Romanian Times | Ianuarie 2021

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES CUM SA TRAIESTI IN MIJLOCUL UNOR PRESIUNI MULTIPLE Slavomir Almăjan La urma urmei, știința nu poate nega existența lui Dumnezeu dar nici nu o poate demonstra… Prin încercarea ei de pătrundere, niște detalii surprinzătoare ale înțelepciunii Lui pot însă ieși la suprafață. Ideea mea de odihnă se asociază de obicei cu un peisaj idilic, departe de lumea deslănțuită, unde omul dinmine se întregește din nou cu sinele, în căutarea mea în dincolo de ceea ce sunt. Nu este o figura de stil! Ceea ce se vede din mine și din tine, partea din noi care atinge spațiul nostru tridimensional este doar ceea ce poate încăpea în mintea și în puterea noastra de percepție. Este o infinitate în dincolo de noi și ceea ce ține de noi. Suflarea noastră este de la Dumnezeu care este infinit în putere și înțelepciune… Daca înțelegem ideea de infinit vom ști că oricăt vei scadea de la infinit și oricât vei adăuga, infinitul rămâne infinit. O porțiune din infinit, cu alte cuvinte este tot infinit… Numeric, infinitul poate fi exprimat atât prin numerele înregi cât și prin fracții. Unu plus doi plus trei plus patru poate continua la infinit și oricând astronomica ar fi cifra tot se mai poate adauga la ea. Folosind numerele fracționale, un segment, oricât de minuscul ar fi, poate fi împarțit într-o infinitate de fracțiuni. Tot asa, fracțunile de o infinită micime pot fi la rândul lor fracționate într-o altă infinitate de fracțiuni. Deși conceptul de infinit poate fi exprimat cu ușurință în termeni numerici, mintea noastră este totuși incapabilă să cuprindă în întregime conceptul. Va rog, nu disperați, ceea ce vreau să cuprind în articolul de față nu este o lecție deșartă despre lucrurile care nu pot hrăni! Vreau doar să stârnesc în mintea și în inima dumneavoastră gânduri cu mult mai înalte despre propria noastră existență vis-à- vis cu existența lui Dumnezeu. Deci până aici am vorbit și cred că avem cel puțin o vagă idee despre acest concept. Haideți să mergem puțin mai departe! Ideea de spațiu…Propun să începem de la zero. Punctul este o entitate sau un spațiu fără dimensiune. O infinitate de puncte puse unul în continuarea celuilalt vor crea un spatiu cu o singura dimensiune Poetul și marea ... (2) sau un segment de dreaptă. Pentru noi, cei care locuim în spațiul tridimensional acest segment este finit. Pentru punctul din segmentul de dreaptă spațiul segmentului este infinit. Ironic, nu? Individul, haideți să-l numimdomnul Punct, va trebui să călătorească la infinit ca ajungă de la punctul A la punctul B, A și B fiind punctele pe care NOI le-am demarcat ca fiind extremitățile segmentului. Oh, dar uitați-vă ce simplu este pentru noi! Noi putem parcurge această distanță intr-o clipită și nu numai atât! Noi avem putere asupra segmentului. Noi îl putem lungi sau scurta după plăcere și fără prea mult efort. Cred că deja vă dați seama unde merg cu mica mea meditație…De reținut: domnul Punct nu are nici o idee cum va arăta un spațiu cu doua dimensiuni. Pentru el segmentul este spațiul lui, spațiul care se umple pe sine. Pentru el, după toate teoriile veleităților punctiforme, nu există un dincolo de segment. Nici măcar un gol. El își poate osteni mintea încercând să explice ceea ce pentru el este inexplicabil iar pentru noi este simplu. “Există un spațiu cu două dimensiuni? Cum arată?” Deci am ajuns la spatiu cu două dimensiuni…Chiar cel mai minuscul dintre patrate este format printr-n infinit numar de segmente de dreaptă puse unul alături de celălalt.Aici locuiește domnul Pătrat, domnul Triunghi, domnul Cerc și alte individualități flate. Acelaș raport cu noi. Noi putem decupa o întindere după buna noastră plăcere, în patrate, cercuri, triunghiuri, etc. Noi putem desena mulțimea lor pe o simplă coală de hârtie. Pentru “locuitorii” din întinderea hârtiei nu există un sus și nici un jos. Pentru ei micuța noastră foaie de hârtie nu pote fi parcursă nici teoretic și cu atât mai puțin în practică. Tot așa și pentru ei spațiul cu două dimensiuni este spațiul lor, un spațiu care se umple pe sine și nu există nici macar o