Romanian Times | Iunie 2021

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES CAT DE OFENSATOR A FOST ISUS? Slavomir Almăjan Dacă sublimul înspre care tindem este și va rămâne departe, infinit de departe, travaliul căutării acestuia trece dincolo de orice limite între care omul privirii de sus este așezat să locuiască. Dumnezeu a pus un poet, un muzician, un artist al culorii și al formelor în fiecare dintre noi. În acelaș timp, sentimentul de apartenență…Ce minunată neliniște este acest univers uman! Deci sublimul…Personal aș defini sublimul drept țintă înspre care merită și trebuie să tinzi chiar dacă, în realmul nostru ea nu va fi niciodată atinsă. Printr-o matematică pe care noi nu o putem pricepe, căderea de la nivelul acestuia este aproape instantanee pe când recucerirea acestuia poate fi evaluată numai cu reperele veșniciei și necesită eforturi la scara infinitului. Doar o mușcătură din fructul oprit a fost suficientă ca să ne îndepărteze, dar toate eforturile sutelor de generații nu au reușit să ne reapropie nici măcar cât de puțin. O, nu vă înșelați, mintea omenească, puterea omenescă, sacrificiile omenești nu numai că nu au lipsit dar s-au manifestat cu abundență pe tot parcursul istoriei. Toate acestea au adus valoarea intangibilului sublim la un nivel aproape inimaginabil. Deși recunoașterea faptului că această țintă va rămâne mereu neatinsă ne-ar putea duce la disperare, lupta și eforturile noastre în încercarea de a-l atinge sunt un ceva care a ajuns cel mai aproape de chipul și asemănarea acestuia. Spiritul uman în căutarea sublimului este un minunat “Amin!” la dragostea cu care Dumnezeu ne-a îmbrățișat prin creație. Așa cumam scris în articolele precedente, Edenul este întruchiparea ideii de sublim iar ceea ce citim în cartea Genesei despre Eden este o sursă de nesecat din care tainele relației dintre om și Dumnezeu ni se revelează puțin câte puțin, de fiecare dată când ne punem inima să înțelegem. Deși creația în sine era desăvârșită, acolo, în Eden, ea nu era sursa acelei înalte desfătări pe care numai sublimul o poate da. Desfătarea continuă din Eden era în întregime datorată prezenței lui Dumnezeu. Iată ce minunat confirmă psalmistul acest fapt: “Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește, trupul mi se odihnește în liniște.” (Psalm 16:8,9) Deseori, clatinați de vânturi împotrivitoare, de dorinți adânci după un ceva de neexplicat, ne pierdem în îmbuibări cu surogate, în așa fel încât căutarea noastră de sublim degenerează Poetul și marea ... (6) într-un fel de abandon în exact opusul acesteia, alunecarea în grotesc. De fapt dacă ar fi să tragem linia neagră sub existența noastră terestră, în vederea socotelii, totalul ar fi o continuă înfruntare între căutarea sublimului și alunecarea în grotesc. Atât de crâncenă este această înfruntare încât omul și-a găsit odihna în încrâncenarea de care vorbesc…Odihnă prin neodihnă dacă pot spune asta. Și în tot timpul, dintre clipa alungării din Eden și până în prezent, simțurile lui spirituale nu s-au ridicat deasupra de ceea ce ochii văd, urechea aude și mintea înțelege. În ciuda încrâncenării lui cu realitatea care îi refuză aspirațiile, cu realitatea niciodată demnă de idealul înspre care tânjește, omul a continuat să bată cu piciorul trecerii lui aceleași cărări printre plopii mereu fără soț ai decorului din care, aparent fără voie, este parte. Tragedia realității existenței lui stă în faptul că spiritul lui se ridică deasupra realmului lui dar sufletul lui caută împlinire tot în tridimensionalul lumii care nu-l acceptă. Nicăieri la el acasă… Dacă sublimul înspre care tindem este și va rămâne departe, infinit de departe, travaliul căutării acestuia trece dincolo de orice limite între care omul privirii de sus este așezat să locuiască. Dumnezeu a pus un poet, un muzician, un artist al culorii