameni din Biblie au trecut printr-o astfel de perioada a unui “zbor” de asteptare inainte de a intelege noua traiectorie in viata. Iosif a petrecut in inchisoare o perioada buna din tineretea sa pana cand Dumnezeu l-a considerat bun pentru provocari mai mari ale credintei lui. Moise a fost un timp un simplu cioban in Madian pana cand Dumnezeu a considerat ca este gata pentru a merge in Egipt pentru provocari mai mari ale credintei sale. Ma gandesc la Saul ce l-a intalnit pe Domnul Isus pe drumul spre Damasc si care a urmat o perioada de acomodare si pregatire inaintea marii chemari de a fi apostolul neamurilor. Am privit apoi spre pasaje din scriptura in care Dumnezeu prin Duhul Sfant ii incurajeaza pe cei credinciosi sa astepte, sa fie rabdatori. Poate cel mai cunsocut pasaj este cel din Isaia 40:31, “dar cei ce-L aşteaptă pe Dumnezeu îşi vor împrospăta puterea; ca vulturii se vor întraripa, vor alerga şi nu vor osteni, vor merge şi nu vor flămânzi.” Dumnezeu ne ofera o ruta de asteptare pentru a ne pregati spre urmatoarea destinatie. Intrebarea pe caremi-o pun este; voi astepta eu bine?Voi rula in aceasta ruta de asteptare in parametrii buni? Sau nerabdarea si nelinistea ma vor determina sa fac ceva? Sau altfel pusa problema, “Pot sa merg spre nicieri si sa fiu eficient?” Prin a merge spre nicaieri nu mai gandesc la situatii in care nimic nu se intampla… aceste perioade unice sunt pline de evenimente mici ce testeza credinciosia, rabdarea, perseverenta, increderea. Perioada de asteptare este bogata in substanta spirituala gasita in lucruri mici iar acesta ocazie nu trebuie ratata. Desi pare o pierdere de vreme, perioada aceasta trebuie folosita cu grija, intrebandu-L pe Dumnezeu ce vrea sa ne invete si cum putem intelege – iar abia apoi sa fim gata spre o noua destinatie. Imagineaza-te putin in acest moment de asteptare aeriana cu Dumnezeu langa tine invatandu-te, ghidandu-te, ajutandu-te sa ai noi deprinderi si aptitudini pentru ceea ce va urma. Administreaza intelept si fara cartire fiecare moment al rutei de asteptare – este modul in care Dumnezeu te invata acum. De un singur lucru trebuie sa fi sigur: Dumnezeu te va chema sa iti schimbi directia si sa mergi pe o alta traiectorie in momentul in care El va considera asta. Simti parca ca mergi spre nicaieri si ca galopezi in gol dar in realitate El pregateste fiecare moment, fiecare ruta dupa Planul sau. El este turnul de control si fara ghidajul Sau finalitatea zborului poate fi periculoasa. De aceea fi linistit si asculta fiecare instrunctiune intr-o ruta de asteptare. Emanuel C. Pavel – Vancouver B.C. (continuare in pagina 7)