idee de dincolo. Noi avem putere asupra a ceea ce este acolo, și pentru noi parcurgerea în toate direcțiile în contextul planului este o bagatelă. Pe de altă parte, dacă o linie intersectează planul domnilor flați, ei nu vor putea vedea decât un punct. Pentru ei nu există ideea de verticală. Dacă un vârf de piramidă atinge planul, domnii flați nu vor vedea altceva decât un punct, dacă piramida intersectează planul tot ceea ce domnii flați vor vedea, este un triunghi. Ceea ce ei nu știu este că acest triunghi este doar o formă de revelare a unei entități infinite pentru spațiul lor flat. Amintiți-va ca orice spațiu superior este creat prin suprapunerea la infinit a spațiului imediat inferior. Iată-ne acasă! Spațiul tridimensional. Cum am spus, acesta este rezultatul suprapunerii a o infinitate de planuri. Chiar și pentru cel mai minuscul spațiu tridimensional, infinit mai mic decât boaba de muștar este nevoie de o infinitate de planuri care se suprapun. De abia aici ajungem să simțim împreună cu domnii flați (dacă aceștia există). Universul pe care îl vedem, privind înstelarea, pentru noi este infinit în ideea că nu-i putem atinge limita. Universul nostru se umple pe sine și pentru că nu există un dincolo noi nu vom putea ajunge la marginile lui. Distanța dintre noi Ce poate fi nou in NoulAn? Sperante, asteptari, dorinte ce vrem sa le vedem implinite la nivel personal sau colectiv. Printre si peste toate acestea avem o singura certitudine – va fi complicat, nu intotdeauna usor, cu varii implicatii emotionale.Aceasta este realitatea nemachiata a vremurilor prezente. Si cand lucrurile scapa de sub controlul nostru avem optiunea de a ne uita spre Biblie acolo unde inainte ca aceste timpuri sa apara, ca lucrurile sa se intample am avut mereu principii, valori ce prin aplicarea lor ne pot ajuta sa mergem inainte cu un castig spiritual (cel putin). Uitandu-ne la ultimele luni, considerand ce s-a intamplat in ultima saptmana, putem intelege ca presiunea la care azi sunt supusi cei credinciosi este mare. Vin spre noi in valuri tot felul de situatii si ne simtim bulversati si nepregatiti. In acest context m-am gandit la cel putin trei surse de presiune existente in viata Domnului Isus si cum s-a raportat la ele. Persoanele religioase au fost constant o sursa de iritare si presiune pentru Domnul Isus. Crestinismul nu este singura religie prezenta acum in lume. Asta uneori nu ne place pentru ca ne predispune la conflicte sau discutii. In Palestina anului 30 dHoficialii religiosi ai vremii doreau sa pastreze pozitia, avantajele si prioritatile lor. Scopul lor era sa pastreze status quo -ul, iar acest tanar invatator reprezenta o amenintare pentru modul lor de viata, pozitia si puterea lor. El era unul dintre ai lor, dar erau prudenti cu privire la invatatura sa radicala si la modul in care ar putea rasturna tot ceea ce stabilisera in numele lui Dumnezeu. Langa cei religiosi exista si administratia statala. Guvernul, presedentia, regalitata – orice forma de guvernare. Atunci, acolo era Roma. Pentru autoritatile romane din Palestina, Domnul Isus era o problema, o durere de cap. Roma avea deja destui zei, nu aveau nevoie de altul, mai ales de unul care pretindea autoritate asupra tuturor. Planul Romei era fie sa-l ignore, fie sa-l indeparteze daca ar provoca prea multe probleme. Langa aceste doua grupri mari mai era unul cu o popularitate aparte - zelotii. Persoanele, partidele, grupurile populiste, ce vor independenta cu orice pret, acceptand violenta ca mijloc de a-si impune punctele de vedere. Pentru zeloti Domnul Isus era conducatorul militar si guvernamental promis ca va rasturna Roma si va restabili guvernarea geo-politica a lui David. Ei sperau ca Isus Christos sa devina conducatorul lor triumfator si in numele Sau vor face schimbul de putere. La inceput de veac in Palestina anului 30 d.Hr Domnul Isus se afla in mijlocul unei lupte de putere intre trei forte care lupta pentru controlul regiunii. Declarandu-se a fi Mesia, Isus Christos s-a pus in contradictie directa cu fiecare dintre ele. Isus Domnul raspunde la fiecare si trebuie sa intelegem aplicabilitatea raspunsului Sau