Romanian Times | Octombrie 2020

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA (continuare din numarul trecut) de Preot Paroh Aurel Sas, Biserica „Sf. Simeon” Westland, Detroit Salvarea popoarelor de la bombele crizelor sec. XXI, prin rugăciunea cu credință Așadar, acum putem înțelege mai bine ce ne zice Dumnezeu, Care vorbește prin Scripturi (2 Tim. 3, 16), când ne spune: „Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 17), în taină și oriunde, cu cel puțin Rugăciunea scurtă, când călătorim sau lucrăm etc, care poate fi rugăciunea inimii și a gândului, zicând: „Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul (sau păcătoasa)”. Iar Iisus Domnul îți va răspunde: „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 20). „Eu (Iisus) sunt; nu vă temeţi!” (Ioan 6, 20). Câteva din îndemnurile la rugăciune ale Mântuitorului Hristos şi ale Duhului Sfânt prin Sfinţii Apostoli zic: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intrați în ispită; Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” (Marcu 14, 38). „Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri” (Luca 6, 28). „Şi când a sosit în acest loc, (Iisus) le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.” (Luca 22, 40). „Şi le-a zis (apostolilor): De ce dormiţi? Sculaţi- vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.” (Luca 22, 46). Și Duhul Sfânt se roagă Tatălui ceresc în suspine pentru toate generațiile și pentru fiecare, în descoperirea Scripturii: „De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite ” (Rom. 8, 26). Să nu-L lăsăm, dar, singur pe Duhul Sfânt să se roage pentru noi, ci să ne rugăm și noi. „Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme ” (Marcu 13, 33) grea ca aceasta de acum cu atâtea încercări. „Iar Eu (Iisus) zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Matei 5, 44). „Simon (Petru) a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis” (Fapte 8, 24). „Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi” (1 Tes. 5, 25). „Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16). Domnul Iisus ne spune și cum să ne rugăm când zice: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 6). „Şi Eu (Iisus) zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11, 9). „Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 17), și astfel Dumnezeu va fi cu voi căci „Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?” (Rom. 8, 31). Unul din aspectele Crucii iubirii de Dumnezeu este crucea rugăciunii, care este o cruce fericită și binecuvântată. Dacă copii nu stau de vorbă cu părinții lor, înseamnă o lipsă de iubire și ignorarea părinților din partea copiilor, care se jertfesc pentru creșterea și susținerea lor. La fel, este și cu raportul dintre oameni și Dumnezeu, dacă nu stăm de vorbă cu El prin dialogul rugăciunii, înseamnă lipsa de iubire a noastră către Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul omului și a toate câte sunt, în cele două universul: ceresc și fizic, casa binecuvântată a locuirii generațiilor. Pentru că „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iacov 1, 17), prin Rugăciune. „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iarmai mare dintre acestea este dragostea” (1 Cor. 13, 13). Să trăim, dar, ca cei ce avem nădejde Fericiți vor fi aceea care vor îmbrățișa virtuțile creștine: Credința, Nădejdea și Dragostea în Dumnezeu, ca ancore ale salvări lor de la bombele secolului XXI și de la toate relele în viață, că aceea se vor mântui în Iisus Hristos Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42) și al fiecăruia, ca singurul nume de Mântuitor sub cer, dat de Dumnezeu oamenilor să se mântuiască (Fapte 4, 10-12). Aceste sunt cele trei ancore de neînvins pe care ni le revelează Dumnezeu prin această Scriptură: credința, nădejdea și dragostea, în care omul, ca și creatură a lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Sa (Facere 1, 26-28), trebuie să se ancoreze dacă vrea ca să nu fie biruit de nici o ispită și de nici o bombă de orice fel de viruși care vine în istoria omenirii. Și îmbrățișând ancorele salvării: credința, nădejdea și dragostea de Dumnezeu, Scriptura ne îndeamnă, zicând: „Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalțe la timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi” (1 Petru 5, 6-7). Și nemai îndeamnăDumnezeu,CarevorbeșteprinScripturi (2Tim. 3, 16), zicând: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume” (1 Petru 5, 8-9). Iar în următoarea Scripturi Dumnezuel milei și al iubirii de oameni, ne zice: „Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi” (1 Petru 5, 10). Pentru încredere, Mântuitorul ne asigură, zicând: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Marcu 13, 31) Prin ce vorbește Dumnezeu generațiilor și fiecărui om în viață, ca să se poată salva de la rău și