Romanian Times | Decembrie 2021

ROMANIANTIMES Actualitate 15 *** austriac Julius Bochner. Lucrările la noul edificiu încep în primăvara anului 1902, fiind finalizate în aprilie 1903. Inițial, destinația edificiului este de sediu administrativ al Căpităniei Districtuale (Kreisamt) Suceava. Pe lângă rolul de sediu al Căpităniei Districtuale în Ducatul Bucovinei, clădirea mai adăpostește Oficiul poștal și telegrafic și pe cel vamal. Ulterior, șiArhivele Naționale.Anii 1976-1979 și, respectiv, 2014-2016 au fost ani de renovări importante. La final, actualul Muzeu Național al Bucovinei este o instituție de prestigiu, la standarde europene. Una din secțiile istorice și de artă vorbește despre evreii Bucovinei de Sud și despre Holocaustul din Transnistria de sub regimul Antonescu. Este o premieră pentru Suceava, consemnată la re-deschiderea Muzeului din 2016. Până atunci, negaționiștii și antisemiții, istorici și culturnici de vază, interziseseră oficial subiectul. Știu toate astea pentru că m-amnăscut aici, am studiat aici în primii ani, am trăit în comuniune cu toate culturile, le- amînțeles și graiul, și firea, și cutumele, și vulnerabilitățile, de la cercul de expresie primar și până la cel academic. * Expoziția „Povestiri din Holocaust. Istorii locale” adaugă monumentelor supraviețuitoare ale Sucevei și tăcerea memoriei ce șoptește despre monumente umane și culturale ce au fost distruse cu intenție: este, în toate acestea, un simptom de civilizație și de civism. Așadar, către o istorie locală și regională densă și bogată (construită de multe etnii aflate în bună conviețuire și colaborare de secole) privesc azi cu tristețe chipurile din expoziția „Povestiri din Holocaust. Istorii locale” . La ordinele lui Ion Antonescu, evreii, care făcuseră parte integralădindevenireaSucevei și aBucovinei, eraualungați din casele, așezămintele și afacerile lor construite cu trudă. « Astăzi, 9 octombrie 1941, pleacă cu trenul populaţia evreiască din comuna Iţcani şi Burdujeni, precum şi cei din oraşul Suceava. Strada Ciprian Porumbescu până la strada Petru Rareş, colţ cu Biserica Sfântul Dumitru şi casa evreiască. Strada Regina Maria până la prăvălia de coloniale Reif. Strada Cetăţii. Prima stradă după hotelul « La Americanul » până la Gimnaziul industrial de fete. Strada Bosancilor până la terminarea ei ». (Norman Manea, Întoarcerea huliganului , ediţia a II-a, Ed. Polirom, 2008, citat un fragment din Ordinul Prefectului de Suceava din epocă, n.m.). Descrierea surprinde chiarmiezul orașului vechi, unde astăzi este amplasată expoziția. Simbolic, locuitorii altădată persecutați sau asasinați în timpul Holocaustului din Transnistria se întorc astăzi acasă, la Suceava – care este și a lor - , dorind să fie ascultați și să li se dea din nou dreptul la memorie și la respect. Destinul lovise ca un trăsnet aceste numeroase familii de evrei nevinovați ai Sucevei: „La orele 5,30 dimineaţa am fost sculat din pat de un aprod al prefecturii, care mi-a spus să vin imediat în biroul subprefectului. Pe stradă am găsit câţiva evrei plângând, care auziseră că toţi evreii din Suceava urmează să fie evacuaţi în acea zi. N-am crezut şi i-am rugat să nu facă panică. Venind la orele 6 în biroul subprefectului Ioachimescu, i-am găsit acolo, în afară de acesta, pe maiorul Botoroagă şi pe primarii din Burdujeni şi Iţcani, judeţul Suceava. Subprefectul a deschis un plic, pretextând că l-ar fi primit abia atunci. Mi-a citit şi mi-a arătat ordinul de evacuare în care se dispunea, de către Marele Cartier General, că toţi evreii din Suceava urmează a fi evacuaţi, în două transporturi, şi anume: cei din Burdujeni, Iţcani şi jumătate din oraşul