Romanian Times | August 2020

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES (continuare in pagina 20) TRĂIEȘTE CA FIU ȘI NU CAROB “Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: “Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atîţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; iar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi-a mîncat averea cu femeile desfrînate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat. “ Fiule `, i-a zis tatăl, “tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.” LUCA15:29-32 INTRODUCERE Pilda relatată de Evanghelistul Luca în capitolu l15:11-32 este cunoscută ca și Pilda Fiului risipitor. Ea este considerată cea mai frumoasă și mai profundă pildă care a fost spusă de Domnul Isus. Pilda e considerată de unii cercetatori ai Biblie ca fiind “ Evanghelia din Evanghelie ”. A. Contextul sau împrejurarea în care a fost spusă pilda : A fost spusă (alături de alte două pilde) ca răspuns la acuzația (cârtirea) fariseilor și cărturarilor că Domnul Isus “ primește pe păcătoși și mănâncă cu ei” (Luca 15:2). Fariseii și cărturarii s-au indignat, când au văzut pe Domnul Isus din nou înconjurat de o mare mulțime de vameși și păcătoși. Domnul Isus nu le răspunde cu argumente telogice și ci le răspunde prin pilde. Acuza lor, reprezenta un adevăr; dar l-au spus provocator. Dar alegerea acestor companioni nu a fost pe baza unei înțelegeri mutuale ale felului lor imoral de viață. Dimpotrivă, Domnul condamna păcatul. Dar, acceptarea lor în jurul Lui a fost pe baza unor principii pe care Domnul chiar le explica prin intermediul acestei pilde. Domnul Isus a luat cuvântul lor adresat lui ca un reproș și l-a transformat într-o proclamație: El pentru aceasta venise pe pământ : “ să caute și să mântuiască ce era pierdut ”. El nu a venit să “promoveze” în împărăția cerurilor pe cei “ neprihăniți prin ei înșiși ”, ci pe cei păcătoși I-a condus la pocăință. El a venit de a prezenta mesajul Evangheliei: iertarea și dragostea Tatălui Ceresc oferită tuturor oamenilor în mod gratuit. B. Structura pildei: În prima parte Domnul Isus se ocupa cu fiul cel mai tânar care și-a revendicat partea de avere de la tatăl și a plecat departe risipind-o în plăceri. Dar, în cele din urmă “ și-a venit în fire ” și s-a întors acasă pocăit și umilit. Tatăl, l-a primit dându-i iertare și onoare ca unui fiu de-al său. În a doua parte a pildei , Domnul Isus se ocupa mai mult de fiul cel mai mare și de atitudinea sa necorespunzătoare, față de tatăl și de fratele mai mic. După felul în care îl prezintă Domnul Isus, fiecare dintre noi am fi gata să dăm cu pietre în el. Dar pe măsură ce vom analiza pilda,vom observa că ei sunt de fapt “frați” la toate. C. Probleme cu “fiul mai mare ”: este un personaj major care este adesea trecut cu vederea sau doar examinat în trecere i Fratele în vârstă. Într-un anumit sens, este și un fiu risipitor. Fratele său mai mic s-a pierdut în țara îndepărtată, dar el s-a pierdut acasă. i Faptele cele mai dinainte s-au spus ca să se ajungă la el. El, este un foarte important caracter în pildă. i Fratele mai mare reprezintă cel mai bine pe farisei și cărturari, pentru care Domnul Isus a spus de fapt pilda. i Fratele mai mare reprezintă azi, pe acei religiosi care se consideră merituoși și numai ei demni de răsplatire. Ei nu admit să fie vinovați de ceva sau cu ceva, niciodată. I. AȘTEPTĂRI DE DORIT. Ca orice tată care a investit așa de mult în copii lui, acest tată, a) Se astepta ca acest fiu să-l înteleagă cel mai bine pe