Romanian Times | August 2020

Diverse 20 ROMANIANTIMES (continuare din pagina 19) Trăieste ca fiu, și nu ca rob (continuare din pagina 18) Salvarea popoarelor de la bombele crizelor sec. XXI... VAURMA Tatăl toată viața sa, prin ceea ce era pentru copii săi transmitea mesajul următor: voi nu trebuie să-mi câștigați dragostea “robind” ci doar “ aceptând-o”. Spunând “ Ți-am slujit ca un rob ” a divulgat de fapt rădăcina problemei. El s-a văzut; s-a considerat ca rob și nu ca fiu . Culmea! El, era întâiul născut și avea privilegii speciale; dar toate acestea le-a ignorat. L-a slujit pe tatăl doar prin relația de porunci și sarcini ; în loc să-l slujească prin relația personală de dragoste și devotare . Oare să se fi complăcut cu titlul de “rob” pe motivul ca în casa tatălui pâna și robii o duceau foarte bine? Pentru că în casa tatălui robii erau tratați cu dragoste și apreciere. Fiul mai mare, a crescut sub dragostea tatălui, dar a crezut ca trebuia să “robească” ca să o aibe. Greșit. 3. Acuzindu-l de partialitate si favoritism. “Iată, eu Î-ți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodataâă nu ți-am călcat porunca; și mie nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; iar când a venit acest fiu al tău,care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.” Prin aceste cuvinte a vrut să spună de fapt: “mie numi-a dat nimic, nici măcar un ied- mie, care de fapt meritam ospățul. În schimb lui, I-ai dat prea mult (vițelul cel îngrășat)-lui, care merita disprețul . “. “Ai cheltuit prea mult cu întoarcerea lui, cum de fapt ai cheltuit și cu plecarea lui.“ “M-a simpt frustrat. De atâția ani m-ai lipsit de drepturi. “ “Sărbătoarea aceasta a ta, nu are nici un sens pentru mine . “ Răspunsul tatălui :” Fiule...tu întotdeuna ești cu mine, și tot ce am eu este al tău.” Absolut totul î-ți aparține.Tu esti moștenitorul de drept. Dar, trebuia să înțelegi și inima tatălui tău. Nu uita, fratele tău e de asemenea fiul meu; indiferent de trecutul lui de rușine. Cu alte cuvinte:” Fiule, vițelul îngrășat a fost acolo pentru tine și prietenii tăi…de mult...și oricând aveai nevoie, oricând îmi cereai...era al tău...dar nici odată nu mi-ai cerut.. De fapt totul, absolut totul, ce amfolosit pentru serbarea fratelui tăumaimic, eradisponibil pentru tine și prietenii tăi...oricind…dar nu ai organizat nimic niciodată. Atunci cu ce drept îmi reproșezi că am “dăruit” fratelui tău ceea ce tu ai “ignorat”,nu ai profitat de ceea ce ai “stăpânit” pe drept… Ceea ce era al tău era aici în casă, erau la dispoziția ta tot timpul, dar tu niciodată nu ai avut nevoie de ele, în schimb fratele tău a avut nevoie de toate… Fratele tău a venit zdrențos și avea nevoie să fie îmbracat și I-am dat roba… (uhhh) Fratele tău, a venit “mort de foame” și I-am tăiat vițelul... (să recupereze anii când nu a mâncat decât roscoave). Fratele tău a venit flămând după dragostea mea de tată, și I-am inelul de fiu… Toate, absolut toate acestea erau aici cu tine, erau și ale tale, dar tu ai considerat că nu ai nevoie de ele; și atunci le-am dat la cel ce avea nevoie de ele.Toate erau aici în casa noastră, dar tu nu le-ai prețuit la justa lor valoare. Da, nu ai știut să apreciezi toți acești ani de protecție, grijă și dragoste care ți i-am dăruit gratis. Mi-ai reproșat că mi-ai slujit ca un “rob”…Spune-mi cine ți-a spus să faci asta? Tu ești un fiu al meu , tu ai dreptul să le moștenești prin pozitia pe care o ai și nu prin “slujire”, nicidecum prin “robire”… Trăieste ca fiu, și nu ca rob… ………………………………………………………………………………………… Tatăl nu a dat “ ospățul ” pentru că iubea pe fiul mai mic mai mult decât pe cel mare; ci pentru “bucuria reîntregirii familiei”. …………………………………………………………………………….......... Prin pilda aceasta Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a vrut să prezinte dragostea Tatălui ceresc prin prisma tatălui pământesc. Despre