Suceava în două ore, iar cealaltă jumătate din oraşul Suceava a doua zi” [Mărturia preşedintelui Comunităţii din Suceava, Meir Teich (din anul 1946), cu privire la pregătirile şi executarea deportării. Cartea Neagră, III, p. 148]. * Vernisajul Expoziției „Povestiri din Holocaust. Istorii locale” are loc lapuținăvremedupăceParlamentulRomâniei a adoptat proiectul care prevede includerea în planurile-cadru ale învăţământului liceal şi profesional a disciplinei « Istoria Evreilor. Holocaustul », ca parte a trunchiului comun, începând cu anul școlar 2023-2024. Proiectul de istorie și memorie prin banda desenată, care prezintă fragmente din istoria comunităților locale în perioada Holocaustului din România, aparține INSHR – EW - Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” , finanțat de Fundația EVZ (Republica Federală Germania) prin programul „Local History”, derulându-se prin colaborarea cu Consiliul Județean Suceava , Primăria Suceava, Colegiul Național „Ștefan celMare” Suceava și Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava. Până în prezent, în 2021, din acest proiect, deopotrivănațional și internațional, s-auvernisat doar expozițiile “Povestiri din Holocaust-Bacău”, pe 3 decembrie în fața Complexului Muzeal „IulianAntonescu”, și, respectiv, “Povestiri din Holocaust-Suceava”, pe 4 decembrie (benzile desenate fiind realizate de ilustratorii Octavian Ungureanu, Ionuț Popescu, Anghel Șerban). La Bacău, proiectul s-a derulat în parteneriat cu Colegiul Tehnologic „Anghel Saligny” și Colegiul Economic „Ion Ghica”, cu sprijinul Consiliului Județean Bacău , al Primăriei Municipiului Bacău și al Complexului Muzeal „IulianAntonescu”. Anul 2022 va extinde proiectul INSHR – EW prin expoziții similare pe ruta: Vrancea, Galați, Argeș, Dolj. Povestirile de viață inserate înexpoziții, cuconcursul cercetătorilor INSHR, istoricilor, profesorilor și elevilor desenatori implicați în proiect, descriu realități tragice din viața evreilor și rromilor în România celui de al doilea război mondial: excluderea din viața socială, culturală, profesională, politică, deportarea în Transnistria, pogromurile, umilințele, exterminarea, discriminarea și ura îndurate în timpul Holocaustului, care a fost gestionat destatul românpringuvernul aflat subcomanda lui Ion Antonescu. Pentru multe dintre victime, suferința se prelungește și azi, prin activitatea negaționiștilor și a multiplelor forme publice de discriminare (tolerate, în ciuda legislației României!): este vorba despre multiple expresii publice, insidioase sau flagrante, de antisemitism (acceptat nu numai ca ură față de evrei, ci și, in extenso, ca ură a oamenilor față de oameni, cf. definiției filosofului Emmanuel Lévinas), de subversiunea identităților și decoliziuneaplicate memoriilor regimurilor totalitare din secolul trecut. * Proiectul INSHR - EW „Povestiri din Holocaust. Istorii locale”, deschis când se împlinesc 80 de ani de la groaznicele deportări din 1941 , este similar, ca intenție și miză – un target al educației, al eticii neuitării, al pedagogiei memoriei –, cu proiectul inițiat și derulat de mine timp de peste 15 ani, la Biblioteca Bucovinei și în media bucovineană, națională și internațională (2005-2020): Memoria Holocaustului și MemoriaGulagului.Acest proiect anăscutmulte controverse și mi-a atras multă ură și mult discredit, distrugându-mi viața (continuare din pagina 7) Povestiri din Holocaust Povestiri din Holocaustul din Transnistria de sub Regimul Antonescu Ambasadorul României la Washington, Andrei Muraru, s-a întâlnit cu profesori din cadrul Programului de Limbă Română de la Universitatea de Stat din Arizona: Ileana Orlich, președinte