Romanian Times | Septembrie 2021

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES IMPOSIBILA ECHIPA Slavomir Almăjan Vorbeam cu frații mei nu demult despre realitatea faptului că noi nu suntem de aici, de pe pământ… “Totul în structura noastra materială sau spirituală își strigă dorul după ceva, mai mult saumai puțin definit, ceva cu o certitudine bazată dincolo de ceea ne oferă realitatea tangibilă.” Începând cu sfidarea gravitației și terminând cu frica demoarte, totul ne învață lecția dureroasă a unei desrădăcinări mai adânci, mult mai adânci decât desrădăcinarea de tot ceea ce ține de material… Mă întreb chiar dacă nu cumva durerea sau dezamăgirile sau dorul nostru de ducă nu-și au rădăcinile în tendința lui Dumnezeu de a ne ține conștienți de înstrăinarea noastră de Eden. Poate că sabia îngerului de la poarta grădinii, se mai mișcă și azi în acest simțământ al cugetului numit conștiință. Și mai este dorul, acest adânc și dureros inefabil, ca o flacără de dincolo venită să ardă spre onoarea imposibilității noastre de a cuprinde în cifre și experiment ecuația de nedeslegat a iubirii. Scriptura aduce literal termenul “Patria” atunci când vorbește despre credință iar Evrei capitolul 11 ne este familiar. Există în fiecare creatură umană simțământul generat de apartenență. Faptul că aparții unui loc crează deseori cele mai nobile aspirații dar și, nu raeori, cele mai atroce atitudini ale omului față de semenul său. De aceea credința a generat in iubitorii de Dumnezeu dorul după o patrie mai bună, “al cărei meșter ziditor este Dumnezeu”… Atât de copleșitoare era cunoștința existenței acestei patrii încât Avraam, deși se găsea in țara promisă, a găsit cu cale să locuiască în corturi mărturisindu-și astfel apartenența de o altă patrie…De ce? Credința! Da, credința este răspunsul, și nu o spun ca pe o opinie ci ca pe o descoperire pe care Domnul însuși a generat-o în inima mea , uneori atât de puternică încât dorul de această patrie si nădejdea că odată voi locui în ea îmi sunt singurele mângâieri…Ce “știa”Avraam și cei mai mulți dintre noi nu știm? Ce cunoștință l-a hrănit zi de zi pentru ca el să se supună supliciului de a locui în corturi, de a purta cu stoicism stigma de străin când avea tot ce-i trebuia să locuiască în case împărătești și să mănânce la mesele împăraților? Și (ce simbol!) singurul loc pe care Avraam avea titlul de proprietate era ogorul și peșteraMacpela care a servit DOAR ca loc de îngropare… Faptele credinței lui Avraam mai vor să ne spună ceva. Poate că Avraam a văzut “patriotismul” Patria cananiților sau “mândria națională” și “tradițiile strămoșești”, poate că Avraam avea o altă părere despre semnificația cuvintelor pe care le-am scris între ghilimele. Aproape că-mi este frică de concluziile la care aș putea ajunge dacă mi-aș pune inima în a defini aceste cuvinte. Dicționarul Britanica este foarte succint în definirea acestui cuvânt “ locul de naștere sau de origine, locul strămoșilor”. Dicționarul Explicativ al Limbii Române este ceva mai generos: “ Mediul politic și social în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor: teritoriu locuit de un popor, țara în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este…” “viața și lupta”… Ironic, Eminescu definește, cu sarcasmul lui cunoscut, patriotismul și mândria națională în cuvintele pe care le rostește prin gura lui Mircea în dialogul lui cu Baiazid… Când Mircea spune că-și apără patria el o spune astfel: “Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul…”(vezi Scrisoarea a-III-a de M. Eminescu) “Mândria națională” este un castel