Romanian Times | Mai 2020

ROMANIANTIMES Cultură 9 Altceva decît vești proaste de Andrei PLEȘU În torentul de vești proaste care ne asaltează zilnic (mană cerească pentru un anumit segment din mass-media), veștile bune au ajuns să pară neplauzibile și, oricum, „fără nici un haz”. Ei bine, risc să semnalez nu pur și simplu o veste bună, ci un eveniment excepțional, greu de imaginat în contextul actual și greu de luat în seamă pentru cine este, deocamdată, demobilizat dinaintea bolii planetare, a izolării obligatorii (și nevrotice), a spaimei de moarte. E vorba de o carte: un album monumental (cca 500 de pagini) despre „mănăstiri și biserici din Transilvania” construite în secolele XIII- XVIII. „Asta-i bună!” – va fi reacția unui anumit „bun-simț”. „De asta ne arde nouă acum?!” „Avem noi timp și dispoziție să ne bucurăm acum de frumuseți muzeale, de documentele unui trecut din altă lume?” „Mai mult ca oricînd!” – sînt tentat să răspund.Altfel, vom inventa un „fel de a fi” foarte primejdios: subzistență fără temei, contingență fără memorie, supraviețuire fără viețuire. Coordonatorul lucrării este Părintele Iustin Marchiș, care nu este la prima „abatere”. În 2014acoordonatșipublicareaunuialbumal mănăstirilor dinOltenia, la fel de impunător și de util. Albumul pe care îl semnalez acum e un prim volum, cuprinzînd județele Alba, Hunedoara, Sălaj și Cluj. Volumul al doilea va cuprinde celelalte șase județe ale Principatului Transilvan (Bistrița-Năsăud, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu). Îl cunosc de mult pe Părintele Marchiș. Ardelean el însuși, pasionat de drumeție, iubitor și cunoscător de artă, mereu bucuros să învețe și să înțeleagă, înzestrat cu un instinct exemplar în alegerea colaboratorilor și în îndrumarea lor. Echipa pe care a coordonat-o pentru albumul transilvan include patru specialiști exersați: Mihaela-Sanda Salontai, Ciprian Firea, Ana Dumitran și Daniel Dumitran. Esențial este aportul fotografic al lui Daniel Mihail Constantinescu și grafica de prim rang a doamnei Ioana Bita Giulea. Nu-mi propun să fac o „recenzie” aplicată a cărții. Mă mulțumesc să transmit cititorului o suită de uimiri, care mă determină să o salut drept o reconfortantă veste bună, cu atît mai bună, cu cît contextul de-acum îi dă profilul unei împliniri imprevizibile, aproape „utopice”… 1) Substanța textului – asumată ca atare de coordonator în cuvîntul său de întîmpinare – este, în primul rînd, una artistică, nu sec monografică sau istorică. Avem de a face cu un ghid de călătorie printr-o tulburătoare colecție de frumuseți, de care, adesea, habar nu aveam. Ni se mijlocește întîlnirea cu 157 demonumente, pe un traseu care însumează cîteva mii de kilometri. Și nu e puțin lucru ca tocmai un monah să slujească misterul transcendenței, slujindu-se de frumusețea imanentă a discursului sacru. 2) Prin definiție, inventarul monumentelor ardelenești oferite privirii noastre e colorat multietnic și pluriconfesional. Și iarăși spun: sînt emoționat săconstat căpoți fiun riguros monah ortodox fără a închide ochii atunci cînd reușita artistică aparține și „celuilalt”: român, maghiar, sas, ortodox, benedictin, cistercian, dominican, franciscan, augustinian, iezuit, lazarist sau piarist. Nu e vorba aici de o „trendy” ideologie „ecumenică”, ci de un creștinesc îndemn la împreună viețuire cu „aproapele” diferit. Nu polemic, ci integrator, nu „instalat” în sine, ci deschis spre toți truditorii, chiar nu integral asemănători, ai aceleiași căutări, ai aceleiași căi. Să răsfoiești un album alcătuit din unghi ortodox, în care apar și reliefuri sau sculpturi, dincolo de unele idiosincrazii „răsăritene” față de a treia dimensiune, e o ocazie rară și proba unui „curaj” editorial de excepție. 