al School of International Letters and Cultures și consul general onorific al României în Phoenix, Arizona și Julieta Paulesc, senior lector și coordonator al Programului de Limbă Română. În cadrul Arizona State University funcționează cel mai mare program de limba română din străinătate, cu peste 200 de studenți înscriși anual, aici existând și un Lectorat de Limba Română finanțat de statul român. De asemenea, în acest an universitatea găzduiește trei studenți Fulbright din România. Întâlnirea ambasadorului Andrei Muraru face parte din turneul „50 States One Community”, pe care acesta îl efectuează în comunitățile românești din Statele Unite. În cadrul secțiunii academice a turneului, ambasadorul român s-a întâlnit, de la începerea mandatului, cu profesori și studenți români din universitățile: Cleveland State University, Ohio State University, University of Chicago și Princeton University. Sursa: Comunicat Ambasadă Vizita Ambasadorului României laWashington la Universitatea de Stat dinArizona profesională, socială și publică, loviturile venind din partea autoritățilorpubliceantisemite,acorpuluiacademicantisemit și a culturnicilor sau a propagandei ultranaționaliste, adesea împreună cu un segment clerical și unul din serviciile media-web și oculte. La vremea aceea, eram singură în fața unui colos politic-propagandistic-media-ocult puternic antisemit și impregnat cu strategiile de gândire exclusiviste aleextremismului (dedreaptașidestânga),alepopulismului și ale unui veritabil ultranaționalism acționat cu mecanism de ură de tip neostalinist și neolegionar. În ciuda loviturilor primite, principiile mele au rămas ferme. Prin intermediul dezbaterii pașnice, al artei, al manulalelor acreditate, al jurnalismului cultural, al cărților, al comunicării și al lecțiilor de istorie, astfel de proiecte ne aduc mai aproape de istoria țării și a comunității în care locuim, încurajându- ne să o descoperimși să o înțelegem; iar acolo unde trecutul arată că s-au comis abuzuri și erori, cu grave încălcări ale Drepturilor Omului și Cetățeanului, ele trebuie cunoscute, asumate și înțelese, așa încât să nu se mai repete. Occidentul face de multe decenii la fel, și a progresat mult în chestiunea educației și a pedagogiei memoriei. În 2004, acum 15 ani, la Amsterdam, după ce am fost la Sinagoga Portugheză și laMuzeul de Istorie Iudaică, ajungând laCasa Annei Frank, am comunicat cu zeci de grupuri de elevi și studenți, și profesorii lor, veniți organizat, în excursii de studii, din toate colțurileEuropei:Belgia,Germania, Franța, Polonia, Spania, Portugalia. Cu toții învățaseră la școală, în țara lor, după manualul și lecția de istorie, povestea Annei Frank, ca lecție emblematică despre Holocaust, nazism și despre Soluția Finală a lui Hitler. Ajunși la Amsterdam, la fața locului, tinerii confruntau memoria din manual cu realitatea și se cunoșteau între ei, descoperind solidaritatea întru faptele bune. Numai la Amsterdam există și un monument al dreptului la vizibilitate și la toleranță: cea mai mică căsuță din lume, în care nu încape decât un singur om, și acela de constituție firavă, este trecută în lista evenimentelor de vizitat, proclamând dreptul tuturor culturilor de a exista și de a se exprima. Memoria regimurilor totalitare din secolul trecut are nevoie de astfel de cărți și evenimente bazate pe conținut istoric și memorie, așa încât totalitarismul de stânga sau de dreapta să nu mai poată învinge în Europa noastră Unită. Nimic nu este mai puternic decât solidaritatea oamenilor prin educație, cultură, artă, comunicare, experiențe ale Binelui, trăite împreună, în admirație, spiritualitate și generozitate.