multi taţi renumiţi vorbeşte Biblia. Am putea să ne uităm la ei şi să le urmăm exemplu. Unul singur însă este prezentat cu totul deosebit decât toţi ceilalţi; este Tatăl fiului risipitor . Vă veţi întreba ce a fost aşa de deosebit la el? A fost el mai credincios decât Avraam sau Moise sau oricare alt tată bun prezentat pe paginile Sfintelor Scripturi? În studiul pe care o să-l facem împreună vom afla că da.Acest tată a fost cu totul şi cu totul special. A fost un caracter special “construit” de Domnul Isus ca să-l “prezinte” pe Tatal Ceresc, pe Dumnezeu însuşi: A fost un tata identificat cu Dumnezeu . Azi Tatal ceresc se îndreaptă spre noi, fratele mai mare, și ne vorbește: “ Tu crezi că a sluji lui Dumnezeu înseamnă: a face, a “robi”, dar adevărata dorința a Tatălui Ceresc este să avem o părtășie permanenta cu EL. Cine ți-a spus că trebuie să-mi “robești” ca să-mi câstigi dragoste și aprecierea? Ori ai uitat că cea mai mare porunca este:”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tau… să-L iubesti , nu să-I robești! Ospățul pe care Tatal la început atunci cu fiul risipitor (cu primul), e încă “în toi” și acuma pentru toți cei ce se întorc acasă din lumea de păcat sau pentru cei ce stau la ușa “ supărați și mânioși ” pe cei ce sunt înlăuntru și pe tatăl… Observatie: Tatal nu l-a oprit forțat pe fiul mai mic să nu plece de acasa și nici pe fiul mai mare să intre la ospaț. Tatal ceresc este acela care e gata să lase “ospățul” și să vină să te convingă pe tine să intri în el. Pe cine mai reprezinta fratele mai mare: i Partea din noi, căreia nu-I place când cineva (oricine) primește ceva pe “nemerit.” i Partea din noi, care măsoară și cântăreste fiecare faptă și valoarea ei. i Partea din noi, care “judeca” cine trebuie să primească și ce anume (să primească). i Partea din noi, care “veghează” ca nu cumva “cineva” să fie “overpaid” (platit preamult, apreciat mai mult decât mine). CONCLUZIA: În final , recunoaștem că fariseii ăi cărturarii, la fel ca fratele mai mare a avut aceași atitudine ostilă față de păcătoși. Față de oricare alții care nu gândeau ca ei, nu practicau același fel de religie ca ei. Fariseii și cărturarii erau totdeauna “mânioși și repulsivi” față de mesajul plin de dragoste a Domnului Isus pentru păcătoți. Ca și fratele mai mare care a refuzat să intre la ospățul Tatălui cu fratele “risipitor”, tot așa ei refuză să intre în Împărăția Tatălui, oferita gratis de Domnul Isus, nu prin merite personale. Ei nu au putut înțelege ideea că păcătoșii (de orice fel și de oriunde), au aceeași parte în Împărăția lui Dumnezeu. o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14) în Ceruri. Iar spre această cetate a vieții veșnice, ce va să fie în Împărăția Cerurilor, trebuie să călătorim prin „credința care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6) în faptele bune, „Căci credinţa fără de fapte moartă este?” (Iacov 2, 20). Iar cea dintâi faptă bun esteRugăciune cu credință înainteaMilostivuluiDumnezeu, pentru semeni și pentru noi, după porunca iubirii: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10, 27). Pentru că numai iubirea ne motivează în viață la toată jertfa demai bine și la tot lucrul bun, pentru noi și pentru familie și aproapele. Iubirea a motivat pe Milostivul Dumnezeu, Care este iubire (1 Ioan 4, 8; 4, 16), să trimită pe Fiul Său ca Mântuitor al lumii (Ioan 4, 42): „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Iar la această iubire a lui Dumnezeu, dovedită și arătată prin trimiterea Fiului Său, trebuie și omul să răspundă cu credință și iubire sinceră ca să poată intra în comuniune cu Dumnezeul iubirii ca să-l poată ajuta. Fiul lui Dumnezeu, venind ca Om fără de păcat (Evrei 4, 15), prin întrupare de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria (Luca 1, 35), la fel ne-a adus mântuirea prin viața de rugăciune și către