Romanian Times | Iulie 2021

ROMANIANTIMES 1 Călin-Horia Bârleanu, Strigătul lui Benji – Contribuții asupra tipologiei idiotului în literatură. Editura UAIC – Iași, 2019. VA URMA William Faulkner - Foto 1954 by Carl Van Vechten Angela FURTUNĂ: Un cercetător român acasă la William Faulkner 1 Pentru americani, iulie reprezintă nu numai luna când e celebrată cu fast Ziua Independenței Statelor Unite ale Americii față de Imperiul Britanic (4 iulie 1776), ci și luna când, de câteva decenii bune, în spațiul cultural, media și academic american este evocat cu admirațieWilliamFaulkner (m. 6 iulie1962).Laureat al PremiulNobel pentru Literatură în 1949, Pulizter Prize for Fiction (1955, 1963) și National Book Award (1951, 1955), Faulkner a devenit un scriitor emblematic în a cărui operă sunt tratate temele Sudului și ale societății în declin. Mândria unei națiuni clădite pe performanțășisuccesadecantatcurapiditate greutatea argumentelor literare, de tipologii și de idei puse în circulație de William Faulkner. Au urmat atribuirea verdictului suprem de valoare și punerea în circulație a operei, exportul simbolurilor sale înspre alte discipline (teatru, cinema, televiziune, educație) și universalitate (traduceri în zeci de limbi de circulație, pe toate continentele). Cumtraseul receptării unui autor complex este supus principiului multiplicității , cu toată alonja sa procesuală și dinamică (cf. Virgil Nemoianu), cheia de boltă a receptării operei lui Faulkner rezidă în uluitoare întâlniri transdisciplinare și interculturale, unde miza nu stă neapărat în comparatismși corespondență, cât în viziuni (ca la David Hume: îngerul este o asociere de idei ) și colecții de diverse conținuturi de conștiință care se succed rapid și care se schimbă și se mișcă permanent. Și iată cum, urmând această cale a mondializării actuale și a reconversiilor imaginarului - dar atenți mereu la cele două dialoguri inițiatice prin care Platon dezvăluia lumii povestea misteriosului continent al Atlantidei -, pășim post-hipnotic prin noul topos al interpretării. Diverse forme ale mythos -ului universal sunt trasformate, ca la românul Brâncuși, în opere de artă sau în hermeneutici surprinzătoare. Totul e posibil, chiar dacă uneori în mod inefabil și telepatic, ori adesea contrapunctic în timp, față de arhetipul originar. De altfel, spațiul, timpul și ființa nu au o consistență definitivă, căci mai relevant e să le atribuim un histrionism creativ: “ nicio personalitate nu este absolut unificată, nici absolut multiplă ” (v. Accardo, Alain, Introduction à une sociologie critique. Lire Pierre Bourdieu , Agone, Marsilia, 2006). Volumul Zgomotul și furia a fost publicat de Faulkner în 1929, și e considerat a fi - de către Modern Library (în 1998) -, al șaselea dintr-o listă de 100 cele mai bune romane în limba engleză din secolul al XX- lea. Pentru o întreagă pleiadă de cititori, gânditori, analiști și creatori contemporani, provocarea lecturii a constat din acceptarea unei nuanțe de macabru, izvorât din patologia psihiatrică și socială. Romanul și fabulosul său personaj, Benji (un băiat pe care scriitorul l-a cunoscut aievea și căruia i-a dat mai apoi și viață artistică), au devenit o experiență inițiatică privind misocalia (autoratul termenului îi aparține lui Vintilă Horia, ca antonim metaforic al termenului teologic filocalie (iubirea de frumos)). Misocalia , adică respingerea frumosului și a armoniei (psihice, naturale, 7 Meditații est-etice spirituale) este transpusă de Faulkner prin vehiculul psihologic în tipologia idiotului, a prostului, a celui nebun în sensul termenului englez fool. Benji, Benjamin Compson, și mediul său social sunt posedați de un sindrom al rânjetului psihologic. Mitomania, urletul ce videază afecteleomenești, degradareaprinzeflemea și cruzime amorală străpung limitele dintre morbiditateapsihologicășiabolireaeticului. Jonglerul misocalic devine figura de tip trickster, actant central al unei societăți ce se dezumanizează atât prin individ, cât și prin triburile acestuia, urmare a unor procese de simplificare și de vidare a conținuturilor ființiale, reduse la containerul brutei. Aici, începe misterioasa “întâlnire” dintre Benji, eroul lui William Faulkner, și demersul de cercetare întreprins de tânărul universitar, doctor în filologie și psihologie, analist, jurnalist și scriitor român Călin- Horia Bârleanu, preocupat să regândească marile teme ale literaturii, prin conjugări inedite cu alte discipline, între care filosofia, religia, psihologia și psihanaliza. Volumul dumisale, ce adună câteva consistente contribuții asupra tipologiei idiotului în literatură , apărut la Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 2019, se structurează în două capitole: 1. Repere spre un ținut între imaginar și real, 2. Despre tipologia psihologică a “prostului” în literatură (la Rabelais, Dostoievski, rolul personajului feminin în figura de tip trickster, Caragiale – Cănuță, om sucit, Isaac Bashevis-Singer – Ghimpl netotul). Preocupat de forma sonoră a arhetipului, Călin-HoriaBârleanuseaxeazăpeoanaliză de mare rafinament a simbolisticii născute din strigătul lui Benji . În fond, recunoaște autorul (p. 347), cheia este “ acolo unde literatura reușește, ca proiect artistic, să provoace o reacție care în trecut era înmod fundamental legată de ceea ce s-a numit purificare. Actul lecturii, dincolo de partea analitică, păstrează și cere o experiență care se materializează în interior, la nivelul reprezentărilor mentale, unde metaforele și simbolurile găsesc forme similare care le și garantează accesul la o anumită formă a înțelegerii ”. Purificarea prin strigăt la care face referire autorul nu este numai o defulare psihologică prin eliberare (așa cum se petrece adesea la copii, în ciuda tuturor celorlalte mijloace de comunicare de care dispun), ci ea poate ajunge până la bariera finală de posesie asupra vieții (știut fiind că auzul este ultimul dintre simțuri care se stinge în clipa morții; iar pe de altă parte noțiunea de “ a-și da sufletul ” se bazează pe o emisie puternică de aer expirat, ce poate fi însoțită de urlet). Recursul la operele lui C.G. Jung, la filtrul ajustat privind arhetipurile în inconștientul colectiv sau fenomenul spiritului în artă și știință, dar și atâtea alte teze ale ilustrului creator al psihologiei analitice este una din piesele forte ale demonstrației la care recurge autorul în acest volum. Urmărirea lor cu mare atenție este ea însăși un deliciu de lectură. Un avertisment. Civilizația noastră este o catedrală în ruină în care răsună două strigăte: Strigătul lui Benji, compus de William Faulkner, și analizat cu migală de Călin-Horia Bârleanu, și Strigătul lui Edvard Munch (așa cum apare el în cele patru tablouri realizate de celebrul pictor între 1893 și 1910). Esențialesteadecelaîntrestareadefractură interioară surprinsă la eroul lui Faulkner și starea de anxietate a omului modern față cu natura, descrisă la personajul lui Munch. Dar finalmente, prin subsumare, cele două Strigăte distrug, cu energii conjugate, psihotice și nevrotice, un echilibru fragil. Lectura cărții lui Călin-Horia Bârleanu propune viziuni inedite și abordări adesea notabile ale fragilității omenești. William Faulkner - The Sound and the Fury (1929_1st_ed) Călin - Horia Bârleanu Călin Horia Bârleanu - Strigătul lui Benjy - 2019 Editura UAIC rândurile demai sus nu s-a întâmplat peste noapte ci este roada netrăirii noastre inDomnul pe parcursul a câtorva decenii. Da, știu, îmi veți spune ca sunt peste măsură de pesimist, că eu văd excepțiile și le aplic la general, cămoi inima celor de o seamă cumine, că nu văd și nu apreciez eforturile celor care își cheltuiesc viețile și dovedesc puterea de sacrificiu în lucrarea Domnului… Toate acestea sunt adevărate așa cum adevărată era existența celor șapte mii de prooroci care nu și-au plecat genunchiul la picioarele lui Baal pe vremea lui Ilie, sau a puținilor oameni de bine de pe străzile devastate de distrugere ale Ierusalimuli de pe vremea lui Ieremia…Strigătul meu, cititorule, este ca avem nevoie de leac pentru ochi si de aur curățit în foc, pentru a ne vedea pe noi înșine așa cum El ne vede… Un frate preaiubit tocmai s-a intors dinChina și ne-a îndemnat să fimmulțumitori de libertatea religioasă de care ne bucurăm in Nord America. Am simțit nevoia să le reamintesc că noi doar credem ca suntem liberi… Un frate pastor din Suedia a fost condamnat la pușcarie doar pentru că a spus deschis că homosexualitatea este un păcat. Și la noi în Canada acest lucru ar veni în directă violare cu actul drepturilor omului si un lucrător care ar spune ceea ce pastorul Suedez a spus ar avea ceeeași soartă…Comentariul meu a stârnit destulă împotrivire dar și aprobare… Domnul Isus ne-ar vorbi și nouă cum a vorbit Laodicienilor. Există un spirit de orbire și de conformare cu spiritul veacului acestuia care și-a făcut loc și este în largul său în bisericile noastre. Vreau să vă spun ca ziua marii numărători se apropie. Curând, foarte curând, Păstorul nostru cel bun își va trece oile pe sub mână numărându-le… Numărătoarea zilelor de har este pe sfârșite și judecata stă să înceapă. Castelele de nisip ale goanei noastre după vânt se vor spulbera, lucrarea noastră, a fiecăruia, va fi trecută prin foc… Numărătoarea celor care pier ne va sta în cumpănă când zilele noastre vor fi numărate ca risipite în plăceri și în lucruri care n-au zidit… Haideți să cerem Domnului să ne ungă ochii cu leacurile lui divine ca să vedem ceea ce vede El în noi, să ne vedem prin ochii Lui pentru ca în ziua înfricoșatei numărări să nu roșim de rușine… Numărătoarea (continuare din pagina 6)