Romanian Times | Mai 2020

Meditații creștine 8 ROMANIANTIMES La timpul de rugăciune și citire a Biblie în familia noastră, și copiii au oportunitatea să ne spună ce au citit din Biblie în ziua respectivă, ce au înțeles, sau ce nu au înțeles din lectură. O prietenă de-a fetiței noastre, care a venit să petreacă ziua cu noi, ne-a spus că a citit textul în care Domnul Isus a fost prins de soldați în Grădina Ghetsimani. Ne-a spus că, ce a învățat ea din acest text, a fost că indiferent de felul în care cei din jur se poartă cu noi, noi trebuie să le facem bine, așa cum a făcut Domnul Isus, vindecând urechea soldatului. M-am bucurat așa de mult că Domnul a deschis mintea unui copil, ca să înțeleagă un concept al identității creștinului, atât de profund și frumos. Mesajul acesta mi-a adus aminte de rugăciunea lui Pavel pentru credincioșii din Efes: “şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi” (Efeseni 1:18). Creștinul, adică cel care Îl iubește și Îl urmează pe Domnul Isus, are o nouă identitate, o nouă chemare și un scop clar pentru viață. Natura Domnului Isus este reflectată în viața credinciosului, în cele mai mici detalii. Gândirea, vorbirea și faptele noastre, sunt motivate de dragostea pe care o avem pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru. Bunătatea, dragostea, mila, dreptatea, îndelunga răbdare, credincioșia și toată frumusețea splendorii lui Dumnezeu, se răsfrâng asupra noastră, atunci când ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt. Chiar și atunci când ne exercităm dreptul și chemarea de a mustra un frate sau o soră care a căzut în păcat, o facem cu scopul de a ridica și restaura, o facem cu toată dragostea, știind că suntem unelte în mâna lui Christos. Domnul Isus dorește ca toți oamenii să se întoarcă la El și să primească mântuirea. În cuvintele Apostolului Pavel, noi mustrăm “ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 7:12b). Avem responsabilitate unii față de alții, înaintea lui Dumnezeu, și nu putem sta nepăsători față de cei care au căzut, sau care se îndreaptă spre cădere. În numărul anterior, al revistei RomanianTimes, ammenționat faptul că atunci când mustrăm, noi trebuie să avem încredințarea că este vorba, cu adevărat, despre un păcat, nu despre o părere îndoielnică, despre un zvon sau despre o iluzie. Atunci când o persoană trăiește în păcat, de care nu dorește să se pocăiască, biserica trebuie să ia măsuri concrete pentru a ajuta persoana căzută, dar și pentru a ajuta biserica, sau a păzi biserica. În acest număr, aș dori să menționez câteva exemple pentru care disciplina/judecata/mustrarea sunt absolut necesare. 1. Pentru menținerea unei doctrine sănătoase în Biserică. Pentru fiecare membru al bisericii, de la mic la mare, doctrina sănătoasă a Scripturii este vitală. Despre Timotei, Pavel spune: “din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus.” ( 2 Timotei 3:15). De asemenea, în Proverbele 22:6 citim: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Pentru a preveni infiltrarea unei doctrine străine Scripturii în biserică, se cere perseverență în aprofundarea învățăturii Bibliei, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Aceasta este datoria fiecărui credincios. Pentru că luna aceasta, aici în America, sărbătorim ziua mamei, doresc să menționez și faptul că mamele au un rol deosebit de important în educația spirituală a copiilor; mă rog ca Domnul să le de-a înțelepciune și putere, ca atât prin vorbele lor, cât și prin faptele lor să fie un îndrumător spre Christos. “Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5). În timpul anilor de studenție, am făcut practică în spital pregătindu-mă să devin asistentă medicală. Doream și încă doresc să ajut, de aceea am ales această carieră. Totuși, m-am lovit ca de un zid, când am realizat că de fapt, marea majoritate a responsabilităților mele au fost administrarea unor tratamente, pentru diferite boli. Mi- am dat seama că, nu puține dintre aceste boli puteau fi prevenite dacă pacientul ar fi adoptat un stil de viață mai sănătos. Dintre aceste boli care puteau fi evitate aș menționa: ciroze la ficat datorită abuzului de alcool, complicații datorită obezității, boli pulmonare datorită fumatului. De aceea, după ce am terminat școala, primul meu loc de muncă a fost la o companie care monitoriza sănătatea angajaților, pentru a preveni anumite boli. Anual le măsuram tensiunea, greutatea, nivelul zahărului în sânge și alte detalii de genul acesta. Vorbeam cu ei și îi ajutam să ia decizii care să le îmbunătățească, sau să le mențină sănătatea. La o astfel de întâlnire, un angajat a venit la una dintre asistentele medicale, din grupul meu, și i-a spus: „Tu mi-ai salvat viața”. Ulterior am aflat că, în urmă cu un an, la o astfel de consultație preventivă, această asistentă își dăduse seama că acest om fusese în pragul de a avea un atac de cord. Acest lucru a fost confirmat, ulterior. A preveni o boală, deși cere o anumită disciplină, este cu mult mai de folos decât a o trata. Cu cât mai importantă este sănătatea spirituală și efortul de a evita o boală spirituală, decât a o trata, după ce a făcut mari ravagii în viața cuiva? Consider faptul că, de fiecare dată când în biserică se dă învățătură sănătoasă, prevenim strecurarea învățăturilor false, care ne pot “îmbolnăvi”. De aceea, este de o mare importanță ca atunci când o învățătură străină Scripturii se strecoară printre noi, să fie imediat oprită și corectată. Noi trebuie să ne ferimde cei care au o învățătură contrarăBiblie. Apostolul Pavel spunea: „Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.” (1 Timotei 6:3-5). Noi nu trebuie să acceptăm, în mijlocul nostru, astfel de învățători falși. “Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” (2 Ioan 1:9,10) O mare atenție trebuie dată, astăzi, învățăturilor care circulă pe internet. Aceste învățături pot pătrunde foarte ușor în casele noastră și mai ales în mintea copiilor noștri, pentru că ei nu sunt destul de maturi, în credință, ca să poată recunoaște devierile. Învățăturile străine nu se strecoară doar în predici, ci pot fi infiltrare și prin muzică și poezie. 2 . Pentru menținerea păcii și unității în Trupul lui Christos, Biserica. Domnul Isus a spus: “Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). Domnul Isus este numit “Domn al păcii” (Isaia 9:6b). Noua noastră identitate în Christos reflectă faptul că noi căutăm pacea. Domnul Isus ne-a chemat să fim una, cum El cu Tatăl sunt una. Domnul Isus ne-a împăcat cu Dumnezeu, prin sângele vărsat pe cruce, și ne-a dat și nouă slujba împăcării. Suntem chemați, cât depinde de noi, să trăim în pace cu toți oamenii. Dacă noi am murit împreună cu Christos și El trăiește în noi, aceasta trebuie să se reflecte și în faptul că suntem oameni care căutăm pacea. De aceea, atunci când sunt persoane care aduc certuri și dezbinări în biserică, acestea trebuie oprite, pentru că cearta și dezbinarea nu este de la Dumnezeu. Citind următoarele versete despre certuri și dezbinări, vom înțelege nu doar gravitatea acestui comportament, dar și cum să acționăm conform Scripturii. “Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos,Domnul nostru” (Romani 16:17,18a). “Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să IDENTITATEA Identitatea omului în Christos Domnul vis-a-vis de judecată - (V) (continuare in pagina 20)