și al formelor în fiecare dintre noi. În acelaș timp, sentimentul de apartenență… Ce minunată neliniște este acest univers uman! În tot acest timp, apele de odihnă și pajiștile verzi au fost aproape. Mesele demne de cele mai înalte ospețe împărătești au fost pregătite și ființele cerești stau gata să ne servească. Lipsește doar foamea, adevărata foame… Cerul întreg stă pregătit să se miște înspre potolirea ei. Este nevoie ca visătorul din noi să viseze vise cu mult mai mari și dorul după o patrie care să nu ne fie ostilă să fie cu mult mai intens. Este nevoie ca aripile gândurilor să ne ridice înspre eterul din care lucrurile lumii acesteia să se vadă dintr-o dată mici, infinit de mici. Lumea din jurul nostru pătrunde cu bocanci grei de caporal până în cele mai adânci tăinițe ale inimii, ea se vrea în centrul preocupărilor noastre până când oboseala ne aduce la starea în care suntem imuni la binecuvântata neodihnă la care Dumnezeu ne-a rânduit. Când cerem, cerem lucruri prea mărunte și nu daruri vrednice de un Împărat, când visăm, visele ne țin prea aproape de mal și aventura credinței se stinge. Da, credința este o aventură, este un salt în mai înalt decât înălțimile la care te pot duce cele mai vârtoase aripi, este un salt în ceva cu totul nou, cu totul necunoscut și cu mult mai minunat decât ceea ce visul cel mai înalt poate plăsmui. Poate că tocmai aici locuiește inima celui care și-a înțeles menirea de poet, de artist… Aventura revelației mai degrabă decât travaliul creației. Astfel, cred, și numai astfel arta și artistul pot coexista cu sublimul. Da, alte simțuri, alte corzi vor fi parte din noi și altfel va fi înfiorarea din noi. Față în față cu sublimul, inimă la inimă cu Dumnezeu, când cuvintele nu vor mai rosti lucruri, poetul din fiecare din noi va vibra sub torentul supremelor revelatii în octavele cerești ale bucuriei. Tot ce ne-a mai rămas, până atunci, este arderea noastră în tămâia sublimă a căutării. Cat de ofensator a fost Isus Christos? Este o intrebarelegitimaintimpulacestaincareoricementionare a numelui Sau, orice actiune/atitudine crestina este taxata drept deranjanta. Cred ca oricine sustine ca Domnul Isus a fost un lider religios bland si calm care le-a spus urmasilor Sai sa fie cat mai draguti si protectivi unii cu altii, oricine gandeste asa, a citit Evanghelia partial. Da, Isus Christos a fost un om bland si smerit dar a fost si un indraznet promotor al adevarului fara compromis, confruntand mentalitati si obiceuri iar asta l-a pozitionat intr-o pozitie ofensiva. Pentru ca a spus adevarul Isus a infuriat multi oameni iar discursurile Sale au impartit in mod constant multimile. Unii l-au iubit, iar altii l-au urat. Nimeni nu ar putea ramane indiferent sau neutru in privinta lui Isus. Cel putin 75 de pasaje din cele patru evanghelii vorbesc despre modul in care Isus a provocat dezbinare, a suparat oamenii, a starnit lucrurile intr-o directie contrastanta cu mersul vremii. Orice punct de vedere pe care il avem despre Isus ca o persoana amabila si iubitoare - El a fost asa! - trebuie sa fie balansat cu acest aspect al caracterului sau. Pentru ca era sfant si drept, pentru ca era Dumnezeu intrupat, ura pacatul si rautatea si proclama intotdeauna adevarul. Asta ii va supara intotdeauna pe oameni – din orice timp. Domnul Isus le-a spus ucenicilor sai ca, asa cum lumea l-a urat si s-a suparat pe el, aceeasi reactie va fi si fata de ei. Nu stiu de ce ne tot asteptam noi la altceva? Intr-un comentariu al Evangheliei dupa Ioan, R. C. Sproul spunea: ”Noi, crestinii din America de Nord am devenit foarte priceputi in evitarea conflictelor. In paginile Noului Testament, vedem pasiunea apostolului Pavel in timp ce el mergea in calatoriile sale misionare si proclama exclusivitatea lui Isus Christos ca Mantuitor si Domn. In mijlocul paganismului, el a sustinut fara