3) O a treia uimire e legată de noutatea absolută, chiar și pentru un (fost) istoric de artă ca mine, a documentației vizuale. Am descoperit lucruri uitate sau neștiute, de natură să mă umple de admirație, dar și de un anumit sentiment al vinovăției. Nu mai știu, nu știm în general peste ce tezaur dormităm, deși zburdăm retoric pe tema „identității”, a „patrimoniului” național, a iubirii de patrie și de neam. Dar cine, împăunîndu-se țanțoș cu „valorile” autohtone, are cea mai mică idee despre capodopere ca acelea de la Alun, Baica, Derșida, Dobrin, Agîrbiciu, Calna, Dretea, Viștea, Goiești, Lupșa, Tătîrlaua și multe altele, abundent ilustrate în albumul despre care vorbim? Cine, umblînd prin Ardeal, și-a făcut timp să viziteze muzeele din Alba Iulia, Blaj, Zalău, Dej, Cluj, Nicula, Pătrîngeni, Rîmeț etc.? Pe acest fundal, albumul coordonat de Părintele Marchiș e, simultan, unprilej de reamintire, deneuitare și un îndemn la păstrare responsabilă a unui prețios tezaur. Iar pentru călătorul autohton (sau străin) – o foarte convingătoare invitație la pelerinaj. 4)Edezamăgitorsă-țidaiseamacăîndelung trîmbițata sărbătoare a Marii Uniri n-a avut nici o clipă în vedere materia palpabilă a unei îmbogățitoare cercetări istorice și artistice. Povestea monahilor ardeleni care s-au refugiat, contributiv, dincoace de munți sau a ctitorilor din Țara Românească și Moldova (domnitori, arhierei sau boieri) care au suplinit adesea lipsa ctitorilor locali de peste munți ar fi prilejuit semnificative sondaje documentare. 5) O lucrare cum este aceasta presupune nu numai dăruire și pricepere, dar și o investiție editorială cu totul neobișnuită. Faptul că s-au găsit un sponsor generos (Renovatio Trading) și o editură performantă (Design Books), pentru a susține, în vreme de criză, o asemenea întreprindere e aproape de necrezut: încurajator și de nerăsplătit altfel decît printr-o prietenească recunoștiință… 6) Nu pot să nu atrag atenția și asupra unei dimensiuni mai puțin obișnuite a acestei cărți: nu avem de a face doar cu parcursul unui amplu capitol de istorie artistică și bisericească. Întîlnim și oameni, personaje atașante, portrete exemplare, generoase, ospitaliere: bărînele de la Ghelnița, pelerinii de la Prislop, muncitorii de pe șantierul conventului franciscan de la Tîrgu Mureș, pastorița de la Sîntana de Mureș, Părintele Emilian de la Toplița, Părintele Spiridon de la Crișan și mulți alții. Concluzie: Căutați această carte, citiți-o, bucurați-vă de iconografia ei și porniți la drum, pentru edificatoare întîlniri cu memoria oamenilor și a locurilor din care faceți parte… 14.05.2020 /dilemaveche.ro Sursa: dw.com - 17.05.2020 Pandemia îi afectează mai ales pe cei săraci, iar ajutorul Europei este esențial. Trebuie să ne pregătim pentru viitoarele crize, afirmă directorul OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus și comisarul european Jutta Urpilainen. În prezent cinci dintre cele șase țări cele mai afectate de pandemie se află în Europa. Europa încearcă să țină piept virusului și joacă, de asemenea, un rol principal în construirea solidarității globale. Deși păstrăm distanța unul de celălalt ca indivizi, ca actori pe scena mondială trebuie să ne apropiem și să acționăm împreună. Uniunea Europeană și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) împărtășesc angajamentul de a sprijini comunitățile și țările vulnerabile din întreaga lume. În clipa de față este esențial să strângem rândurile ca o comunitate globală. Ne