tatăl pentru că : i Era mai în vârsta, presupunând cu mai multa judecată (?). i Niciodată nu a înaintat tatălui aceea “insultătoare” cerere cum a făcut fratele mai mic (de a împărți averea cât timp el trăia). i Niciodată nu a părăsit casa părintească ca să ducă o viață “destrăbălată”. i Astat în jurul tatălui de la naștere sa (părea să fie constant în principii). i A fost implicat în afacerile tatălui. Era la lucru când a venit fratele lui. Deci era un om harnic. b) Sa aibă o reacție pozitivă la celebrarea “reîntoarcerii fratelui său”: i Putea să-I dea “credit “tatălui pentru o altă acțiune “salutară”. i Putea să se încreadă în tatăl ca ceea ce face acum, e bine și necesar. i Văzând că așteptarea tatălui s-a sfârșit. i Văzând pe tatăl inconjurat de servitori în asteptarea sărbătoririi. i Văzând scaunul gol de la masa și durearea (întristarea) din sufletul tatălui. II. AȘTEPTĂRI NEDORITE. La fel, acest tată care a investit așa de mult în copii lui, nu se aștepta de loc ca fiul lui mai mare să reacționeze cum a reacționat. A. ÎNȚELEGERI GREȘITE la fiul mai mare: 1. Abunătății sau a caracterului tatălui: i El nu a înțeles inima tatălui său niciodată pe deplin. Cum de a putut să-l primească cu așa mare onoare pe cel ce I-a pricinuit așa mare dezonoare? Cum ar putea tatăl să fie bun cu unul care I-a pricinuit atâta rău? i Prin refuzul categoric de neparticipare la evenimentele familiei organizate de tatăl. i El se conidera unul care a rămas “aproape” de casa tatălui, dar de fapt, el a pierdut ce era mai important “părtășia cu tatăl.” 2. A transformării fratelui mai mic. Fratele său mai mic: i s-a întors un om complet schimbat (dar el nici nu a vrut să-l vadă); i a demonstrat părere de rău – pocăință și umilință (dar el nu a știut de asta); i s-a întors fără pretenții în casă sau moștenire; a venit să fie doar “rob” (dar la tata); i a fost surprins de o astfel de primire din partea tatălui (nu se aștepta la așa ceva). 3. A poziției lui de Fiu și moștenitor al tuturor lucrurilor. El a crezut: i că stând pe aproape de tatăl (lucrând doar pentru el) e de ajuns; i că aprecierea și dragostea revrsată spre el de către tatăl; i se datorește bunei sale comportări (Mat.23:23); i că în situația nou creată, partea lui de moștenire e în pericol.(?) dar, el nu știa: i că totul era a lui. Tatălui (cât trăia) i se cuvenea numai profitul din administrarea bunurilor de către el (Tatăl, practic conducea business-ul familiei). i că înlăuntru la masa de ospăț, tatăl a rezervat și pentru el un loc de onoare (nu doar un scaun). 4. Motive de bucurie greșite: a) Dacă avea ocazia să-l întâmpine el, l -ar fi alungat înapoi dar nu înainte de ai spune : i ” hai pleacă repede să nu dai ochii cu tatăl meu pe care l-ai insultat și suparat până la moarte ”. i “ Hai pleacă repede să nu te vadă consătenii în halul ăsta (zdrențuit, desculț și slăbit) și să râdă din nou de noi.” i “ hai pleacă înapoi și nu ne mai expune la încă o rușine în sat, tu o lepădătură” i “ hai pleacă repede de pe moștenirea mea că oricum nu o să mai primești nici un chior ” b) Dacă, tatăl l-ar fi numit “rob” pe fiul mai mic (așa cum a dorit el de fapt) c) Dacă tatăl l-ar fi umilit așa cum ar fi meritat (în public). Note: i În casă era veselie, dar el era afară, i El vroia părtașie, veselie, dar cu prietenii, nu cu tatăl și cu fratele mai mic. i El trebuia să întrebe pe “un rob” care este secretul “fericirii din casa lui” i Posedând lucruri (tatăl le-a împărțit averea) nu aduce fericire. B. ATITUDINI GREȘITE. Să urmărim povestirea