Romanian Times | Martie 2021

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 de Preot Paroh Aurel Sas, Biserica Ortodoxă Română „Sf. Simeon” Westland, Detroit Vederea lui Dumnezeu în lumină începe de aici prin viața duhovnicească în Hristos Domnul ViațamisticănuestebazatănumaiperațiuneciesteoviațăduhovniceascăînHristos, expermentată pe treapta desăvârșirii după ce a trecut credinciosulmistic treptele purificării și a iluminării, prin rugăciunea și „…credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6). Prin viațamistică se înțelege dimensiunea lucrării Duhului Sfânt în viața celui credincios, angajat pe treptele urcării spre Dumnezeu prin cele trei căi: a curățirii sau purificării, a iluminării și desăvârșirii prin îndumnezeirea firii omenești (2 Petru 1, 4). În aceasta era deosebirea dintre călugărul şi filozoful Varlaam, lipsit de viața mistică, şi Sf. Grigorie Palama. Varlaam nega experienţa directă şi unirea nemijlocită cu Dumnezeu, fiindcă nu cunoștea viața mistică, și așa susţinea o cunoaştere a lui Dumnezeu în mod indirect în această viaţă prin Scriptură, Tradiţia Bisericii sau prin intermediari creaţi, printre care includea şi harul sau orice putere sau dar divin. Varlaam afirma că vederea lui Dumnezeu va fi posibilă doar în veacul viitor. DarSf.Grigorieafirmacă„vederealuiDumnezeuîncepeîncădinviaţaaceasta,fiind arvuna, garanţia şi pregustarea vieţii viitoare, căci dacă trupul trebuie să ia parte împreună cu sufletul la bunătăţile de negrăit ale vieții viitor, este sigur că el trebuie să participe la aceasta, în măsura posibilului, chiar de pe acum, căci şi trupul are experienţa lucrurilor dumnezeieşti, când puterile pasionale ale sufletului se află nu omorâte, ci transformate şi sfinţite” (Tomul Aghioritic, P. G. CL, col. 1233C). Iată ce ne descoperă Scriptura despre vederea lui Dumnezeu în viața aceasta: „Căci vedemacum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu” (1 Cor. 13, 12). Din experianeța călugărilor isihaști pentru vedearea luminii dumnezeiești: călugării isihaști întrebuințau metoda, retragerii în locuri singuratice, ieșind astfel din lumea de păcat și a zgomotului, care le-ar fi putut tulbura liniștea, stăruiau în concentrarea gândului la rugăciune, ochii fiind sustrași oricărei priveliști externe, însă nu închiși, pentru a putea vedea lumina taborică. Ei își aplecau bărbia în pieptului, cu privirea deschisă spre un punct oarecare spre abdomen, și rosteau, continuu, la început în șoaptă pentru a puteamenținemai lesne atențiaminții, o rugăciune scurtă, numită rugăciuneaminții, sau rugăciunea inimii, sau rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, sau în forme mai scurte, de pildă: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!, controlându-și în același timp și respirația, pentru ca apoi să o poată rosti odată respirația cu credința în ajutorul Domnului căci fără El nimic nu putem face (Ioan 15, 15). Într-o stare de curăție lăuntrică desăvârșită, după o atentă concentrare și exerciții continue, unii călugări pe treapta înaltă a vieții duhovnicești în Hristos Domnul, au ajuns să vadă prin contemplație lumina dumnezeiască necreată, aceeași pe care au văzut-o Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Tabor, care iradia din Mântuitorul la Schimbarea la Față (Matei 17, 1-8; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36). Vederea acestei divine lumini nu o considerau ca fiind o răsplată pentru ostenelile lor, ci ca pe un dar al milei dumnezeiești.Așa la rugăciunea lor s-a împlinit Scriptura: „Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează” (Psalm 89, 19). Iar menirea credincioșilor este să fie lumina lumii, după cuvintele Domnului: „Voi sunteţi lumina lumi…” (Matei 5, 14). Aici se subânțelege clar vederea luminii divine din viața aceasta, căci altfel nu ar putea fi credincioșii lumina lumii și să lumineze și pe alții prin viața lor în Hristos. Iar îndemnul Mântuitorului este: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Lumina noastră este lumina credinței, lumina vorbirii și lumina prin faptele bune în urma vieții trăită în Hristos Domnul (Fapte 17, 28) Doctrina teologică Sf. Grigore Palama a fost rezumată de John Meyendorff Cunoașterea lui Dumnezeu este o trăire pe care toți creștinii o primesc prin botez și o actualizează prin continua participare la Euharistie, prin rugăciune și slujire, dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. În aceste condiții, cunoașterea lui Dumnezeu nu este una conceptuală ci o trăire duhovnicească, de natura percepției. 2. Dumnezeu este inaccesibil în ființa sa, atât în viața de aici cât și în cea viitoare, deoarece este transcendență absolută. Omul este capabil de un act de îndumnezeire numai prin har sau prin energie. 3. Energiile nu sunt emanații divine ci viață dumnezeiască, acordată făpturilor. Energiile sunt Dumnezeu însuși. Așadar, Sf. Grigore Palama, scrie în mai multe epistole ale sale despre energiile divine necreate , prin care Dumnezeu comunică permanent cu lumea creată. Oamenii pot cunoaște aceste energii divine din bunătatea, harul, dreptatea și milostivirea lui Dumnezeu, ele fiind nivelul maxim la care cunoașterea omenească poate ajunge, deoarece esența ființei Creatorului Dumnezeu rămâne incognoscibilă, necunoscută. Creatorul neavând aceeași natură cu creaturile, nu poate fi înțeleasă rațional. Dumnezeu este mister. Dumnezeu este și lumină (1 Ioan 1, 5) în manifestarea Sa și astfel iluminare, adică extaz intelectual. Pentru Sf. GrigoreDomnul este ascundere, incompatibil cu puterile noastre de înțelegere. Omul nu este coesențial dumnezeirii, prin urmare unirea cu Dumnezeu nu are loc printr-o esență comună, nici intelectul, ci prin lucrare sau energiile Sale divine revărsate din bunătate spre lume. Hotărârile Sinoadelor din sec. al XIV-lea Hotărârile sinoadelor din secolul al XIV-lea au alcătuit o sinteză a Tradiţiei Ortodoxe, pe linia patristicii răsăritene. Ele au aprobat învăţătura Sfântului Grigorie Palama și îi condamnă pe adversarii lui cu ereziile lor. Hotărârile acestor sinoade au fost redate în Sinodicon-ul Ortodoxiei, care este culegerea dogmatică proclamată liturgic în prima Duminica din Postul Sf. Paști, care poartă numele de Duminica Triumfului Ortodoxiei şi așezate ulterior în cărţile liturgice. După trecerea la Domnul a Sfântului Grigorie, în † 13 noiembrie 1359, în anul 1368 Biserica din Constantinopol l-a și canonizat, declarând în mod oficial învățătura lui ca ortodoxă, isihasmul devenind astfel doctrină oficială a Bisericii Răsăritene, care a pătruns apoi în tot Răsăritul Bisericii Ortodoxe. Iar în cea de-a doua Duminică a Postului Sf. Paști, sărbătorim amintirea Sfântului Grigorie Palama şi a învăţăturii sale ortodoxe. Biserica a rânduit aceasta având în vedere că marele Sfânt isihast nu constituie doar un model de trăitor și apărător al Ortodoxiei, cu o viață duhovnicească demnă de urmat de toți creștini, ci și un rugător permanent pentru viața noastră în Hristos Domnul. Practica isihastă, urmată și apărată de Sf. Grigorie a pătruns în sec. al XIV-lea și în Țările Române, însă a cunoscut omare înflorire în sec. al