Romanian Times | Decembrie 2021

CRĂCIUN 8 ROMANIANTIMES Isus se naşte ! Şi lumina pătrunde-n sufletele noastre. Şi steaua tainei străluceşte deasupra celorlalte astre. Cu magii azi ne închinăm, şi noi, cu sufletul mergînd, o bucurie fără seamăn simţim în inimă şi-n gînd! Azi patimile se răpun de-o putere preaînaltă! Azi omul, lumintndu-şi gîndul, spre cer cu inima tresaltă! Nădejdile se nasc în suflet. Credinţa tainic reînvie, căci harul sfînt acum coboară în viaţa stearpă şi pustie. Şi orice suflet care simte că-n el răsare-o viaţă nouă, e ca un crin ce în petale adună stropi curaţi de rouă! Şi orice inimă ce poartă oglinda cerului în ea, pentru ISUS născut în iesle, azi lumineazi; ca o stea! Se nimiceşte tot păcatul sub raza sfîntă a iubirii … Azi, se deschide pentru suflet, spre cer, un drum al mîntuirii! Cu haina albă a virtuţii tot omul poate să se-mbrace, căci sfînta naştere aduce în inimi linişte şi pace! Şi a fost Isus copil… Fără leagăn, fără slavă. Şi-n fiinţa Lui firavă au pătruns fiori de ger. Şi a fost Isus copil, ca să aibă toţi copiii Tată-n cer. Şi a fost Isus sărac. Se uitau cu milă bacii cum I-ardeau pe faţă macii. Cel mai trist dintre copii. Şi a fost Isus sărac, ca să aibă toţi săracii bogăţii. Şi a fost Isus flămând. Şi plângea din albul pânzii cum plâng mieii-n zori, plăpânzii, cu-a lor ochi înrouraţi. Şi a fost Isus flămând, ca să fie toţi flămânzii săturaţi. Şi a fost Isus un miel…ce-l pândeau pe-afară leii – şi din culmile Iudeii şi-n pustiul arzător -. Şi a fost Isus un miel, ca să aibă-n El toţi mieii un Păstor. Şi a fost un rob Isus…sus, slujind Împărăţia, jos, la Iosif şi Maria. Lumii-ntregi S-a dat răpus ca s-aveam şi noi robia şi-nfierea lui Isus… Nașterea lui ISUS Si a fost Isus copil… De Crăciun, sub fulgi zglobii, pe Isus din nou vestindu-L trec pe uliţă copii cu colindul. Şi din zori până-n apus, pe-o steluţă cu făclie, ei duc lumii un Isus de hârtie. * Dar tu, frate credincios, porţi tu Pruncul ce trăieşte? Duci în tine un Cristos care creşte? Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat, un simbol sau o icoană? Simţi că-i viu cu-adevărat? Cere hrană?... După bezna cea de ani, şi-a adus copilul zorii? Vin la tine cei sărmani? Vin păstorii? Simţi că Cel ce L-ai primit de lumină-ţi umple gândul? Şi vin magi din răsărit căutându-L? Altfel, Pruncul nu e viu, altfel, ochiul tău te-nşeală. Altfel staulu-i pustiu, ieslea-i goală. Şi din zori până-n apus, ca pe steaua cu făclie, porţi şi tu tot un Isus... de hârtie. De Crăciun A venit la mine mama şi mi-a spus c-un zîmbet bun: – Puiule, stai treaz, ia seama, şi ascultă toată gama cîntecelor de Crăciun! Clătinînd apoi fereastra, vîntul mi-a şoptit uşor: – Puiule, în noaptea asta îşi despică norii creasta şi vin îngerii în sbor… Iar o vrabie măruntă ciripi de pe pervaz: – Puiule, stai treaz şi-ascultă…Ia auzi… ce oaste multă!… Nu dormi!…Auzi? Stai treaz!… Am răspuns la toate: Bine.Şi… am adormit in pat… Iar tîrziu, din zări senine,a venit Isus la mine şi, zîmbind, m-a sărutat. În seara de Ajun L-au găsit miraţi păstorii, într-o iesle, înfăşat. Şi, nestăvilind fiorii, până se iviră zorii, s-au rugat. Iar apoi când pe cărare se-ntorceau sub roşii nori, le punea o întrebare mintea lor neştiutoare de păstori. – “Cum?” , părea un glas că-ngână. “Fiul Slavei, tocmai El, să Se nască în ţărână, pe pătuţ de fân la stână, ca un miel?…” Nici o şoaptă din tărie. Cerul sfânt părea ascuns. Şi-au trecut ani mulţi, se ştie, când un glas dădu-n pustie un răspuns. – Iată Mielul fără pată, Cel din staulul de oi, Care-Şi frânge fără plată, viaţa Lui nevinovată, pentru noi! Iată Mielul fără vină! Miel tăcut şi răbdător. Azi e Mielul ce suspină, mâine-L vom vedea-n Lumină, ca Păstor! Mielul 920 NE 122 nd Ave Poezii de Costache IOANID