Romanian Times | Octombrie 2020

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES (continuare in pagina 20) Zilpa și descendenții ei – Binecuvântarea ce continuă Texte biblice: Geneza 30:13, 35:26; 49:20; Deuteronom33:24, 25 (Luca 2:36;Apocalipsa 7:6). Cuvânt de Aur: „ Mai era acolo și o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă, și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă, și fiind în vârstă de optzeci și patru ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. A venit și ea în același ceas, și a început să laude pe Dumnezeu, și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului .” (Luca 2:36-38) INTRODUCERE Înainte de a numi personajul feminin pe care îl vom studia, doresc să fac o scurtă introducere despre cronica evreilor. Istoria evreilor a început în urmă cu aproximativ 4.000 de ani (cca. sec. 17 î.H.) cu patriarhii: Avraam, fiul său Isaac, și nepotul său Iacov. Personajul feminin pe care îl vom studia în continuare este Zilpa. Zilpa a fost servitoarea primei soții a lui Iacov, Lea. Laban i-a dat-o pe Zilpa Leii atunci când ea s-a căsătorit cu Iacov. Mai apoi, când Lea nu a mai putut naște copii, ea i-a dat-o pe Zilpa lui Iacov ca să aibă copii prin ea, după obiceiul și cultura timpului și locului respectiv – ca o concubină. Concubina era o femeie sclavă, ce a funcționa ca soție secundară și mamă surogat. Cuvântul ebraic pentru concubină („pileges”) este un cuvânt de împrumut non-semitic, cooptat pentru a face referire la un fenomen care nu era autohton în Israel. Ca dovadă că acest obicei nu era de baștină în Israel, putem vedea în Codurile de drept babilonian și asirian că reglementarea acestor tip de căsătorii (primare și mai ales secundare) eraumultmaistufoasășibinedezvoltatădecâtlegileVechiuluiTestament,atestândovechime mai mare și o antecedență bine stabilită (Exodul 21:7-10). Concubinele sunt menționate în primul rând în istoria israelită timpurie – în timpul perioadei patriarhale, a perioadei judecătorilor și a monarhiei timpurii, deși unii regi mai târziu au avut și concubine. În timp ce concubinele nu aveau același statut ca și soțiile, ele nu trebuiau maltratate (Exod 21:7-10), și nici nu-și puteau avea drepturile încălcate cu impunitate de alți bărbați (Geneza 35:22, Geneza 49:3-4). Se pare că ar fi primit un statut mai înalt dacă nășteau fii, sau cel puțin sunt incluse în genealogii în astfel de cazuri, fiind amintite cu numele în ele (Geneza 21:10; 22:24; 30:3; 36:12). Fiii unor concubine au fost tratați ca și comoștenitori cu fiii soțiilor legitime. S-a înlesnit acest lucru prin faptul că soția de drept (prima) a acceptat și a numit copilul concubinei ca fiind al ei, sau a fost necesară aprobarea tatălui de a „adopta” fiul. În contrast, Avraam îi dă moștenire deplină numai lui Isaac și dă numai daruri fiilor concubinelor sale (Geneza 25:6). Practica de a lua concubine drept „soție” a fost folosită pentru a oferi un moștenitor de parte bărbătească în beneficiul unei soții sterpe (vezi Gen.16, 35, 36). În plus, practica oferea o plasă de securitate socială pentru familiile sărace, care își puteau vinde fiicele în perioade grele (Exod 21:7-10; Judecători 19:1). Concubina avea statut mai înalt decât cel al unei sclave, dar mai jos decât cel al soției. Concubinele aveau dreptul la alimente și îmbrăcăminte adecvate. Copiii unei concubine erau legitimi, dar ei au fost considerați social secundari copiilor născuți dintr-o soție. Nu aveau dreptul legal la moștenire, dar erau uneori incluși în testamentul tatălui lor (Geneza 25:6). Zilpa nu a avut fete, dar în mod indirect, ea a avut-o de nepoată pe Sera (Numeri 26:46 și 1 Cronici 7:30), și stră-strănepoată pe Ana. Zilpa a născut doi fii, care au devenit patriarhi a două din cele 12 triburi ale Israelului – Gad și Așer. Zilpa este menționată cu numele de șapte ori în Biblie, în Geneza 29:24, 30:9, 30:10, 30:12, 35:26, 37:2, 46:18. Șaisprezece descendenți au fost din Zilpa și sunt enumerați în genealogiile din Geneza (46:18). După aceste menționări, nu mai există altele în Biblie. „Când a văzut Lea că nu mai naște, a luat pe roaba sa Zilpa, și a dat-o lui Iacov de nevastă. Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu. «Cu noroc!» a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov. «Ce fericită sunt!» a zis Lea; «căci femeile mă vor numi fericită». De aceea i-a pus numeleAșer (Fericit).” (Geneza 30:9-13). Printre evrei, numele avea un scop special, el reprezentândunelement suplimentar care indica caracterulmoral, profetic, sau spiritual al copilului. În Geneza 30:12-13 citim că „slujnica lui Lea, Zilpa, a născut lui Iacov un al doilea fiu. Și Lea a spus: „fericită sunt, căci fiicelemă vor numi binecuvântată; și ea l-a numitAșer”. Numele acestui copil reflectă fericirea adusă de nașterea lui. Numele „Așer” înseamnă „fericit”. De asemenea, poate însemna „binecuvântat”. Numele apare de 38 38 43 de ori în 10 cărți din Scriptură. Dumnezeu l-a folosit aici pe Moise ca să proclame aceste binecuvântări. Cuvintele sunt alese în mod divin și împuternicite. Așer a fost al optulea fiu al patriarhului Iacov și tradiționalul strămoș al tribului Așer. Unii cercetători biblici consideră că este o post-dicție, o metaforă omonimă care oferă o etiologie a legăturii tribului cu alții din confederația israelită. S-a născut la Padan-Aram(în câmpiaMesopotamiei) în timpul serviciului lui Iacov laLaban (Geneza 30:13). Știmpuțin despre istoria sa personală, cu excepția numelor celor cinci copii ai săi (Gen.46:17). Tribului care a coborât din Așer (Iosua 19:24-19:31) i s-a dat un teritoriu de-a lungul Mediteranei, în colțul de nord-vest al Palestinei, dar cei din seminția lui Așer nu au reușit să-i alunge pe locuitorii din Sidon, Acco și alte orașe canaanite și s-au așezat să locuiască printre ei. Așer este reprezentat ca fratele mai mic al lui Gad (Geneza 35:26). Relatarea biblică arată că poziția Zilpei a fost schimbată din servitoare în soție reală a lui Iacov (Geneza 30:9). Unii comentatori biblici consideră că poziția de servitoare a ei ar indică faptul că tribul lui Așer nu a fost considerat de origine israelită în totalitate și niciodată încorporat deplin în corpul politic. SCHIȚA I. Binecuvântare și Prosperitate I. Declin și Îndepărtare II. Reabilitare și Răsplătire ANALIZA I. Binecuvântare și Prosperitate . Așer, cei patru fii și fiica sa, s-au stabilit în Canaan. Fiii lui Așer: Imna, Ișva, Ișvi și Beria; și Serah, sora lor. Înainte de a muri Iacov, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii săi. Binecuvântarea lui Iacov pentru Așer a fost următoarea: „Așer dă o hrană minunată; El va da bucate alese împăraților.” (Gen.49:20). Sau o altă traducere „Hrana lui Așer va fi bogată; el va oferi delicatese potrivite pentru un rege ”(Geneza 49:20). În esență, Iacov a binecuvântat pe Așer și pe urmașii săi cu promisiunea că vor câștiga hrană bună și mari bogății. Mai târziu, Moise i-a binecuvântat și el pe urmașii lui Așer: „ Despre Așer a zis: «Binecuvântat să fie Așer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraților lui, Şi să-și moaie piciorul în untdelemn!» ” (Deuteronom 33:24). Iar o altă traducere spune așa: „ Cel mai binecuvântat dintre fii este Așer; lasă-l să fie favorizat de frații săi și lasă-l să-și facă baie cu picioarele în ulei. Piroanele porților tale vor fi de fier și bronz, și puterea ta va fi egală cu zilele tale ”(Deuteronom 33:24–25). Binecuvântarea lui Iacov are o replică remarcabilă în binecuvântarea lui Moise de la sfârșitul celor cinci cărți ale lui. Diferența esențială este că Geneza 49 pune accent pe responsabilitatea omului, în timp ce Deuteronom 33 accentuează planurile și scopurile lui Dumnezeu. Geneza 49 este, de fapt, o lungă istorie a vinei și a pedepsei, a căderii și a reabilitării. Dar Deuteronom 33 este o imagine a poporului în vremea când, conform sfaturilor harului lui Dumnezeu, i se dau în stăpânire toate binecuvântările Țării Făgăduinței. În acest capitol din Deuteronom 33, Duhul lui Dumnezeu trece peste toate lucrurile negative pe care Iacov le-a spus despre fiii săi în Geneza 49. Desigur, este și o diferență în modul de adresare. Iacov își privește fiii în calitate de capi și reprezentanți ai celor douăsprezece seminții (Geneza 49:28), în timp ce Moise vorbește chiar semințiilor. Atât în binecuvântarea lui Iacov cât și în cea a lui Moise,Așer este descris ca fiind nu numai acceptabil pentru frații săi, ci ca fiind unul binecuvântat în mod special de Dumnezeu cu bunuri bogate.Dintre toate semințiile lui Israel, tribulAșer are