să se mântuiască? Iată răspunsul: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate” (2 Tim. 3, 16). Astfel înțelegem că Dumnezeu vorbește oamenilor prin toate Scripturile din Biblie, în descoperirea cărora este întemeiată și Biserica creștină în lume, ca și o Corabie a călătoriei pe marea învolburată a acestei vieții cu pace, a toate popoarele lumii, spre Împărăția lui Dumnezeu, că nimeni nu are o cetatea stătătoare aici (Evrei 13, 14). Și poate unii vin cu întrebarea, de ce vorbește Dumnezeu prin Scripturi? Ne răspunde tot Dumnezeu prin Scriptura care zice: „Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Tim. 3, 17), prin învățăturile vorbirii lui Dumnezeu prin Scripturi ca să nu cadă și să moară. De aceea, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a zis: „Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22, 29) Alături de vorbirea lui Dumnezeu prin Scripturi, este și vorbirea Lui prin universul fizic în care trăim, care este suprema Carte scrisă de Dumnezeu cu dovezile Creaturilor Sale, făcute de El și din nimic la cuvântul Lui și din iubirea Sa, când a zis și s-a făcut: „Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină” (Facere 1, 3). Astfel prin această Carte a universului Dumnezeu ne vorbește prin toate creaturile Sale, unde după cum zice un Sfânt Părinte: „că tot firicelul de iarbă este un deget ce arată spre Creatorul său, Dumnezeu!”. Și firicelul de iarbă trăiește și crește tot prin grija Creatorului său, Dumnezeu, Care îi dă lumină și ploaie la bună vreme, ca și la toate celelalte creaturi din univers, în descoperirea Scripturii: „Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45) Dar Dumnezeu mai vorbește omului și generațiilor și prin universul ceresc , despre care în revelarea Scripturii aflăm că: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm18, 1). Cu atât mai mult, omul trebuie să slăvească pe Dumnezeu, să vestească vorbirile Sale prin Scripturi și că universul ceresc și pământesc sunt opera grandioasă a Creatorului nespus de mare, Dumnezeu, care este creat ființă rațională, pentru că este singura dintre creaturi făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-28) Așadar ferice e acela, care în aceste vremuri ale bombelor secolului XXI în explozie, cu tot felul de virusuri, se va ancora în cele trei ancore divine descoperite de Dumnezeu omului: credința, nădejdea sau speranța și dragostea, că acela se va izbăvi. Acestea în teologia Bisericii Ortodoxe, mai poartă numele și de cele trei virtuți teologice: credința, nădejdea și dragoste. Opusul acestora, în care se ancorează necredincioșii , după filozofiile rătăcitoare din deșarta înșelăciune a lumii și pier (Col. 2, 8) sunt: Necredința, în locul credinței, deznădejdea sau nesperanța , în locul Nădejdii și ura, în locul Dragostei de Dumnezeu și de aproapele. De la nefericiți necredincioși se răspândesc azi în lume tot felul de vești rele care duc pe oameni la confuzii, stres și a sta departe unii de alții, în loc să se ancoreze toți în ancorele credinței, nădejdii și dragostei de Dumnezeu și de aproapele, după porunca iubirii (Matei 22, 37-39) și să depășim toți cu credință și rugăciune, prin toate bombele secolului XXI în explozie odată cu anul 2020. Așa putem face deosebire între întunericul de la bombele sec. XXI și lumina care vine de la Dumnezeu să ne ilumineze ca să putem găsi calea ieșirii prin urmarea lui Hristos, Lumina lumii și a vieții (Ioan 8, 12), Care ne cheamă astfel: „Veniţi la Mine (Iisus) toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28). Și prin altă Scriptură, Domnul zice cu părere de rău: „Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5, 40). Dar Domnul Iisus, totuși ne îndeamnă, zicând: „ Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?” (2 Cor. 6, 14). Tragedia vremurilor pandemice ale secolului XXI este însoțirea dintre dreptate și fărădelege și între lumină și întuneric, prin nota forțată a omului, deși ele se resping. Astfel cine vrea în aceste vremuri pandemice să, iasă din fărădelege la dreptate și din întuneric la lumină, trebuie să ia aminte la Scriptura care vorbește de vremea când s-a născut în lume Fiul lui Dumnezeu ca Om, Iisus Hristos, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, când: „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare (prin nașterea lui Iisus, lumina lumii) şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16), prin Răsăritul Cel de Sus (Luca 1, 78), Iisus Hristos. Tot astfel în toate generațiile, la toate popoarele și oamenii le răsare Lumina vieți, prin Răsăritul Cel de Sus, Hristos Iisus, dacă vor să o primească să iasă din coronavirus, din întunericul necredinței și a păcatelor, să vină la lumina divină a vieții (Ioan 8, 12). SALVAREADE LABOMBELE CRIZELOR SECOLULUI XXI ÎN EXPLOZIE! (4) ODATĂ CUANUL2020! CAURMAREANECREDINȚEI