Romanian Times | Ianuarie 2021

ROMANIANTIMES Anca MIZUMSCHI - fragmente din romanul Țara mea suspendată Imi place orașul în care trăiesc. Îmi place să mă pierd în burta lui de animal preistoric și să mi se pară că sunt în chilaArcei lui Noe. Îmi place - așa cum am scris de mai multe ori în poeziile mele - să stau îngropată sub Calea Victoriei, cu asfaltul tras peste față ca o vitrină de sticlă antiglonț așa cum sunt cele care protejează exponatele la British Museum- și sămă uit la oameni. Fără să zic nimic, fără să fac nimic - rolul meu preferat: observatorul. Al comportamentelor umane, al arhitecturii, al zilelor, a orice. Și pentru mine Bucureștiul înseamnă asta. Pădurile și munții nu m-au inspirat niciodată, pentru că au așa, un fel de atmosferă aseptică, datorată lipsei omenirii și mai mult de trei zile nu rezist la munte, iar dacă mai și plouă, nici măcar atât. Singuramea legătură cu natura, la modul real, e marea și asta pentru că m-am născut acolo și cumva se suprapune peste ideea de lichid amniotic. In plus, neliniștea ei permanentă este neliniștea mea de a exista. Mă simt bine fizic mergând cu picioarele goale în nisipul ud și am să îmbătrânesc cândva pe o plajă, având o casă cu ferestrele la mare. In rest, îmi plac cearcănele livide de prin cârciumile de la periferia Bucureștiului, cu mesele lor de tablă și muncitorii ursuzi care își beau vodca la șase dimineața, în picioare, când își termină schimbul de noapte. Vodca aia se cheamă la varice, pentru că nu ai niciodată un scaun pe care să te așezi și nici nu te aștepți să ai. Îmi plac fețele lor brăzdate, pe care poți să vezi fiecare urmă, fiecare păcat, fiecare durere din povestea lor de viață. Scriitorul din mine are o adicție puternică pentru poveștile de viață autentice și orașul e locul lor. Orașul, în a cărui burtă dominatoare ne scurgem toți printr-o rețea de canalizare metafizică, care leagă mormintele cu maternitățile și cu cât e mai mare orașul cu atât mai bine, pentru că devine o copie și mai fidelă a întregii lumi. Locul unde se întâmplă lucruri. Imi plac casele vechi cu mirosul lor oțetit și jilav, cu pereți scorojiți care au sprijinit mobilele mai multor generații. Pot să merg la nesfârșit în cartierele vechi din nordul orașului și să îmi imaginez cum Locul unde se întâmplă lucruri arătau cei care au locuit acolo acum șaizeci de ani, acum optzeci de ani sau acum o sută douăzeci și patru de ani. Cum erau îmbrăcați, cum vorbeau, ce urau și ce iubeau. Câteodată, aproape de șoseaua Kiseleff, poți găsi o casă pe care scrie: Vila Ileana - 1909 și să îți dai seama că aia era casa de vară, de vacanță, de la șosea și că acolo erai departe, în afara orașului. Nu ca acum. Paradoxal, pădurile lipsite de povești umane sunt doar un decor natural. Aș da orice vilă ecologică, a oricărui om extrem bogat din lumea asta, pe o casă printre cârciumile din centrul vechi unde, printre pahare murdare de bere și scrumiere nespălate, săaud recitatecânticele țigănești ale luiMironRaduParaschivescu-așacum mi s-a întâmplat, odată demult, în vara lui ‘86, după Cernobîl, când un prieten beat, a recitat într-o noapte de vară, șase ore de poezie non-stop. Să simt viața scrâșnind în jurul meu, viața învingătoare contra oricărei mizerii. Spledidă, subtanțială, opulentă, viață-fără-de-sfârșit. O omenire care nu poate fi înfrântă, nici măcar de ea însăși. Singurul lucru pentru care merită să trăiești. Oricât de frumoasă ar fi o pădure în lumea asta, pentru mine e un refugiu fals, o seră și un muzeu de plante. Ceea ce mă securizează nu este izolarea, ci adaptarea, trăitul într-un oraş brutal şi murdar. Fiecare metropolă din lumea asta e o junglă, dar e jungla mea. Cea pe care o cunosc, cea plină de prieteni, care nu neagă viața refugiindu-se, ci o acceptă, ca pe o curvă frumoasă, de care nu poți să te bucuri, decât dacă negociezi.Atâta vreme cât prețul e bun și curva din fața ta se ține de cuvânt, ce îți poti dori mai mult? E important să se țină de cuvânt, mai ales când ești pe un pat de spital românesc. România îți ia totul și îți dă totul. Am știut de la începutul trăitului meu în ea, că în viața asta am să întâlnesc prietenii ratate, oameni care te reneagă, depresie, boală și abandon. Ceea ce e ok. E mult mai rău când ești mințit și ți se împachetează totul într-un fototapet cu păduri și cascade. E aproape