aflăm cu toții în aceeași situație. Boala nu are granițe, afectând pe toată lumea fără distincție. Atâta timp cât ne afectează pe unii dintre noi, niciunul dintre noi nu este în siguranță. Pentru a sprijini răspunsul global la Covid-19, Uniunea Europeană și statele membre au prezentat recent un pachet numit ”Team Europe”, al cărui volum a crescut cu peste 23 de miliarde de euro (25 de miliarde de dolari). Desigur, o parte din măsurile de combatere a pandemiei de coronavirus vor fi puse în aplicare prin intermediul Organizației Națiunilor Unite. Solidaritate globală în cea mai mare criză de sănătate a vremurilor noastre Sprijinirea celor slabi La fel ca în multe alte crize, oamenii cei mai vulnerabili suferă cel mai mult din cauza acestei pandemii, iar ei trebuie să fie în centrul atenției noastre. UE susține planul strategic de răspuns al OMS și furnizează noi fonduri în valoare de 30 de milioane de euro pentru a consolida modul de pregătire și reacție la situații de urgență în țările cu sisteme de sănătate slabe sau care sunt afectate de crize umanitare. În plus, Comisia Europeană, OMS și partenerii de pe tot globul s-au alăturat pentru a lansa ”The Access COVID- 19 Tools Accelerator”, pentru a accelera dezvoltarea, producerea și distribuția echitabilă a vaccinurilor, diagnosticarea și terapiile pentru Covid-19, pentru ca toți oamenii să aibă acces echitabil la aceste produse salvatoare. Însă parteneriatul nostru se extinde cu mult peste actuala criză. Pandemia exploatează lacunele și inegalitățile din sistemele de sănătate, subliniind importanța investițiilor în angajații din domeniul sănătății, infrastructurii și sistemelor de sănătate pentru prevenirea, detectarea și reacția la focarele bolii. Sistemele puternice de sănătate reprezintă cea mai bună metodă de prevenire nu numai a focarelor și a pandemiilor, ci și a multiplelor amenințări la adresa sănătății cu care oamenii din întreaga lume se confruntă în fiecare zi. Cu toate acestea, conform tendințelor actuale, peste cinci miliarde de oameni nu vor avea acces la serviciile de sănătate de bază (acces la medicamente esențiale, apă curentă înspitale)până în2030.Chiardacăsunt disponibile, utilizarea lor poate ruina financiar milioane de oameni. Aceste deficiențe nu afectează numai sănătatea indivizilor, familiilor și comunităților, ci subminează inclusiv securitatea și creșterea economică globală. Din acest motiv, UE a oferit bani pentru parteneriatul cu OMS în vederea promovării asistenței medicale complete și a extinderii sistemelor de sănătate în 115 țări din Africa, Caraibe, Oceanul Pacific, Europa de Est șiAsia Centrală și de Sud-Est. Lumea cheltuie anual în jur de 7,5 trilioane de dolari (7 trilioane de euro) pentru sănătate, adică aproximativ 10 procente din produsul intern brut global. Să fim pregătiți Cu toate acestea, prea multe țări cheltuiesc prea mult din bugetul sănătății pentru tratarea bolilor în spitale, unde costurile suntmaimari și rezultatele adeseamai rele, în loc să sprijine promovarea și prevenirea sănătății la nivel primar. Pandemia Covid-19 va încetini în timp, dar nu se poate reveni la situația de până acum. Pe măsură ce lucrăm pentru a depăși această pandemie, trebuie să ne pregătim și pentru următoarea. Acum există oportunitatea de a crea sisteme de sănătate rezistente în întreaga lume. Investițiile în consolidarea infrastructurii și a personalului medical sunt singura cale de a preveni viitoarele crize de sănătate la nivel mondial. Dacă trebuie să învățăm ceva în urma acestei pandemii este că investițiile făcute acum în sănătate vor salva vieți în viitor.