in vremea noastra. Liderilor religiosi le-a mustrat egoismul si a proclamat venirea imparatiei lui Dumnezeu in mijlocul lor. In Imparatia Sa, biserica va indeplini mandatul de a propovadui Evangheliacelor saraci; deavindecapecei cu inimazdrobita, aproclama libertateacaptivilor, a oferi vedere celor orbi, sa aduca eliberare pentru cei asupriti si sa proclame Indurarea lui Dumnezeu. In fata autoritatilor romane Isus Christos a refuzat sa fie intimidat, amintindu-i lui Pilat: „Nu ai putea avea nici o putere impotriva Mea decat daca ti-ar fi fost data de sus” (Ioan 19:11). In schimb, el a anuntat venirea Imparatiei lui Dumnezeu in mijlocul lor si in opozitie cu incercarile lor de a-l reduce la tacere. Fata de zeloti, partidul si grupul patriotic, Isus le-a respins incercarea de a-l coopta pentrucauza lor saudea folosimesajul saucamotivatiepentru triumfalismul lor. Inschimb, El i-a introdus in etica Imparatiei lui Dumnezeu; iubindu-si dusmanii, slujind aproapelui, actionand cu smerenie, ingrijind saracii si dand cu generozitate – asa vor schimba lumea. Toata aceste forme de presiune ne sunt familiare si noua astazi. Ca purtatori ai imaginii Domnului Christos in zilele noastre, trebuie sa luam in considerare contextul in care traim si sa extragem principiile de actiune din principiile Celui pe care il urmam. Precum in vremea Domnului Isus, exista oameni religiosi, exista biserici ce incearca sa pastreze status quo-ul. Dupa peste 2000 de ani, se pare ca inca ne intrebam ce sa facem cu acest Isus. Trebuie sa ne intrebam in zilele noastre daca noi, ca trup al lui Hristos in lume, am imbratisat vreodata pe deplin ideile radicale ale imparatiei lui Dumnezeu? Ne iubim toti dusmanii? Intoarcem celalalt obraz? Ii consideram pe altii mai mari decat pe noi insine? Aceste semne definitorii ale urmasilor lui Isus trebuie sa devina parte din marturia noastra publica zilnica. Curand in America se va asista la inaugurarea unei noi administratii care va functiona intentionat pe o platforma unde valorile umanismului socialist vor fi ideologia fundamentala. Ne putem astepta drept urmare la politici ostile valorilor crestine, la aparita unor norme concepute sa-l alunge pe Isus Christos si pe adeptii sai din piata publica si sa limiteze mai mult comunitatile crestine. Va fi o provocare pentru fiecare credincios sa proclame cu indrazneala adevarul biblic. Dar nu e nimic nou, nu? Vroiam cumva un sistem administrativ care sa ne faca plecaciuni si eventual sa evanghelizeze in locul nostru prin legislatia adoptata? La fel ca pe vremea lui Isus, astazi exista zelotii moderni care incearca sa coopteze numele lui Isus si autoritatea spirituala care vine odata cu acesta pentru a-si continua castigurile politice. Recent s-a putut vedea in spectrul politic american partea urata a triumfalismului, unde pasiunea politica a revendicat o autoritate divina unica pentru sustinerea unor acte de revolta. Intr-un fel i-am pus lui Isus arma in mana pentru a ne justifica manios frustrarile. In aceste momente pline de tensiune si periculoase pentru directia in care umanitatea se poate indrepta, cred ca nu este de prisos a ne intreba inca o data: cum il urmez eu pe Domnul Isus? Poate ar fi de folos a reciti Cuvantarea de pe Munte (Matei 5). Si de ce nu, sa folosim acest moment pentru a reconsidera chemarea lui Isus; de a confirma ascultarea deplina, nedivizata fata de El. Ceea ce se asteapta de la noi nu este o manifestare triumfalista, ci roada Duhului ce este: dragoste, bucurie, pace, rabdare, bunatate, blandete, fidelitate, stapanire de sine. A sta alaturi de Isus Christos in zilele noastre inseamna a te opune celor trei puteri care incearca fie sa-L coopteze, fie sa-L exileze, fie sa acomodeze o versiune impotenta a invataturilor Sale. A sta alaturi de Isus astazi presupune curaj pentru a respinge toate aceste alternative si a face singurul lucru pe care ne-a chemat sa il facem; sa-L iubim. Iubeste-l cu adevarat. Iubeste-l mai presus de orice. Iubeste-l si lipeste-te de El. Ceea ce vine…a mai fost…si El ramane mereuAcelasi. Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C., Canada (continuare in pagina 20)