Romanian Times | Noiembrie 2021

ROMANIANTIMES Anca MIZUMSCHI - pagina de literatura Am luptat foarte mulți ani să aflu cine sunt și, dacă azi îmi doresc foarte mult să fac programe de identitate națională și seminarii despre identitate, este pentru că eu cred că în România există un gol uriaș în acest domeniu. Noi nu mai știm cine suntem. Nu mai știm cine suntem pe plan individual, nu mai știm cine suntem pe plan social și, ceea ce este cel mai grav, nu mai știm cine suntem pe plan național. Există foarte multă confuzie, ambivalență și foarte multă duplicitate. Nu este simplu să afli cine ești. Identitatea este o călătorie individuală, fiecare o face în limitele lui și atât cât este dispus să o facă. Nu există certitudini și nu există garanții, dar drumul contează. Contează, pentru că drumul presupune descoperiri, presupune întâlniri, presupune cunoaștere. “Life is a journey not a destination”. Perfect adevărat deși pentru mine sună mai mult ca o reclamă. Nevoia acută de a te descoperi începe de la incongruența ta cu lumea. Trebuie să nu fii bine cu tine, să nu te simți bine în pielea ta, să ai senzația că ceva e în neregulă, și mai ales, să vrei să cauți soluții. Nu le vei găsi întotdeauna, nu le vei găsi ușor, sau nu le vei găsi în timp scurt, dar este important să te angajezi în demersul respectiv, să îți dorești schimbarea. Toți oamenii pe care îi cunosc sunt în situația de avea nevoie de a se descoperi. E firesc. Singurii care “scapă” de nevoia asta sunt cei aflați la extreme. Pe de o parte, cei aleși, cei care au o vocație mai puternică decât ei -artiștii, geniile, călugării, exploratorii, eroii- și pe de altă parte, opusul lor, cei abrutizați definitiv. Cum marea majoritate a celor care trăiesc pe planeta asta, nu se află în cele două categorii, drumul, calea, descoperirea, fac parte din existența cotidiană a fiecăruia. Primul pas spre schimbare este conștientizarea stării în care te afli în momentul acela. Pentru a ști ce îți dorești trebuie să știi întâi cine ești. Rolul meu și ca psihoterapeut și ca scriitor, așa cum îl înțeleg eu, este să fiu un catalizator al conștientizării. Asta nu presupune a da sfaturi și a sugera soluții, pentru că nu le am - soluțiile sunt individuale și țin de adevărul subiectiv al fiecăruia - presupune a fi o oglindă curată în care celălalt să se vadă, presupune a pune întrebări. Dacă aș trăi într-un trib amerindian, acolo unde fiecare nume are o semnificație, aș zice că numele meu de vraci este Cel-care-pune- întrebări-vindecătoare. Nu sunt lider politic, nu conduc niciun partid și nici măcar o platformă socială, și nu sunt un activist într-o mișcare. Eu sunt Cel care pune întrebări vindecătoare *** *** Sursa:digi .ro observatorul, scriitorul, cel care relatează. Povestașul. Nu impun nimănui nimic și nu îmi propun să formez caractere ca un director de școală, dar în același timp, trăim niște vremuri în care nu pot să nu mă implic. Nu am cum să stau cu mâinile încrucișate și să văd cum totul se distruge în jurul meu, dar nici nu mă pot apuca să fac, la modul amator lucruri la care nu mă pricep, cum ar fi politica, pentru că aș risca să fac mai mult rău. Ori, singurul lucru la care mă pricep eu pe lumea asta, marea mea iubire, viața mea este cuvântul. Scris, vorbit, citit, cuvântul care curge. Atunci când ai avut șansa să ajungi o persoană publică, în domeniul cuvântului, chiar și una așa, minusculă, cum sunt eu, trebuie să faci ceva, altceva! Dacă ai avut șansa ca discursul tău să ajungă lamaimulți oameni decât prietenii tăi și familia ta, fă ceva cu acest discurs, construiește ceva!Ai datoria majoră de a vorbi în numele celor care nu pot ajunge la opinia publică. Ai datoria de a-i face vizibili pe cei “invizibili”. Atât cât poți. Nu am pretenția că pot oferi soluții universale, sau că voi schimba lumea. Am încetat din copilărie să cred în utopii, dar dacă lumea care va veni la conferințele mele despre identitate pleacă cu mult mai multe semne de întrebare decât atunci când a intrat în sală, și caută eventuale răspunsuri proprii pentru mine, obiectivul a fost atins. Ceea ce încerc să fac este să creez pentru două ore un spațiu al conștientizării, să activez mecanismul declanșator care ar putea să îi facă să iasă din zona de confort pe cei din sală. Oamenii își părăsesc greu zona de confort, deși câteodată doar supraviețuiesc în ea, dar ea este