spusă de Domnul Isus: “ El s-a întăritat de mânie, și nu voia să intre în casă” 1. Fiind mânios și încăpățânat Fratele mai mare stătea afară la ușa “bucurie ospățului”, afară din dragostea tatălui. Fratele mai mare avea motive (ca și noi de altfel) să întrebe: i De ce o asemenea sărbatoare ? (Fără mai întîi să mă anunțe pe mine!) i De ce vițelul îngrășat ? (nu era destul un ied) i De ce să mai cheltuim încă, după ce am pierdut atâta ? i De ce nu scuze, păreri de rău ? (mai înainte de toate în public). i De ce nu explicații - de ce a plecat și de ce a risipit totul ? (cu cine, când, cum?) i De ce nu l-a pedepsit prima dată; să simtă și el ce înseamnă umilire în fața consătenilor tăi . Fiul mai mare a devenit dintr-o dată mânios. Pe cine? Pe tatăl pentru că a procedat cum el nu s-a așteptat; și pe fratele mai mic de ce a venit acasă ca să-i facă probleme. Fiul mai mare nu-l putea înțelege pe tatăl său. Nu putea să înțeleagă această iertare necondiționată și dragoste pe care tatăl “o risipește “ asupra acestui fiu nemeritous . Și acum am ajuns de fapt la rădăcina problemei lui: “ Incapacitatea de a accepta și primi pentru el dragostea și favoarea nemeritată a tatălui” Fratelemai mare eramânios pentru că tatal lui era bun și plin de dragoste pentru fratele său cum era și pentru el. 2. Insultând pe Tatăl. Prin neparticipare la serbarea organizată de tatăl său. “Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre.” Prin omiterea intenționată a formulei de politețe: “Iata”… în loc de “Tată”… “Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani...” Spunându-I că a slujit ca rob de atâția ani. Prin incriminarea fratelui: “ acest fiu al tău ”. Cu alte cuvinte: “ acest produs al indulgenței tale ” “… acest fiu al tău care ți-a mâncat averea…” Dar, eu “ niciodată nu ți-am călcat porunca …” Care?A-5-a din Decalog? “Cinstește-l pe tatăl și pe mama ta...” Oare chiar așa să fie? Dar cu neintrarea la “ospățul fratelui”? (El prin această declarație se prezinta pe sine în fața tatălui ca un om moral, fără nici o încălcare de lege. El vroia de fapt să spună că a indeplinit “ regulile tatălui ” și nu “ dorințele tatălui ”. De fapt a împlinit “ litera legii ” și nicidecum spiritul ei…) Fratele mai mare se considera în casa tatălui, dar în realitate el era “afară” din dragostea, credincioșia și loialitatea față de el. Mai știm și alții ca el: “ toate acestea (porunci), le-am ținut din tinerețea mea. ”Spunea tânărul bogat. Cu alte cuvinte:”... eu nu sunt ca fiul tău care și-a călcat nu numai poruncile (toate), ci ți-a călcat și demnitatea.” ………………………………………………………………………………………… Prin toate cele spuse, fiul mai mare nu numai că a insultat grosolan pe tatăl, dar a dorit să-l atenționeze că el este diferit. A vrut să spună cam așa : “ Tată, să faci bine și să ne distingi unul de altul. Nu-ți dai seama ce contrast izbitor, dintre noi. Te rog să nu mă bagi în aceeași “oală” cu el . ” Este adevărat că fratele mai mare a făcut multe pentru interesul tatălui. Problema nu e că nu a făcut ceva; ci care era motivația pentru care a făcut lucrările acelea. Toate acestea el le făcu-se doar să obțină apreciere și recompensarea de la tatăl. Aduceți- vă aminte de tânarul bogat: “ Ce să fac, ca să moștenesc viața veșnică.” Ca și când “moștenirea vieții veșnice ar fi condiționată de “ a face” și nu de “ a fi”. El credea că trebuie să lucreze, pentru ca să câștige dragostea tatălui. În loc să lase ca dragostea tatălui să-I umple viața, el a încercat să se “umple” pe el însuși cu “lucrul său pentru tatăl”.