deseori clădit pe nisip. Sentimentul și atitudinea de mândrie națională se sprijină tot pe nisip sau chiar mai puțin, poate iluzie sau minciună. Dragostea pentru neam, pe de altă parte vine dintr-o percepție sănătoasă a realității și nu are nimic de-a face cu mândria națională. Pavel nu se mândrea că a fost evreu deși ar fi fost în stare să devină anatemă pentru mântuirea neamului său. Mândria națională a născut Cel de-al Treilea Reich și a adus Germania la un eșec total. Mândria națională a izolat Serbia de restul lumii și a adus prăpădul asupra Hiroșimei. Ea a decimat împărății puternice și a adus la sapă de lemn cele mai prospere națiuni. Mândria națională a marcat cu sânge granițele dintre popoare, a conceput crematorii pentru cei vii, a abrutizat ființa capabilă de sentimentul milei și a adus-o la statut de fiară, a făcut minciuna să se simtă la ea acasă, a glorificat uciderea și ura, a nimicit bunul simț și capacitatea omului de a se privi în oglindă și de a se vedea așa cum este…Mândria națională este poate cea mai eficientă unealtă a diavolului dea stăpăni popoarele prin haos prin puterea minciunii de a manipula natura sensibilă a ființei umane…Dragostea pentruneam, pe de altă parte l-a pus peMoise să devină chezaș al poporului săupentru ca mânia lui Dumnezeu să nu-l nimicească, ea l-a întărit pe acest titan al credinței să aducă libertate poporului strivit de jugul sclaviei. Dragostea pentru neam l-a îndemnat pe Iefta să-și jertfească odrasla pentru biruința poporului său, dragostea pentru neam l-a întărit pe Martin Luter să renunțe la frică și la dragostea de sine pentru eliberarea poporului său de robia formei religioase și conducerea acestuia la o trezire atât de benefică pentru popor. Dragostea pentru neam clădește pe recunoașterea neputinței și triumfă de fiecare dată asupra asesteia. Dragostea pentru neam aduce binecuvântare de sus și prosperitate pe pământ. Împins de această dragoste Daniel ne-a oferit modelul celei mai nobile lupte pentru neam pe tărâmul rugăciunii: “Doamne. Dumnezeule mare și înfricoșate, Tu. Care ții legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile tale! Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat de Fiecare suntem parte a unei colectivitati. Chiar si “lupii singuratici”. Fie ca esti intr-un domeniu de productie, de creatie, ca esti o parte dintr-o companie sau si mai important esti o parte a Bisericii Universale esti parte a unui angrenaj uman ce isi face simtita prezenta. Trebuie sa recunosti ca echipa ta nu are numai oamenii care iti plac. Si atunci ai doua posibilitati. Continui asa si te bucuri in diversitate sau adopti pozitii si politici prin care vrei sa ii modelezi pe toti (cei care nu se conformeaza ii excluzi) dupa profilul tau. Daca alegi a doua varianta randurile de mai jos nu iti sunt utile si doar nu uita ca si Isus Christos a avut 12 caractere diferite de oameni in echipa sa. Daca accepti provocarea de a face treaba cu cei pe care ii ai, printre ei cu siguranta vei descoperi capriciosi, lenesi, inflexibili, nesiguri, pesimisti, cu gandire ingusta, sau unii cu ochii mereu la ceas. Cu toate acestea, ca intr-un joc magic, ei au dincolo de ceea ce se vede, anumite avantaje pe care le poti folosi. Asa ca poarta-te cu ei asa cum se cuvine, deoarece reprezinta eroii neglorificati ai propriului tau succes. Cateva exemple punctuale: Lenesul - Inmomentul incarePapaGrigorecelMare (secolul al 6-lea) a intocmit listacelor sapte pacate capitale, a fixat trandavia la loc de “cinste”. Unii cred ca lenea este ponegrita si judecata gresit. Partial adevarat daca recunoastem