Romanian Times | Februarie 2021

ROMANIANTIMES (continuare în pagina 23) Marele artist îşi începe cursurile primare la Hobiţa şi le încheie la Brădiceni. Domeniul pe care se specializează este sculptura lemnului (din această perioadă datează câteva sculpturi din lemn: o casetă, un dulap, două rame în stil rococo, după moda vieneză a timpului). În timpul studiilor este susţinut financiar de epitropia Bisericii Madona Dudu din Craiova şi în special de Toma Marocneanu, unchiul lui Nicolae Titulescu şi epitrop al Bisericii Madona, care locuia nu departe de Şcoala de Arte şi Meserii unde l-a remarcat. Singura condiţie era aceea de a cânta în strana bisericii, el având o voce foarte frumoasă. Întâlnirea cu această şcoală şi cu cetatea Băniei o va numi, metaforic, „Minunea întâie a vieţii mele. La Hobiţa, în Gorj, m-am născut, dar la Craiova, pentru a doua oară“. În anul 1898, termină cu succes cursurile Şcolii deArte şi Meserii şi se îndreaptă către Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. În timpul studenţiei la Bucureşti îl are ca profesor pe Ion Georgescu, iar printre colegii săi s-au numărat: Fritz Stork, Dimitrie Mircea, Gh. Tudor. Student sârguincios şi disciplinat, a atras atenţia profesorului său, care l-a remarcat, apreciindu-l pentru talentul său deosebit. Printre lucrările din timpul studenţiei se numără: Vitellius, bustul cunoscutului om politic oltean Gheorghe Chiţu, ambele executate în 1898, un Cap al lui Laocoon, în 1900, precum şi un Ecoşeu, răsplătit cu o medalie de bronz. Auzind de succesele sale, reprezenţanţii epitropiei Bisericii „Madona Dudu“ şi Consiliul Judeţean Dolj îi acordă tânărului artist, în anul 1900, o bursă anuală în valoare de 150 de lei. La 27 de ani i se încredinţează cea dintâi comandă pentru un monument public: bustul generalului Carol Davila. În 1904 părăseşte România „fără alte mijloace decât cunoştiinţele însuşite“, iar după o lungă călătorie prinAustria, Ungaria şi Elveţia ajunge în capitala Franţei. Deşi la început mijloacele de vieţuire de aici au fost anevoioase, lucrând şi ca ospătar, norocul îi surâde din nou tânărului artist, care primeşte o bursă din partea Ministerului Instrucţiunii Publice, la propunerea ambasadorului României la Paris, GrigorieGhika. Face parte din rândul membrilorAsociaţiei „Cercle des etudiants roumains“ alături de: George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Nicolae Dărăescu, Camil Ressu. Foarte importantă pentru cariera tânărului artist este experienţa pe care o are în atelierul celebrului sculptor francez Rodin. Avea doar 30 de ani. Aici îl cunoaşte printre alţii şi pe Henri Coandă, cu care va lega o strânsă prietenie. Ştiind că „nimic nu creşte la umbra marilor copaci“, Brâncuşi părăseşte atelierul maestrului său la data de 27 martie 1907, pentru a-şi deschide propriul atelier. Este momentul în care artistul român trăieşte întoarcerea cu faţa către izvoarele folclorice. De acum înainte va începe cascada marilor realizări artistice: „Ansamblul de la Buzău“, „Rugăciunea“ (operă care marchează „momentul depăşirii influenţei lui Rodin“), „Sărutul“, „Cuminţenia Pământului“. Toate aceste lucrări îl vor impune pe Constantin Brâncuşi pe piedestalul lumii artistice. Din 1910 renunţă lamodelaj şi pictură, pentru a practica cioplitul direct. Una dintre operele lucrate acumeste „Sărutul“ („LaBaiser“). Printre lucrările demare valoare ale artistului mai amintim: „Muza adormită“ (1909), „Pasăreamăiastră“ (1910), „Prometeu“ (1911). Lucrează mai apoi la o nouă operă, „unul dintre cele mai celebre şi cuprinzătoare portrete ale secolului XX“, aşa cum spunea A. H. Barr, „Mademoiselle Pogany“, lucrare ce a avut-o drept muză pe celebra pictoriţăMargit Pogany. „Poetul formelor cioplite“ construieşte o vastă operă cu un complex caracter tematic. În1918,mareleartist realizează, înmemoriaeroilor căzuţi în timpulPrimuluiRăzboiMondial, primaversiune în lemn a „Coloanei fără şfârşit“.Abia în anul 1937, după ce fusese curtat de însuşi maharajahulYeswant Raotolcar Bahadur, caredoreasă-i constriascăuntemplu, artistul se întoarce înţară la invitaţiaAritineiTătărăscu, preşedintaLigiiFemeilor Gorjene, pentru a executa Monumentul de la Târgu Jiu, proiect început încă din 1918. Astfel, realizează tripticul „Masa Tăcerii“, „Poarta Sărutului“ şi „Coloana fără sfârşit“ (1937-1938). Pe lângă binecunoscuta temă populară, care se face simţită în mai toate operele marelui artist, ansamblul de la Târgu Jiu îmbracă şi o dimensiune spirituală: Cultură 17 “Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri. Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă. Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului. Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea.” Constantin Brâncuși - octombrie 1938, Conversații cu Ionel Jianu. Text publicat în Revista Fundațiilor Regale, nr.9, septembrie 1946. Săptămâna Brâncuși - 15-20 februarie 2021 exprimarea sentimentului cosmic manifestat prin reunirea celor patru elemente fundamentale ale lumii – apă (pornind de la râul Jiu), pământ („Masa tăcerii“ care încorporează pământul), focul (flacăra care asigură triumful asupra morţii, în „Poarta Sărutului“) şi aer (avântul „Coloanei fără sfârşit“, care escaladează văzduhul în drumul spre veşnicie). Simbolul Ansamblului brâncuşian de la TârguJiupoate îmbrăcaşi odimensiunebiblică: celedouăsprezece scaune, aşezate de jur împrejurul mesei, îi simbolizează pe cei 12 Apostoli, „Poarta sărutului“ descrie unitatea organică din interiorul familiei, iar „Coloana fărăde sfârşit“descrie ascensiunea permanentă a sufletului, care se odihneşte deplin în veşnicie. La 16 martie 1957, marele artist român Constantin Brâncuşi a trecut în veşnicie înatelierul săudinImpasseRosindinParis.Artistul român care „în piatră, în blocul ei mut“ a simţit „ritmurile universale“ a fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse. sursa: http://www.istorie-pe-scurt.ro/ Roverul PERSEVERANCE - cea mai ambiţioasă misiune pe Marte Perseverance, roverul construit de NASA care este şi cel mai avansat laborator de astrobiologie trimis vreodată pe o altă planetă, a coborât joi seară (ora 22:55oraRomâniei) prin rarefiata atmosferă marţiană şi a asolizat în siguranţă în interiorul unui vast crater - prima oprire pe drumul său, în căutarea urmelor lăsate de eventualele forme de viaţă microbiană care au populat în trecutul îndepărtat această planetă. Rover-ul este dezvoltat de Jet Propulsion Laboratory, din apropiere de Los Angeles, care este echipa de control a misiunii, din cadrul NASA. La câteva momente după ce roţile sale au atins solul marţian, roverul a transmis primele imagini alb-negru de la suprafaţa planetei. Semnalele radio au nevoie de 11 minute pentru a ajunge de la Marte la Terra, iar roverul de dimensiunea unui SUV se afla deja la suprafaţa planetei atunci când semnalele radio trimise de unul dintre sateliţii aflaţi pe orbita lui Marte pentru a-i confirma asolizarea au ajuns la echipa de control a misiunii. Misiunile roverului Perseverance Asolizarea a reprezentat cea mai riscantă etapă a acestei misiuni ce urmează să dureze 2 ani şi care a dispus de un buget de 2,7 miliarde de dolari pentru a răspunde la întrebarea dacă peMarte a existat viaţă înurmă cu aproximativ3miliarde de ani. Pe atunci,Marte era o planetă mult mai caldă şi umedă - condiţii esenţiale pentru apariţia şi evoluţia vieţii. Oamenii de ştiinţă speră să identifice biosemnături ale unor vechi microorganisme marţiene în straturile de sedimente din care Perseverance va extrage mostre ce urmează să fie aduse pe Terra într-o misiune ulterioară. Aceasta este şi prima misiune de culegere de mostre de sol de pe o altă planetă din istorie. NASA a descris roverul Perseverance drept cea mai ambiţioasă misiune dintre toate cele 20 de misiuni americane pe Marte, începând cu survolul sondei Mariner din 1965 şi până în prezent. Mai mare şi dotat cu mai multe instrumente decât celelalte patru rovere care au ajuns înaintea lui pe Marte (Sojourner, Spirit, Opportunity şi Curiosity), Perseverance a fost trimis să elucideze misterul cu privire la existenţa vieţii pe Planeta Roşie. Din încărcătura lui Perseverance fac parte şi câteva instrumente concepute pentru a fi folosite în viitoarele misiuni cu echipaj uman la suprafaţa planetei. Unul dintre acestea este un dispozitiv care extrage oxigenul dinmoleculele de dioxid de carbon, gazul din care este alcătuită în mod preponderent atmosfera marţiană. Acest instrument, primul construit pentru a extrage de pe o altă planetă o resursă naturală vitală pentru oameni, este testat în cadrul acestei misiuni. Dacă îşi va dovedi eficienţa, ar putea deveni vital pentru explorarea cu echipaj uman a planetei şi chiar pentru colonizarea ei. Oxigenul ar asigura aerul respirabil în habitatele umane ce ar putea să fie construite pe această planetă, dar şi combustibil pentru rachete. Din această perspectivă, Marte ar putea să evolueze într-o bază de pe care omenirea să lanseze misiuni spre alte locuri din Sistemul Solar - gravitaţia mai mică decât cea terestră face ca lansările de rachete de pe Marte să fiemai uşor de realizat şi mai ieftine (desigur, de îndată ce va exista infrastructura necesară). Elicopterul-dronă Ingenuity, primul aparat cu propulsie care zboară în atmosfera unei alte planete.