Romanian Times | August 2020

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES DE CE AVEM NEVOIE DE O DIETA INFORMATIONALA? Slavomir Almăjan Suntmulți între cei trecuți, înmareparteneștiuți demajoritatea dintre noi, care au lăsat locuri goale în urma lor, al căror glas nu s-a auzit și a căror urmă a fost doar așa, o urmă pe nisip dispărută sub primul val… A muri cu cântecul încă înlăuntrul nu este o perspectivă atât de rară precum ar părea. O, cât de dureros de comună este! Realitatea care stă în miezul acestei afirmații a devenit de la o vreme încoace prilejul unei profunde întristări pentru sufletul meu, atât de profundă încât m-amhotărât s-o expun prin aceste gânduri. Trăim în miezul rostirii divine și totuși morți față de aceasta prin nefericita robie infiltrată în miezul ființei noastre prin alterarea capacitații noastre de a percepe realitatea prin prisma absolutului. Ca niște insule într-un pustiu de ape unde nimeni nu se interpune în calea vreunui naufragiu, există acei cavaleri ai visului plimbând plinătatea vreunui cântec în promenadele durerii nașterii acolo unde nașterea nu s-a întâmplat niciodată. Universul s-ar cutremura de intensitatea cântărilor oprite la poarta buzelor, urechile lumii ar surzi de unicitatea sunetelor pentru care nu s-a găsit încă un corespondent terestru. Vreau să spun că vremea, în curgerea ei a devenit un șir nesfârșit de prilejuri pierdute, de clipe unice pietrificate în uitarea a ceva ce nu s-a petrecut niciodată.Aparent, și cu asta sunt de acord chiar și fizicienii din școala lui Neils Bohr, un lucru în sine nu există, deci nu face parte din existență atunci când nimeni nu este conștient de el. Un filosof, mai aproape de vremurile noastre afirma: “Cuget, deci exist.” Hmm… Haideți să încercăm să împăcăm asta cu ceea ce pionierii fizicii cuantice credeau! Ca ființă rațională am dreptul să afirm că exist dar dacă nimeni nu mă vede și nu aude afirmația mea ce se întâmplă? Mai exist? Cântecul Întrerupt (1) Aici se încurcă mințile, strălucitoare de altfel, în procesul cunoașterii și explicării existenței. Lucrurile, entitățile, rostite sau nerostite, percepute sau nepercepute, există! Manifestarea lor în realmul nostru este cu totul altceva. În partea noastră a relatiei om- Dumnezeu noi suntem revelatorii a ceea ce Dumnezeu a întreprins prin creație. Ceea ce unii numesc “limbă a inimii”, arta, este un salt în revelare, a înțelepciunii infinite ale lui Dumnezeu materializate în creație. Noi, artistii, nu creăm ci revelăm! Creația aparține unui realm mult mai înalt. Idealiștii antici credeau că toate lucrurile pe care le puteam vedea, pipăi, simți sunt de fapt umpleri ale unor “forme” pre-existente. Forma lui David a existat înainde ca dalta sculptorului să atingă piatra. Nichita Stănescu spunea că a “văzut ideile”…Ce cred eu? Ei bine, mă bucur că mă pot sprijini, în meditațiile mele de cea mai înaltă și cea mai adâncă dintre revelații: “La început a fost Cuvântul…” În procesul de numire a lucrurilor, cumva, cuvântul rostit de Adam în privința lucrului numit a fost o sinteză a formei, a culorii, a atributelor doar în parte fizice ale lucrului creat. Și Dumnezeu a fost de acord! Lucrul acesta mă face să cred că de fapt cuvântul rostit deAdam în acest proces trece dincolo de dimensiunea materială a lucrului numit, undeva în sursa lui divină unde amprenta creatorului este mult mai vizibilă. Cineva a numit poezia drept “stare de har” sau un “punct de grație”. Ioan Chichere, unul din meteorii poeziei post ceaușiste, pe care am avut bucuria și tristețea să-l cunosc îndeaproape obișnuia sa ne spună, printre sughițe, că poezia se întâmplă acolo unde conștientul se întâlnește cu subconștientul. Hmm… Cât de aproape de ceea ce eu însumi cred! Conștientul precum emoțiile și voința ține de suflet deci este omenesc, subconștientul precum intuiția și credința ține de spirit deci este Dumnezeiesc. Dumnezeu, editorul supremal numirilor pronunțatedeAdamnuagăsit nimicde corectat și a acceptat aceste numiri așa cum au ieșit de pe