Romanian Times | Februarie 2021

WASHINGTON DC DamonMacallisterWilson s-a născut în 1973 înCharleston, Carolina de Sud. A absolvit Liceul James Island din Charleston (1991), Duke University din Durham, Carolina de Nord (cu bursă de merit Benjamin N. Duke şi o licenţă în Ştiinţe sociale, 1995) și Universitatea Princeton Woodrow Wilson, Școala de Afaceri Publice și Internaționale din Princeton, New Jersey (cu un masterat în Administraţie Publică, 1998). A lucrat laAmbasada SUAde la Beijing, China și la Biroul de Afaceri Chineze și Mongole (funcţionar economic, 2000); Departamentul de Stat al SUA, Biroul de Securitate și Afaceri Politice Europene (funcţionar politic și militar/ funcţionar NATO, 1998-2001; Biroul Secretarului general al NATO, Robert Robertson (director adjunct, 2001-2004); ConsiliuldesecuritatenaționalăaCaseiAlbe(directorpentru Afaceri nord-est-central europene, 2004–2006); Ambasada SUA de la Bagdad (secretar executiv și șef de personal, 2006-2007); ca asistent special al președintelui George W. Bush și director principal pentru Afaceri europene, 2007- 2009; la Consiliul Atlantic al Statelor Unite (vicepreședinte și director, Programul de securitate internațională, 2009- 2011; vicepreședinte executiv, din 2011 până în prezent). Wilson a fost decorat de președinții din Estonia, Georgia, Ungaria, Letonia și Polonia pentru eforturile sale de a promova relațiile transatlantice. Discută şi scrie frecvent pe teme de politică externă și securitate europeană. În prezent, Damon Wilson locuiește și lucrează în Washington, DC. Pe 4 octombrie 2019 Damon Wilson a participat la gala anuală ALIANȚA la Ambasada României din Washington, DC. https://alianta.org/ Cu acea ocazie, domnul Wilson mi-a acordat un interviu în exclusivitate. 1. Domnule Damon Wilson, sunteți vicepreședintele executiv al Consiliului Atlantic. Puteţi descrie pe scurt acest institut de cercetare și activitățile sale mai recente? Sigur. Consiliul Atlantic este, de fapt, ceva mai mult decât un institut de cercetare. Consiliul Atlantic este o comunitate de oameni care sunt cu adevărat angajați pe ideea unei conduceri americane puternice, principiale în lume şi care lucrează cu aliații și partenerii noștri pentru a rezolva mari provocări globale. Întreaga noastră misiune nu este doar să fim un institut de cercetare și să analizăm lumea. Misiunea noastră este să ajutăm să ne creăm împreună un viitor mai bun. Și cred că asta deosebeşte Consiliul Atlantic ca loc răsărit din cenușa celui de-al Doilea Război Mondial şi din eșecurile privind politicile noastre despre oamenii din tranşee, eşecuri din care noi ne-am învăţat lecţiile. Acest institut este cu adevărat angajat în efortul american constructiv în lume prin colaborarea sa cu prietenii aliaților. 2.Vămulțumesc foartemult. Sunteţiunbinecunoscut expert privind NATO, relații transatlantice și apărarea europeană. Președintele Donald Trump a semnalat că NATO trebuie reformat. Care este abordarea dumneavoastră? Deci, vedeţi ... Fiind susţinători şi încrezători în Alianța NATO, este întotdeauna foarte sănătos pentru noi să ne gândim cum să îmbunătățim și cum să consolidăm această alianță. Aşa fiind, unele dintre întrebările pe care le-a pus președintele sunt corecte. Care este rolul alianţei în combaterea terorismului? Cum se obține echilibrul corect între cheltuielile de apărare și împărțirea sarcinilor? Acestea sunt probleme principial corecte. Pe de altă parte, abordarea pe care președintele a afirmat-o uneori cu retorica şi tonul său, nu a fost întotdeauna cea mai constructivă în întărirea încrederii în cadrul alianței. Prevenirea, până la urmă, nu este doar o capacitate, ci o capacitate de a rezolva. Și un element în a face puternică această alianță este capacitatea de a o conduce, de a fi un lider catalizator constructiv pentru ceilalţi aliați. Ceea ce cred eu este că Statele Unite mai au multe de făcut pentru a-și îmbunătăți managementul, conducerea alianței, după cum şi noi ne așteptăm ca aliații noștri din NATO să se ridice la înălţimea aşteptărilor noastre şi să facă mai mult în ceea ce privește investițiile lor de apărare pentru propriile lor interese. 