familiarul, cunoscutul, răul cel mai mic. Si cum trăim toți într-o țară în care “mai binele” e dușmanul “binelui”, ceea ce încerc eu să fac este să strig, să șoptesc, să scriu, să afirm că mai - binele nu este dușmanul binelui, ci este evoluția lui naturală, etapa următoare. Mă simt responsabilă pentru ceea ce aș putea face pentru țara mea și îmi simt responsabilitatea ca fiind naturală. Nu am vreo presiune exterioară de amă implica în toate proiectele astea care îmi consumă o marepartedinenergie și timp și pentrucare nu primesc niciun ban, nici măcar atât cât să îmi pot plăti decent colaboratorii, sala, lumina. Este doar presiunea gândurilor mele și a faptului că nu am stat cu mâinile încrucișate când în țara aceasta a fost atât de rău. Evident că este foarte puțin ce pot face, o picătură într-un ocean, și evident că șansele mele de a reuși sunt foarte mici, dar chiar dacă voi eșua în toate proiectele mele sociale, tot voi câștiga ceva: voi câstiga conștiința faptului că eu, ca scriitor, nu am sporit niciodată în mod conștient urâțenia lumii acesteia, ci am încercat din toate puterile mele să o împuținez. Nu știu dacă e mult sau puțin, dar, pentru mine, în zilele limpezi când îmi apare o nouă carte și o țin pentru prima dată tipărită în mâini, așa cum iei în brațe un nou-născut la maternitate, e de ajuns. SUA și Europa au ajuns la acord în privința taxelor vamale pentru oțel și aluminiu Statele Unite şi Uniunea Europeană au ajuns sâmbătă la un acord pentru eliminarea tarifelor suplimentare la importurile de oţel şi aluminiu, un conflict care a afectat relaţiile comerciale dintre Washington şi Bruxelles după impunerea acestor taxe vamale de către administraţia Trump, relatează AFP. Secretarul pentru comerţ al SUA, Gina Raimondo, a anunțat că acest acord „istoric” va menţine anumite tarife, dar va permite să intrarea în Statele Unite, fără taxe vamale, a unor cantităţi prestabilite de importuri europene de oţel şi aluminiu. Comisarul european pentru comerţ, Valdis Dombrovskis, a confirmat acordul: „Am convenit cu Statele Unite să suspendăm disputa comercială cu privire la oţel şi aluminiu şi să lansăm cooperarea pentru un acord global privind oţelul şi aluminiul durabile”, a scrie el pe Twitter. Anunţul, făcut în prima zi a summitului liderilor G20 de la Roma, nu precizează însă volumul importurilor de oţel şi aluminiu care vor fi scutite de taxe vamale. Fosta administraţie Trump, care a pornit un război comercial la scurt timp după instalare, a impus, în iunie 2018, tarife suplimentare de 25 la sută pentru oţel şi 10 la sută la aluminiu pentru importurile provenind din mai multe regiuni ale lumii, din Turcia şi China până la Canada, Mexic şi Uniunea Europeană, argumentând cu necesitatea de a proteja securitatea naţională. În mai puţin de trei săptămâni, europenii au răspuns taxând la rândul lor importurile de motocicletele, blugi (inclusiv Levi’s), tutun, porumb, orez, suc de portocale provenite din SUA. Măsurilesuplimentarede retorsiuneanunţatedeUE, care urmau să intre în vigoare de la 1 decembrie la produse precum motocicletele Harley-Davidson sau whisky- ul Kentucky, nu vor mai fi aplicate, a mai anunţat, la Roma, secretarul american al comerțului. În luna iunie, când s-a anunţat soluţionarea disputei privind subvenţiile acordate Airbus şi Boeing, SUA şi UE stabiliseră 1 decembrie drept termen-limită pentru a conveni un acord referitor la oţel, în caz contrar UE urmând să impună o creştere a tarifelor sale vamale. Şeful guvernului italian, Mario Draghi, gazda summitului G20, a salutat decizia, „care confirmă consolidarea relaţiilor transatlantice deja strânse şi depăşirea treptată a protecţionismului din ultimii ani”. Draghi „speră că acest acord să fie un prim pas către o mai mare deschidere a schimburilor dintreUE şi SUApentru a promova creşterea celor două economii”, potrivit unui comunicat al şefului executivului italian. Acordul precizează că tot oţelul ce va fi importat din Europa în SUA va fi „fabricat în întregime în Europa”, a precizat administraţia americană. Înţelegerea se doreşte a fi cadrul unei viitoare negocieri pentru un acord între UE şi SUA cu privire la o mai bună luare în considerare a amprentei de carbon în fabricarea acestor produse. „Aceasta înseamnă ca atât SUA, cât şi UE să producă oţel şi aluminiu mai curate decât oţelul produs în China”, a explicat Gina Raimondo.