buzele lui Adam. Acest fapt mă face să cred că actul lui Adam a fost nu o lucrare ci mai degrabă o conlucrare. Ambalajul cuvintelor a fost suficient pentru realmul terestru în care urma să trăiască și să moară Adam. Ambalajul, deci forma audibilă sau scrisă a cuvântului nu erau cuvântul în sine ci doar niște revelări ale cuvântului, ale esenței divine ale creației. Dumnezeu a creat toate lucrurile prin rostire deci prin Cuvânt. De ce atunci, trebuia Adam să numească lucrurile încă odată? Oh, da, mintea lui Adam a fost un mediu de rezonanță pentru ca ceea ce a creat Dumnezeu să fie pământește perceptibil. Trebuia mai întâi ca Adam să audă ceea ce omenește nu putea fi auzit. După cădere, procesul în care a fost prinsAdam Ultimele saptamani au inlaturat orice indoiala ce putea exista – ne aflam in plina criza epistemologica. Alaturi de numeroasele aspecte bulversante ale pandemiei globale COVID-19 se numara acum si stresul supraincarcarii informationale. Cum sa poti cunoaste ce e bine, cum sa poti sti ce trebuie retinut cu adevarat intr-o perioada in care toata lumea are ceva de spus? Milioane de autoproclamati experti interactioneaza online, contrazic alti specialisti (reali) in materie si emit opinii cu iz de finalitate. Mintile noastre sunt acaparate de stiri, articole, analize grafice, scenarii, toate jongland intre speranta si dezamagire. Intre timp, criza informationala este accentuata de politizare si subiectivism.Atunci cand un lucru clar ce apartine stiintei - precumun virus - devine politizat si supus unor interpretari partizane ne aflam in plina criza de cunoastere intr-o perioada post-adevar. Si pentru ca suntem fortati la un moment dat sa inghitim tot felul de informatii ne trebuie un filtru informational, o reteta dupa care sa putem valida ce e bun de ce este nebun. Majoritatea informatiilor se dezbat intr-un mediu greu de gestionat si nu intotdeauna benefic, cel al inteactiunii sociale online. Consumul excesiv de stiri creeaza adesea anxietate, diviziune, indoiala si frustrare. Malaxorul mediatic in care sunt livrate informatiile sporesc tensiunea si printre crestini. In fata acestor realitati ce afecteaza perceptia si sanatatea noastra emotionala trebuie sa aplicam un filtrul epistemologic sau o dieta informationala. Intr-omass-media cu surse nelimitate de informatii, majoritatea cu un anumit grad de partinire sau marcate de agende politice, crestinii au nevoie de cunostinte si informatii reale ce ne pot ajuta sa actionam corect si cu intelepciune. Crestinii trebuie sa inteleaga de la incept ca majoritata surselor de informatie laice ce functioneaza azi inmass-media sunt angajate impotriva capacitatii noastre de a gandi biblic si de a cultiva decizii bazate pe intelepciunea ce reflecta principiile Imparatiei Cerurilor. In cartea sa din 1985, “Amusing Ourselves to Death”, Neil Postman vorbea despre schimbarile ce pot dauna si influenta continutul conversatiilor publice in varii domenii. Schimbamediul de formare, schimba cadrul de prezentare si poti aveamanipulari permanente. Pe masura ce cultura noastra a trecut de la stirile scrise la consumarea de imagini vizuale la televizor/online, discursul a devenit mai superficial si volatil, preferand provocarea nefundamentata si extrema in pofida unor informatii ce duceau la nuanta si moderatie.Aceasta transformare - acceleratademediul online / internet - a rupt fundamental discursul moderat. Astazi canale de stiri prezinta opinii ale celor ce au interesul a forta anumite interpretari. Cu toate acestea, desi majoritar peisajul mass-media este un camp minat cu dezinformari, manipulari si al unor rapoarte partizane, exista si jurnalism bun. Gasirea acestor surse bune de informative ne poate feri de indoiala ce ne submineaza capacitatea de a avea incredere in orice. In acest scop, este util sa evaluam sursele media printr-o grila de virtuti biblice – adevar, gandire echilibrata, decenta si seninatate. Dumnezeu detesta falsitatea si doreste ca si crestinii sa faca la fel (“Cel neprihanit uraste cuvintele