XVIII-lea, prin lucrarea Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului, † 1767, a Sfântului Paisie de la Neamț, † 1794, și a ucenicilor săi. Să rugăm dar pe Sf. Grigore să se roage lui Dumnezeu pentru noi, ca să putempăstra dreapta credință ortodoxă pe care Sfinții Bisericii de-a rândul secolelor au apărat-o cu prețul vieții, devenind Sfinți martiri. Încheierea cu Rugăciune pentru luminare Încheiem cu rugăciune pentru că Rugăciunile sunt Lumini și aduc în viața credincioșilor tot atâtea lumini de la Dumnezeu câte Rugăciuni cu credință înălțăm spre El, pentrunoisaupentruaproapele,cândne rugăm înainteaLuicucredință,dupăcumziceHristos Domnul: „De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea ” (Marcu 11, 24).Astfel fiecare studiu sau temă se va încheia cu rugăciune pentru luminare, mulțumire, iertarea păcatelor și ajutor pentrumântuire de laMilostivul Dumnezeu în Sfântă Treime. Iar cuvântul mântuire constă în a ne mântui de păcate, de diavol și de moartea spirituală prin păcat, ca să dobândim astfel o viață binecuvântată cu credință aici pe pământ, pentru cucerirea mântuirii eterne în Împărărția Luminii lui Dumnezeu. Să încheiem, așadar, cu rugăciunea de mulțumire Tatălui Ceresc pentru toate în viața noastră, din Acatistul de mulţumire Lui Dumnezeu Tatăl: „Tată Ceresc, Preasfânt şi Preaplin de Iubire, Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Doamne Dumnezeule Duhule Sfaânt, Lumina vieţii noastre, Preafântă Treime, Care ai făcut toate cele văzute şi nevăzute şi pe noi ne-ai binecuvântat cu multe daruri cereşti, ne închinăm Ţie. Îţi mulţumim, Te iubim şi Te slăvim Tată Ceresc, Dumnezeul nostru! Icos 1: Treime Preasfântă şi Multmilostivă luminează-ne cu Lumina Ta cea Sfântă! Deschide-ne inimile să creştem în ele sămânţa iubirii Tale Sfinte, pe care ai sădit-o la naşterea noastră în această lume!: Îţi mulţumimTată Ceresc, că ne-ai binecuvântat şi ne-ai dat viaţă! Îţi mulţumimTată Ceresc, pentru toate Sfintele Puteri Cereşti care ne ajută! Îţi mulţumim Tată Ceresc, pentru Sfinţii Îngeri Pǎzitori! Îţi mulţumim Tată Ceresc, pentru familiile noastre şi pentru prietenii noştri întru Domnul! Îţi mulţumim Tată Ceresc, pentru toate frumuseţile şi darurile Tale sfinte! Îţi mulţumim Tată Ceresc, pentru iluminarea minţilor, inimilor şi sufletelor noastre! Îţi mulţumim, Te iubim şi Te slăvim Tată Ceresc, Dumnezeul nostru!”. (din Acatistul de mulţumire lui Dumnezeu Tatăl, Icosul 1). Rugăciunea iluminării : „Doamne Dumnezeu nostru, Care ești Lumină necreată și negrăită, „Acum luminează ochii gândului, deschide-mi gura ca să învăț cuvintele Tale, să înțeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ți cânt întru mărturisirea inimi și să laud Preasfânt Numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor” (Cartea de Rugăciune Mica Prăvălioară, tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Iustinian, Arhiep. Maramureșului). „Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricăcioasă a cunoștinței Dumnezeirii Tale și deschide ochii sufletului nostru spre cunoașterea evangheliceștilor Tale propovăduiri; pune întru noi și frica fericitelor Tale porunci, caastfel, călcândcu totul poftele trupești, viațăduhovniceascăsăpetrecem, cugetând și făcând toate cele ce sunt plăcuteȚie.CăTuești luminarea și sfințirea șimântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor” (Rugăciunea de la Catisma a 11-a din Psaltire).Amin. TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI VOL. I: DUMNEZEU-TATĂLESTE LUMINĂ DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (7) ***