Romanian Times | Iulie 2021

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES CUM SĂ GREȘIM MAI PUȚIN Slavomir Almăjan Vocile, multele și atât de diferitele voci…Mesajele de o amețitoare varietate de forme se încrucișeaza în aerul fierbinte al haosului, al labirintului acestui veac, într-o vânare neostoita de atenție. Avalanșele de informații, mai mult sau mai puțin contradictorii, se prăvălesc peste mințile obosite în căutarea răspunsurilor. Sentimentul de copleșire a cuprins, în neodihna umbletelor noastre, inima cu inimă, adaugând la numarătoarea din staulul disperării milioanele-i de victime. Unde este odihna? Până când poți ignora avalanșele de informații, până când poți spune nu cerșetorilor de atenție înainte ca numele tău sa fie etichetat în grabă și aruncat, împreună cu ceea ce acest nume reprezintă, în coșul ignoranților? Devenim prilejul statisticilor de toate felurile. Devenim elementul care mareste o mulțime cu unu, devenim entități impersonale în strategiile altcuiva, devenimpurtătorii dolarului care va creste profitul lacomilor, devenim o culoare în diagramele sociologilor, o linie in graficele economiștilor, un element de greutate in calculele inginerilor constructori, simplii purtatori de emoție la intenția unei scrieri care se vrea vândută în grabă… Trăim într-un veac al numărărilor, al statisticilor, al bilanțurilor, al planurilor cu rezultatmăsurabil, de scurtă și lungădurată, trăimintr-unveac încare totul sepoate reprezenta în cifre, poate fi pus într-o mai mult sau mai puțin complicată ecuație, poate fi substituit cu X,Y sau Z. Pentru medici, suntem purtătorii polițelor de asigerare sau al pachetului de beneficii platit de altcineva, pentru plătitorii beneficiilor suntem forța de muncă în care se investesc aceste plăți. Suntem elementul mai mult sau mai puțin maleabil al doctrinelor, elementul neutru în eforturile propagandei, elementul nedorit in viziunea protecției mediului Numărătoarea înconjurător, elementul contradictoriu in analele istoricilor, elementul etnic in manualele de geografie, elementul care poate fi îmbunătățit, perfectat, reprogramat în strategiile forțelor de muncă, elementul care trebuie integrat și adaptat unui plan dinainte stabilit… Nici nu este de mirare că una dintre cele mai predominante nevoi la nivelul sufletului uman este nevoia de identitae. Cine sunt eu, cine ești tu?Aude cineva strigătul tainic al inimii, simte cineva durerea mea, îi pasă cuiva de mine? De ce numele meu nu este mai mult decât inscriptia de pe actele de identitate? Am avut prilejul să lucrez mult printre oameni de toate vârstele. Ceea ce m-a intrigat cel mai mult a fost starea tineretului printre care am lucrat. Apăsat de singurătate, depersonalizat de bombardamentele mass mediei, impregnat de așa numitele arte, de la heavymetal până lapornografie, tineri careauuitat gustul apei și binefaceriledialogului… Cei mai mulți dintre ei, niște insule pustii, locuri ale propriului lor naufragiu, tranchiilizați de de iluzia libertății își risipesc cei mai frumoși ani în așteptarea a ceva fară o definiție clară în mințile lor… Ei sunt ogorul cel mai fertil al celor din elita numarătorilor, și nu doar atât…Ei sunt piața demâine pentru produsul care se concepe azi! În ei se plantează durerea pentru pentru tranchilizantul care nu-și are incă piața. În ei se plantează răspunsul de “da” pentru un ceva hotărât de dinainte, în ei se plantează iluzia de adevăr pentru planurile ascunse care vor căuta “aprobarea” lor intr-un viitor apropiat… Doamne, îndură-Te! Acest veac este o rană deschisă în inima lui Dumnezeu! Dacă am plânge cu toate lacrimile deodată, dacă am striga cu toate suflarile deodată, dacă ne-am ruga pănă la totală consumare, dacă am cunoaște cu toată puterea de discernere care poate fi dăruită omului, cred că nici pentru un început slab n-ar fi deajuns… Scriu aceste rânduri, în nădejdea că voi provoca la discernere o minte sau două, la tristețe o inimă sau două, la lucru un credicios sau doi… Lamentările noastre pe străzile metropolelor și pe ulițele satelor ar fi mai mult decât potrivite, pocăința celor care se numesc pocăiți ar fi actul cel mai