mincinoase, dar cel rau se face urat si se acopera de rusine” Prov. 13: 5). In timp ce am devenit constienti de prezenta minciunii(adevarului spus pe jumatate) pe canalele media, ritmul rapid al ciclului de stiri infleunteaza acuratetea informatiei. A auzi si a accepta un fals in mod necritic - fara sa gandesti asupra lui - nu este un act fara vina (“Cel rau asculta cu luare aminte la buza nelegiuita, si mincinosul pleaca urechea la limba nimicitoare.” Prov. 17: 4). E bine sa cautam surse angajate in a prezenta informatii in mod veritabil, sincer, chiar si atunci cand acestea submineaza interpretarile noastre preferate. Scriptura vorbeste adesea despre gandirea sobra / echilibrata ca un rod al crestinilor maturi (1 Petru 1:13; 1 Tim. 3: 2; Tit 2: 2). Aceste versete sugereaza ca intelepciunea crestina se refera la fel cu ceea ce alegem sa nu spunem despre ceea ce spunem; dupa cum afirma Proverbe 17:27, „Cine isi infraneaza vorbele, cunoaste stiinta, si cine are duhul potolit este un om priceput.” Ar trebui sa cautam surse media care incearca sa prezinte doar ceea ce s-a intamplat, tragand concluzia acceptabila si nu concluziadorita.Gasiti surse careduc acolounde faptele conduc,mai degrabadecat surse care folosesc fapte selectiv pentru a alimenta o naratiune/povestire predeterminata. Unul dintre cele mai semnificative efecte ale polarizarii crescande este cel al tribalizarii dezbaterii – in care una din parti este intotdeauna corecta si cealalta parte este mereu gresita. Ar trebui sa cautam surse care acopera complexitatea si incertitudinea persistenta a afacerilor curente sau situatiilor publice, favorizandnuanta asupra relatarilor simpliste gen “erou si/sau ticalos”. In acest fel, rezistam sa fim „intelepti in ochii nostri” si evitam zonele oarbe / tribale, recunoscand efectele omniprezente ale pacatului in orice parte a unei dezbateri publice (Rom. 12: 15–16). Apoi cunoastem ca Dumnezeu uraste certurile, furia (Ps. 2: 4) si ne cheama sa facem pace (Matei 5: 9). In cartea sa „How the Nations Rage” Jonathan Leeman spunea ca pozitia crestinului in domeniul public ar trebui sa reflecte o „stranie si convingatoare incredere” in istoria rascumparatoarea luiDumnezeu, decat odorintadisperatadeadomina peste problemele lumesti. Certurile si disputele afecteaza sufletul subminand increderea in Isus Christos si infecteaza biserica prin dezbinare. Bineinteles, linistea contrasteaza brusc cu tonul multor canale media, in special anumite emisiuni care au monetizat indignarea ca mecanism principal pentru distractia si pastrarea spectatorilor. Timpul petrecut in vizionarea/audierea acestor spectacole este putin profitabil pentru un crestin. Daca aceste directii par prea generale iata cateva sugestii practice: Cauta informatiile si comentariile scrise, mai mult decat ceva prezentate x video. Asa cum Neil Postman spunea, ideile exprimate in scris sunt ordonate logic, in context. Consumul de materiale video este unul pasiv si incidenta erorilor si a fortarii unor idei iesite din contextul imediat al actiunilor este mai mare. Citeste mai mult decat titlurile. x Am gasit multe titluri fortate doar ca sa impresioneze sau care vroiau sa accentueze o concluzie ce nu se gasea in textul informatiei. Majoritatea surselor media contemporane monetizeaza click-urile. Cele mai multe venituri financiare sunt legate de numarul de accesari / click-uri. Aceste surse au profit atunci cand oamenii sar din click in click si nu se concentreza asupra intregului text. Consumul intelept de media necesita mai mult context si nuanta decat ofera titlurile, in special cele concepute pentru a fi inselatoare sau provocatoare. Fereste-te de sursele ce iti prezinta doar un punct de vedere. x Alege sa te informezi din surse care reflecta puncte de vederemultiple ale unei probleme si evita sursele care interpreteaza evenimentele doar prin „lentile” partinitoare. Vezi daca sursa ta de informare, atunci cand este cazul, are o abordare critica fata de (continuare in pagina 9) (continuare in pagina 15)