faptul ca mai toate progresele ce s-au facut pana acum se datoreaza leneviei. Ca doar marul i-a picat lui Newton nu atunci cind muncea si uite asa s-a descoperit si gravitatia. Daca lenea n-ar exista, trebuie sa fi de acord cu mine ca n-ar exista nici parghia, nici plugul, nici buldozerul. Filozofia ce sta la baza trandaviei este faptul ca exista intotdeauna o cale mai usoara pentru a infaptui ceva. Intr-o echipa a consuma mai multa energie decat este necesar reprezinta o risipa periculoasa de resurse. Inconsecventul – Nu exista greseala mai mare pe care o poate comite un politician decat aceea de a fi inconsecvent, sovaitor. Il catalogam drept slab, fara “coloana vertebrala”. Este o expresie gresita ce defineste o persoana cinstita care-si permite sa renunte la un crez din trecut in momentul in care gaseste dovezi care sunt impotriva a ceea ce a sustinut pina la un moment dat. Si astfel, cei care in mod public isi retrag propriile idei invechite devin campioni ai integritatii. Nesigurul – Siguranta este apreciata nemeritat de mult. Ea creeaza o fortareata impotriva prudentei. Capitanul vasului Titanic era sigur ca vasul nu se va scufunda; tinerii sunt siguri de invulnerabilitatea lor. Certitudinea este un lucru rar, practic inexistent in anumite domenii. Mult mai valoroasa pare uneori o doza sanatoasa de incertitudine combinata cu un scepticism crud. Incertitudinea ne face sa ne concentram asupra sarcinii pe care o avem, in timp ce certitudinea abia daca aduce putina multumire. Inflexibilul –Oamenii care au opinii sunt aceia care aleg sa gandeasca. Inmomentul in care dau glas acestor idei, ei reprezinta frana si sovaiala pentru echipa. Intr-o societate ierarhica, sunt necesari si oameni inflexibili, dogmatici, hotarati … Pesimistul – Pesimismul este ruda prin alianta a incertitudinii. Pesimistul arata nu numai ca lucrurile evolueaza spre ceva rau, ci ca vor evolua tot timpul catre rau si ca trebuie sa ne pregatim pentru a infrunta dezastrul. Daca nu vedem decat jumatatea goala a paharului, atunci vom incerca sa imbunatatim situatia de regula comandand inca un rand. Putem realizamulte lucruri mult mai bine, dar asta numai daca nu suntem multumiti de munca noastra. Nemultumirea este regina nerecunoscuta a inventiilor, iar necesitatea doar o pretendenta la tron. Mediocrul – Ehh…viata nu este complicată pentru unii. Mancam, dormim, facem de mancare, ne uitam la un film, mai scriem ceva pe retelele de socializare si daca este posibil ne facem si un culcus care sa ne ofere siguranta. In restul timpului cautam fericirea. Majoritatea problemelor ce mai raman pot fi ocolite prin concentrarea atentiei catre sarcinile usoare si prin evitarea scurtaturilor. Astfel problemele ramase se vor rezolva creativ, sigur si in liniste iar acest lucru reprezinta pentru unii fericirea. In concluzie? Viata e frumoasa. Vrei sa te convingi de asta? Urmareste pe George Constantza din Seinfield. Dependentul de timp – Timpul trece mai repede decat ne inchipuim. Nu lasa pe maine ce poti face astazi. Cei care sunt mereu cu ochii pe ceas sunt cei care ne fac sa tinem pasul cu timpul. Efortul lor este rareori apreciat. Nimanui nu-i place sa fie sacait, mai ales cei care au nevoie de cicaleala, cei care vor intarzia daca nu sunt cicaliti, adica cei care nu-si vor indeplini niciodata sarcinile daca nu li se reaminteste constant ce trebuie sa faca. Cicalitorii determina progresul, fara ei am fi mereu adormiti. Asa ca daca ai in jurul tau astfel de oameni considera-te binecuvintat si roaga-te mult Emanuel C. Pavel – Vancouver, B.C. Canada (continuare in pagina 20)