potrivit de dragoste, deci supunere. Veacul acesta este produsul nostru, al celor care nu și-au asumat pe deplin identitatea de copii ai luminii, de fii ai Împărăției, de slujitori ai Domnului. Starea de care am vorbit în Mi-am propus ca in unele seri sa citesc cate o scrisoare de a lui Pavel, apostolul. Le printez cursiv si le citesc asa cum au fost scrise, fara impartire pe versete, subiecte sau litere boldate. Recitind scrisoarea adresata unui prieten si colaborator, Tit, m-a intrebat din nou: “Chiar traim cele mai grele vremuri din istorie?” La vremea cand ii scria lui Tit - aproximativ anul 65 DC in istorie - Nero era imparat si ii urma la tron lui Caligula iar acest duo succesoral ii face pe Trump sau Biden (ori alt lider politic contemporan) sa para “copii de mingii” la capitolul decizional, manipulare si oprotunism. Cu siguranta vremurile acelea erau incordate si dure. Tit era un lider bisericesc aflat pe o insula dinMareMediterana, ce ii slujea in biserica pe noii converititi la crestinism, oameni ce fusesera inainte prinsi in tot felul de pofte, accese de manie, rautate, ura (Tit 3.3) Acesti discipoli erau chemati acum sa traiasca curat si onest intr-o cultura renumita pentru falimentul ei moral. Cretanii erau cunoscuti ca mincinosi inraiti si lenesi (Tit. 1:12). Cu singuranta crestinii se aflau in circumstante socio-politice tensionate – pastrand proportiile - la fel cum traim si noi astazi. In acest context, Pavel ii spune lui Tit sa aminteasca celor credinciosi cateva virtuti crestine importante: „Aminteste-le”, scrie Pavel, „sa fie supusi conducatorilor si autoritatilor, sa fie ascultatori, sa fie pregatiti pentru orice lucrare buna, sa nu vorbeasca rau unul despre altul, pentru a evita certurile si a fi blanzi fata de toti oamenii”(Tit 3: 1). Vorbele apostolului traseaza cateva accente inflexibile pentru comportamentul crestin intr-o cultura degradanta condusa de lideri corupti. Tot ceea ce apostolul reaminteste lasa putin loc pentru dezbatere. De obicei noi discutam diferite circumstante atenuante care ar putea afecta modul in care suntem chemati sa ne comportam. Am auzit des exprimari in genul: “Diavolul nu joaca cinstit, asa ca nici eu nu voi juca cinstit”. Pare amuzant insa cred ca e foarte periculos a ne gandi cat din Biblie se aplica la situatiile noastre. Biblia se aplica oricand si oriunde si ne spune ce ar trebui sa facem chiar si atunci cand politica este corupta, morala este compromisa si justitia si drepturile ne sunt refuzate. Cand suntem incojurati de coruptie, virtutile sunt usor de neglijat iar compromisurile par scuzabile. Apostolul Pavel insista sa nu uitam cum arata un martor crestin intr-o lume care il priveste. Avem nevoie de repere morale si relationale pentru a ne conecta din nou la standardul atemporal al lui Dumnezeu. El isi incepe recomandarile provocator vorbinddespre supunea fata de autoritati. S-ar putea sa nu ne placa, dar crestinii trebuie sa aiba o postura supusa si de sustinere, indiferent de cine este responsabilul guvernamental. Egreu de acceptat caDumnezeu ingaduie conducatori cu o moralitate indoielnica si cu toate acestea este putin loc pentru a vedea credinciosii fiind rebeli sausfidatori.Spiritul independental lumiivesticealunecausorspreoformaderespingere a oricarei autoritati. Unui alt prieten si colaboratormai tanar, Timotei,Apostolul Pavel ii spune ca trebuie sa-i onoram, sa ii respectam, sa ne supunem si sa fim recunoscatori pentru cei aflati in functii de autoritate (1 Tim. 2: 1). Acestea par cuvinte irelevante pentru „haiducii” crestini din vremurile noastre ce vor prin propriile metode sa il “onoreze” pe Dumnezeu. Conform Scripturii exista un loc pentru neascultarea civila si ar fi mai bine sa ne asiguram ca ascultam total de Dumnezeu atunci cand decidem sa nu ascultam de guvernare (Fapte 5:29). Atitudinea unui linistit, respectuos si umil spirit crestin va spune autoritatii „Vreau sa ma supun si sa ascult, dar regret ca nu pot face asta pentru ca imi ceri sa pacatuiesc impotriva Mantuitorului meu, si asta constiinta mea nu imi permite sa fac”. O astfel de abordare estemult diferita in nuante de ceea ce