grotesc. Dar și grotescul ăsta tot viață e. O viață de care nu poți întotdeauna să te ferești și chiar dacă te-ai ferit foarte mulți ani, poți să ajungi la concluzia că nu a meritat. Bucureștiul în care am trăit atâția ani nu minte și cred că asta e principala lui calitate: este brutal de credibil în demersul lui de a reprezenta lumea. E o formă de curaj, probabil singura pe care am practicat-o zi de zi. “You always make it there, you make it anywhere”. Si la fel ca orice mare oraș din lumea asta, e viață umană în esența ei și nu refuzul ei. Achiziția SIML „Colectiv”, documentarul românesc în regia luiAlexander Nanau, despre incendiul devastator produs în 2015 în clubul bucureştean cu acelaşi nume, în care zeci de persoane şi-au pierdut viaţa, a primit premiul pentru cel mai bun film străin. Pelicula „Colectiv” a fost desemnată de Centrul Naţional al Cinematografiei drept propunerea României la premiile Oscar 2021, în secţiunea „Cel mai bun lungmetraj internaţional”, anterior numită „Cel mai bun film străin”. Este prima oară când un documentar este propunerea României în competiţia pentru premiile Academiei Americane de Film. Drama „Nomadland” a regizoarei de origine chineză Chloe Zhao a fost desemnată cel mai bun film din anul 2020 de cei mai importanţi critici din Statele Unite, informează DPA. Pe lângă trofeul pentru cel mai bun film, „Nomadland’ a câştigat de asemenea alte trei premii, pentru cel mai bun regizor, cea mai bună cinematografie şi cea mai bună ”Colectiv”, cel mai bun film străin la premiile Societății Naţionale a Criticilor de Film din SUA actriţă, pentru rolul principal interpretat de Frances McDormand. În „Nomadland’, actriţa americană Frances McDormand, în vârstă de 63 de ani, joacă rolul unei femei care devine un fel de nomad al zilelor noastre, transformându-şi camioneta într-o locuinţă mobilă şi călătorind alături de alţi compatrioţi într-o caravană ce străbate vestul american, după colapsul economic al unui orăşel din Nevada. Premiul pentru cel mai bun actor i-a revenit britanicului Delroy Lindo, în vârstă de 68 de ani, care interpretează rolul unui veteran din Vietnam în drama de război a lui Spike Lee „Da 5 Bloods”. Actriţa din Bulgaria Maria Bakalova, în vârstă de 24 de ani, a câştigat premiul pentru cel mai bun rol secundarpentruinterpretareasadin„BoratSubsequent Moviefilm”, de Sacha Baron Cohen. Actorul american Paul Raci, în vârstă de 73 de ani, a câştigat premiul pentru cel mai bun rol secundar din drama „Sound of Metal”. sursa: Agerpres.ro, sursa foto: Inquam Photos/ Octav Ganea (continuare din pagina 2) După adoptarea legii de către Parlamentului României, urmează o etapă de discuții și negocieri de natură tehnico-economică, pentru stabilirea configurației finale a sistemului și derularea achiziției, dar și opțiunile de realizare, prin cooperare tehnologică și industrială a unei capacități de producție și realizare a mentenanței constituită la nivelul unui operator economic român, care va fi o capacitate strategică, așa cumeste definită de Legea nr. 232/2016 (art. 5, lit. b). Prin realizarea acestei capabilități, Forţele Navale Române vor dispune de un sistem de instalaţii mobile de lansare rachete antinavă nou, modern, testat, operațional și interoperabil în cadrul NATO, adaptat misiunilor actuale, împreună cu instruirea privind folosirea în luptă a sistemului şi actualizarea permanentă a bazelor de date specifice SIML, constituind o necesitate esenţială ce va trebui satisfăcută în cel mai scurt timp posibil. Luându-se în considerare durata de viaţă a sistemului de aproximativ 20 de ani, care poate fi prelungită ulterior prin modernizări succesive, se asigură Forţelor Navale Române certitudinea operaţională necesară şi instruirea pentru îndeplinirea corespunzătoare a misiunilor specifice pe termen mediu şi lung. SIML reprezintă produsul militar destinat pentru apărarea zonelor costiere şi de litoral împotriva ameninţărilor navelor de suprafaţă, având capacitatea de a coopera cu nave, aeronave şi echipamente proprii şi ale aliaţilor, utilizând datele furnizate de către acestea şi viceversa, folosind sisteme de legături de date şi canale de comunicaţii protejate, pentru executarea atacului cu rachetele antinavă. Obiectivul de înzestrare este planificat a fi realizat până în anul 2024. Sursa: caleaeuropeana.ro / 13.01.2021 ***