rezerve monoteismul. Raspunsul oamenilor din anumite locuri a fost sa-i arunce pe Pavel si prietenii sai in inchisoare, sa-i bata sau chiar sa-i omoare cu pietre. Dar noi ne-am deprinsa sa evitam acest lucru; spunem ca nu este practic sa fii prea indraznet in vestirea Evangheliei de astazi. Cu alte cuvinte, am imbratisat comoditatea de a nu deranja pe nimeni. S-a spus ca biserica din America de Nord a fost plasata intr-o rezervatie. Ni se permite inca sa existam; inca ne este permis sa ne manifestam credinta; inca ne este permis sa ne rugam in bisericile noastre. Dar ni se interzice tacit sa ne mutam din rezervatie spre piata publica pentru a face proclamatii de credinta.” Sproulvorbeastesidespremodul incareatatPilat,catsiCaiafaaupuspragmatismul si oportunismul inaintea caracterului conlucrand la o solutie buna pentru ei: rastignirea lui Isus Christos. „Iti dai seama cat de mult suntem precum Caiafa? Adesea luam decizii din frica. Nu vrem sa fim nonconformisti; nu vrem ca oamenii sa creada ca mergem cu un alt ritm; nu vrem sa provocam ostilitatea lumii. Asa ca ramanem tacuti ...” De fiecare data in istorie cand Evanghelia a fost vestita cu indrazneala si acuratete, a existat persecutie. De fiecare data cand biserica se pronunta pentru a confrunta nelegiuirea din societate si cultura vremii, va exista o reactie negativa. Nu am nicio dorinta de a cauta persecutie si conflict, dar uneori faptul ca traiesc atat de liber de persecutie ma face sa pun la indoiala angajamentul meu fata de lucrurile lui Dumnezeu. Nu-mi place conflictul, dar nu vreau sa stau printre oameni precum Caifa. Ceea ce este adevarat despre Invatator este adevarat si despre discipol. Isus a spus adevarul cu indrazneala si cu dragoste iar pentru aceasta, a provocat ofensa, a impartit multimile si a trezit dusmanie si rautate acerba. Daca proclamam adevarul biblic catre o lume intunecata si nevoiasa, vom primi aceeasi reactie. Sigur, nu trebuie sa iesim din tiparele noastre doar de dragul de a fi activisti si militanti crestini, cautand probleme cu orice pret. Nu trebuie sa fim neintelepti, nemilosi si lipsiti de iubire in timp ce impartasimadevarul. Domnul Isus a fost ceamai inteleapta, cea mai plina de har si cea mai iubitoare persoana care a umblat pe pamant. Cu toate acestea, in ciuda acestui fapt, El a primit multa ura, opozitie si respingere. De fapt, l-au urat atat de mult incat l-au trimis la cruce. Nu vom scapa de reactii similare daca il proclamam pe deplin si fara teama pe Hristos si Evanghelia biblica. Profesorul Owen Strachan spunea crestinilor: “Nu mai contorsionati atata pentru a face crestinismul inofensiv. Crestinismul este jignitor. Vine din cer si ne mustra lumea noastra pacatoasa. Christos nu a fost sarbatorit la nivel intalt. Nu a iesit la baluri cu manusi albe si nu a ascultat discursuri elegante la cina. El a propovaduit adevarul in dragoste, l-a ascultat pe Tatal si apoi a fost rastignit brutal, atarnat gol intr-un spectacol public. Sunt atat de obosit de evanghelicii care incearca sa faca credinta crestina placuta omului natural. Trebuie atunci sa fim jignitori si rai si neobisnuit de ciudati ca oameni credinciosi? Nu. Fii o fiinta umana crestina normala, care functioneaza bine. Dar va rog nu mai prezentati credinta crestina ca o reclama la Cocolino. Credinta crestina nu este din aceasta lume; este divina. Ca atare, este o ofensa pentru mandria umana si o neplacere pentru increderea in sine.” Evanghelia este promovata in varii medii si primeste raspusuri diverse de la ignorare la blestem, la pocainta autentica si vieti schimbate. Atunci cand esti ridiculizat de oamenii din jur faci ceva corect atata timp cat expui ambele parti ale caracterului lui Isus – dragoste si adevar. Sa continuam a fi intelepti in manifestareaAdevarului si fara rautate. Emanuel C. Pavel – Vancouver, BC Canada VAURMA