3. Mi se pare corect. Ultima întrebare: în ceea ce privește apărarea europeană, cum vedeți țări ca România și Republica Moldova confruntându-se în viitorul apropiat cu situaţii ca cele din Rusia sau Ucraina? Sigur. Cred căRomânia se află în centrul unei dimensiuni geostrategice și de securitate foarte importante care se desfășoară în regiune. România este unul dintre cei mai incredibili aliați principali ai noştri. În ciuda unor probleme politice aici, în Statele Unite, și a unor probleme politice în România, alianța noastră este puternică; este durabilă, este permanentă și se extinde dincolo de spectrul politic. Acesta e un lucru bun, e sănătos. Noi ne bazăm pe România ca putere regională în Europa de sud-est, ca forță și ancoră de stabilitate și securitate. Ne putem gândi cum România poate proiecta acea stabilitate și securitate, fie că lucrează cu noi pentru ancorarea Serbiei în Europa, fie că ne ajută să ne extindem influența în angajarea de-a lungul Mării Negre în locuri precum Georgia și Ucraina, fie într- un parteneriat cu noi pentru a ne asigura că Republica Moldova își poate determina propriul său destin ca parte a Occidentului. Deci, chiar acum, cred că cu [Republica] Moldova există o oportunitate incredibilă de a urmări schimbările politice interesante de acolo. Cred că trebuie să fim consecvenţi în a-i sta alături Republicii Moldova în durerosul ei proces de reformă în dezvoltare şi de a-i întinde o mână de ajutor. Vrem să vedem această țară că avansează pe drumul aspiraţiilor ei spre Uniunea Europeană. Și, în timp ce îi respectăm decizia cu privire la propria sa securitate, cred că există multe lucruri pe care Statele Unite, România și NATO le pot face pentru a sprijini Republica Moldova în construirea propriului său aparat de securitate, a propriilor sale forțe armate și a propriei sale capacităţi de a-și proteja integritatea teritorială. Trebuie să rezolvăm şi problema din Transnistria. 4. Da, desigur. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Wilson. Mulțumesc, Tiberiu. Crearea unui viitor mai bun împreună: Interviu cu Damon Wilson, vicepreşedinte executiv la Atlantic Council de Tiberiu Dianu ROMANIANTIMES TIBERIU DIANU autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. https://medium.com/ @tdianu Ultima carte a autorului, TRUMPLANDIA, poate fi accesată aici. https://www.amazon.com/s?k=tiberiu+dianu&i =stripbooks&ref=nb_sb_noss_1 urmare, nu este in niciun caz uimitor faptul ca cea mai mare civilizatie pe care a cunoscut-o vreodata lumea, Occidentul iudeo-crestin, vegeteaza acum intr-o stare de expirare cognitiva, predispusa la fantezii si iluzii, incapabila sa confrunte si sa analizeze realitatea lumii, ignorând realitatea istoriei si a naturii, fiind distrasa de baloanele de sapun ale pseudo-stiintiei lipsite de substanta spirituala si straina de ideea de adevar. Pitirim Sorokin, unul dintre gânditorii importanti ai timpului nostru, a facut distinctia intre culturile „ideatice”, care sunt orientatesprecunoasteresi spiritual, si culturile„senzitive”, caresunt inprimul rând informationalesimaterialiste, acestea din urma transformându-se intr-o conditie in care constrângerea, frauda, degradarea impulsului creator, destramarea familiei si incalcarea „neadevarului” in constiinta umana (cititi: corectitudinea politica, stirile false, libertinajul electoral) sunt primordiale. Acesta alaturare reprezinta casa culturala actuala, lipsita de capacitate reflexiva si care se confrunta cu o tendinta descendenta in claritatea gândirii si a perceptiei generale, eliminând punctele IQpemasura ce acuitatea si perceptia scad. Conceptul de inteligenta este complex si multifactorial, dar daca prin „inteligenta” intelegem ceva de genul abilitati de a vedea lumea asa cum este, de a intelege contextul si de a actiona in moduri dovedite a fi benefice in timp, atunci, potrivit Sorokin, inteligenta va scadea probabil in ultimele etape ale unei epoci „senzitive”. Declinul inteligentei - corectitudineamorala si exuberanta creativa sunt victime colaterale - este acumpe deplin accelerat. Exceptiile de la acest dezastru – cei retrasi, nomazi, oamenii integri, oamenii capabili de bun simt, educati in stil clasic - reprezinta singura speranta viabila pentru o noua era „ideatica” care sa iasa din darâmaturile unui dezastru „senzorial”. S-ar putea sa treaca inca un secol pentru a produce ceea ce Sorokin a numit „rândul sau”, ascensiunea lenta pe scara IQ, care pare la o gandire la rece, singura alternativa. Dar banuiesc ca este singurul confort real pe care il avem acum. Emanuel C.Pavel – Vancouver BC, Canada Ne-a prins pandemia cu IQ-ul jos (continuare din pagina 6)