istoriaceamai puținpalpitantă. Nu a provocat niciodată un mare război, nu a dat nici un judecător sau vreun rege. Țara lui Așer era la fel de obișnuită ca și tribul în sine. După ce israeliții au pus stăpânire pe Țara Făgăduinței, Iosua a repartizat teritoriul fiecăreia dintre cele 12 triburi. Aparent, tribul Așer s-a așezat printre fenicieni, în regiunea superioară a Palestinei, dincolo de tribul Zebulon și la vest de 39 39 tribul Neftali. Fiecare din cele douăsprezece Triburi ale Israelului avea propria lui personalitate și un rol unic.Astfel, tribul luiAșer a reflectat viața fondatorului său. Tribul lui Așer a moștenit pământ în Canaan de-a lungul coastei, de la orașul Sidon, din nord, până la Muntele Carmel, în Sud. Tribul deținea un teritoriu care conținea o parte din cele mai bogate soluri din toată țara Canaanului. Teritoriul tribului Așer producea multe cereale, vin, ulei și minerale.Așer era tribul pășunilor bogate.Așer locuia în mijlocul unei mulțimi, și era dispus să-și împărtășească ceea ce avea, era cel mai deschis pentru frații săi. Înmuierea piciorului în ulei se poate referi la măslini, atât de abundenți în acea pădure densă din Palestina. Acre, portul și orașul dat lui Așer, a fost considerat cheia teritoriului. Când Iacov a binecuvântat pe Așer, a spus: „ Hrana lui Așer va fi bogată; el va oferi delicatese potrivite pentru un rege.” (Geneza 49:20). Rădăcina ebraică pentru cuvântul „bogat” este „shemen”, care este tradus cu „ulei” sau „grăsime”. Din nou, aluzia este la uleiul de măsline. Dar Iacov continuă să spună că această mâncare va fi pentru mesele regale. S-a întâmplat asta vreodată? Foarte puțină istorie a fost înregistrată în Scripturi cu privire la seminția lui Așer. Știm că fiecare trib a furnizat mâncare pentru curtea regală o lună pe an în timpul domniei regelui Solomon (I Regi 4:7,16). E foarte probabil că oamenii din palat au așteptat cu nerăbdare mâncarea bogată de la Așer. Trebuie să fi fost rafinată. Un alt caz în care mâncarea de laAșer a fost trimisă pentru mesele regale a lui Hiram, regele Tirului. În schimbul cedrilor și al lemnului de chiparos dinMunții Libanului, Solomon i-a promis hrană pentru gospodăria sa (1 Regi 5: 9).Acest schimb alimentar a inclus 20.000 de cori de grâu și 20 de kilograme de ulei presat în fiecare an (I Regi 5:11; II Cron.2: 10,15). Cel mai apropiat trib deTir cu acest fel demâncare a fostAșer.Așa cumbinecuvântarea lui Moise pesteAșer a fost literalmente împlinită, la fel și binecuvântarea lui Iacov. Mâncarea abundentă a ajuns pe masa regalității. II . Declin și îndepărtare Biblia nu spune multe despre Așer ca individ. Aceasta descrie, însă, gelozia și mânia pe care Așer și frații săi l-au avut față de fratele lor Iosif, datorită tratării preferențiale a lui Iacob față de el (Geneza 37: 3–4). Acest favoritism, alături de descrierea lui Iosif despre visele pe care le-a făcut în fața lui, i-a determinat pe frați să dezvolte o ură extremă față de el (versetele 5- 11). Așer și frații săi au sfârșit prin a-l vinde pe Iosif unor comercianți, care la rândul lor l-au vândut ca sclav în Egipt (versetul 28). Iosif a servit acolo câțiva ani, dar Dumnezeu l-a ridicat la poziția de comandă secundă a întregului Egipt (Geneza 41:39- 41). Apoi, pe parcursul călătoriei israelite prin deșert, flancat de semințiile lui Dan și Neftali, poziția luiAșer era laNord de cortul întâlnirii (2:25-30). După ce Israelul a părăsitMuntele Sinai, cei din Așer au servit ca gardă din spate împreună cu Dan și Neftali (10:25-28). Din rândurile lui Așer, Setur a servit ca un cercetaș pentru a explora țara Canaanului, a înmuiat inima poporului: ei sunt prea mari pentru noi (Numeri 13:13, 27-33). Principalul defect al caracterului lui Așer a fost lipsa dorinței de a alunga pe canaaniții după ce Iosua i-a distribuit o porțiune din Canaan. Se mulțumea să locuiască printre ei.Porunca era să-i alunge complet și să nu trateze cu ei. Apoi, tribul lui era absent în timpul războiului cu Sisera (Judecători 5:17). Dar a participat alături de Ghedeon la alungarea madianiților. Prosperitatea a dus la ușurință și declin. În vremea lui David,Așer pare să devină nesemnificativ, deoarece acest trib este omis în lista conducătorilor-șefi ai lui David (1 Cronici 27:16 și 1 Cronici 27:22).