Tatăl, și post începând cu postul în muntele Carantaniei după Botez: „a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” (Matei 4, 2) și așa a biruit pe diavolul în cele trei ispite (Matei 4, 1-10). Și a zis pentru toate generațiile: „Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21). Toate bombele secolului XXI în explozie, odată cu anul 2020, nu sunt decât tot atâția demoni ca și consecințe ale necredinței și păcatelor săvârșite de oameni. Astfel,Credinţa, în revelarea științeiDumnezeiești, estepoartacedeschideomului drumul apropierii prin credință de Dumnezeu, în revelarea Scripturii: „Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă căEl este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11, 6), iar Rugaciunea este o stare sfântă a credinciosului de vorbă cu Dumnezeu. Când citim Sf. Scripturi ne vorbeşte Dumnezeu nouă (2 Tim 3, 16), iar când ne rugăm îi vorbim noi lui Dumnezeu, încredințându-I necazurile și bucuriile noastre Lui, în prezentarea Scripturii: „pentru că Tu (Dumnezeu) priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale” (Psalmul 9, 34). Și dacă nu ne rugăm cu credință Bunului Dumnezeu, cum Îi vom încredința necazurile noastre de la bombele crizelor secolului XXI în mânile Lui?, să ne salveze de la ele. Toatesuntposibilenumaiceluiceseroagă,îndescoperirealuiHristosMântuitorul: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27), după știința Dumnezeiască descoperită omului care se roagă și care poată fi primită numai prin credință. Rugăciunea cu credință către Milostivul Dumnezeu, izvorul vieții (Psalm 35, 9), trebuie să fie într-un proces continuu în descoperirea Scripturii: „Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 7). Iar această rugăciune neîncetată poate fi: de laudă lui Dumnezeu: „Toată suflarea să laude pe Domnul!” (Psalm 150, 6); de mulţumire: „în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Col. 3, 17), pentru toate câte face în cer și pe pâmânt pentru creaturile Sale ca toate să aibă viață; de pocăință: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15), este imperativul vremii în care trăim, de cerere: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7, 7). (continuare in pagina 23) TINERII FERMIERI POT DEPUNE CERERI PENTRU SPRIJIN DE PÂNĂ LA 50.000 DE EURO, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) anunță lansarea unei noi sesiuni de primire a solicitărilor de finanțare pentru submăsura 6.1 ”Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020). Depunerea Cererilor de finanțare se va face on-line pe site-ul oficial alAFIR, în perioada 15 iulie (ora 09:00) - 15 octombrie 2020 (ora 16:00). Fondurile totale disponibile pentru sesiunea din acest an sunt în valoare de 43.022.207 de euro, din care 20.000.000 de euro reprezintă alocarea pentru tinerii fermieri din diaspora. Este prima dată în acest exercițiu financiar, 2014 – 2020, când există o alocare distinctă pentru tinerii fermieri din afara granițelor țării. Vor beneficia de alocare distinctă tinerii cetăţeni români din afara granițelor țării care se instalează ca șefi sau manageri ai exploatației și care au absolvit un program de studiu în domeniul agricol sau care au avut un loc de muncă în domeniul agricol (cel puțin 3 luni) în ultimul an dinaintea depunerii Cererii de finanțare. Pentru dovada locului de muncă, solicitanții din diaspora vor prezenta un document oficial a cărui origine va fi autentificată prin apostilă emisă conform Convenției de la Haga. În cazul statelor nesemnatare a Convenției de la Haga se va face dovada rezidenței (de cel puțin 3 luni în ultimul an dinaintea depunerii Cererii de finanțare). Ghidul beneficiarului șimaimultedetalii aici: https://portal.afir.info/informatii_generale_ pndr_investitii_prin_pndr_sm_6_1_sprijin_pentru_instalarea_tinerilor_fermieri CU ALOCARE DISTINCTĂ PENTRU ROMÂNII DIN AFARAGRANIȚELOR ȚĂRII