inseamana pentrumulti spiritul nord-american – o alteratie a Scripturii transformata in crez national - „Nu accept sa imi spuna cineva ce trebuie sa fac”. In Noul Testament, expresia „lucrari bune” se refera la a fi bun si a face bine; sa fii o persoana buna si sa faci lucrari bune. Apostolul Pavel recomanda sa fim intotdeauna pregatiti sa facemorice lucrare buna pe care avemocazia sa o facem. Exista o lucrare buna pe care o poti face pentru vecinii tai, pentru conducatorii tai, pentru dusmanii tai, pentru adversarii tai politici (si chiar morali / spirituali)? Atunci fi gata si dispus sa o faci. Sa nu fim cunoscuti doar pentru opiniile sau pentru cuvintele aspre si contrare, ci pentru faptele noastre amabile, generoase, caritabile si binevoitoare. Un lucru este sa fii indrumat de Duhul lui Dumnezeu pentru a adresa liderilor sociali, culturali, politici cuvinte profetice, chemandu-i la pocainta si cu totul altceva este sa-i vorbesti rau pe altii, raspandind calomnii nefondate si inutile, acuzandu-i de tot felul de rele. Putem sa nu fim de acord cu ceilalti fara a-i ataca sau a cauta sa-i denigram. Crestinii umili vor invata cum sa abordeze raul din lumea noastra fara a face rau altora in acest proces. Vor cauta onestitate fara animozitate, adevarul fara rautate, ratiunea fara defaimare, justificare fara razbunare. Vor face tot ce pot pentru a evita distrugerea reputatiei altora sau a bunului nume, in timp ce spun adevarul in dragoste. In contextul inflamat de tot felul de vorbe, cei credinciosi nu ar trebui sa se certe - chiar daca nu sunt de acord cu lucruri importante (vezi Rom. 14: 1-19). Potrivit cu ceee ce Pavel ii scrie lui Tit (cap. 3), cei credinciosi nu ar trebui sa se certe cu necredinciosii. Cuvantul pe care il foloseste inseamna ca nu trebuie sa fim luptatori. Nu trebuie sa fimfizic sau verbal furiosi. Nu trebuie sa ridicam un pumn, o amenintare sau o cearta, o insulta sau o acuzatie neintemeiata fata de cei ce nu sunt de acord cu noi. Sa ne exprimam diferentele intr-un spirit de blandete. Termenul pentru “bandete” folosit in Noul Testament vorbeste despre puterea de a fi linistit chiar cand treci prin foc; un spirit care nu raspunde rau pentru rau, sau cu insulta pentru insulta. Este forta pasivitatii linistite in timp ce este atacat; harul de a contraataca atanci cand esti nedreptatit. Este atitudinea linistita pe care Domnul Isus a aratat-o cand a fost maltratat si pe care primii crestini au dezvaluit-o atunci cand au fost aruncati catre leii dezlantuiti ai imparatilor romani, sau atunci cand erau arsi ca torte umane in gradina lui Nero. Dintre toti oamenii, noi crestinii ar trebui sa fim cei mai gratiosi, cei mai amabili, cei mai respectuosi, cei mai primitori, cei mai atenti, cei mai politicosi dintre toti – fie ca iti este prieten sau inamic. Inevitabil vom cauta sa gasim scuze pentru a propune exceptii de la cuvintele lui Pavel. Exceptiile de la regula sunt usor de gasit pentru cei hotarati sa le gaseasca. Cu toate acestea, Pavel anticipeaza astfel de eforturi de a ocoli folosind cuvinte explicite absolute si universale. El spune: „Nu vorbi rau de nimeni” (adica-nici macar unul). „Aratati o curtoazie perfecta (adica, totul, complet, perfect) - si faceti acest lucru„ tuturor oamenilor“. Cand se folosesc astfel de cuvinte, ar fi bine sa fim atenti sa nu cautam lacune. Dar chiar daca ar exista exceptii, spiritul acestor porunci ramane. Nu ca Pavel spune ca ar trebui sa ne desprindem si sa fim pur si simplu oameni draguti care nu vorbesc niciodata, nu urmaresc dreptatea sau nu pledeaza pentru cei vulnerabili dintre noi (amintiti-va exemplul Domnului Isus, profetii, Ioan Botezatorul, Pavel - care a facut toate acestea). Luand in considerare toate acestea, ma intreb: Putem sa gresim mai mult daca vom urma ce spune Pavel? Judecand dupa comportamentul crestin din toate partile, in recentele framantari politico-socio-culturale, foarte putini dintre noi suntem chiar in apropierea apostolului. Exista o cale mai buna decat cea pe care am calatorit pana acum. Intrebarea este daca o vom lua sau nu pe ea. Emanuel C. Pavel – Vancouver BC, Canada (continuare in pagina 7)