Romanian Times | Decembrie 2021

ROMANIANTIMES Angela FURTUNĂ: Memoria iluminată, de Hanuka și de Crăciun: „Povestiri din Holocaust. Istorii locale. Suceava” * O expoziție formată din 8 panouri ce conțin bandă desenată înfățișând scene din ororile deportării evreilor din Bucovina deSud în1941 s-a deschis în aer liber, pe esplanada pieței din actualul simbolic centru vechi al Sucevei, la puțină vreme după Ziua Națională. Între 3 decembrie 2021 și 4 ianuarie 2022, ea însoțește, ca un pandant sobru al ghirlandelor istoriei, Târgul sărbătorilor de iarnă din Suceava, de-a lungul zilelor în care evreii din ținut celebrează sărbătoarea de Hanuka, iar creștinii din toată Bucovina celebrează Nașterea Domnului Iisus Hristos, cu un răsunet special al marii comunități creștin-ortodoxe dominante. * Micul aliniament al expoziției „Povestiri din Holocaust. Istorii locale” se află chiar sub geamurile blocului în care, o bună parte din anii ceaușiști și după Revoluție,au locuit NormanManea (până la plecarea sa la București), apoi doar părinții lui Norman Manea, până ce și aceștia, unul câte unul, au plecat la Domnul (tatăl, în Israel, mama, în cimitirul evreiesc din Suceava). Exponatele ce evocă prima alungare (alungarea antonesciană) a evreilor din Suceava privesc, mut și trist, către ceea ce altădată era Centrul Sucevei, format din cartierul evreiesc, german și armenesc, de care era legată o bogată activitate economică și negustorească; acest cartier a fost demolat în totalitate cu buldozerele de către comuniști în anii ’60 - după cea de a doua alungare a evreilor și germanilor din Suceava, petrecută sub Ceaușescu - iar ulterior terenul fiind repede acoperit cu mostrele triumfaliste ale arhitecturii ceaușiste, reprezentate de blocuri tip cutii de chibrituri, kitsch și ornamente urâte. * La mică distanță de Expoziție se află azi unica sinagogă, din cele peste zece de altădată, ce a supraviețuit istoriei: Sinagoga Gah a fost construită în anul 1870 de către societatea de ajutor mutual (societate de binefacere, în ebraică םידסח תולימג ) “Gmilut Hasadim” (abreviată Gah) din Suceava. Societatea mai sus amintită se ocupa, în epocă, de furnizarea de servicii și sprijin financiar pentru săracii și nevoiașii – numeroși după vremea pogromurilor din Răsărit și după Holocaust - din întreaga regiune a Bucovinei. Piatra de temelie a sinagogii a fost pusă de către rabinul din Cernăuți, Reb Haim Thirer, care a fost numit Chaim Czernowitzer. Prezența evreilor la Suceava este atestată documentar încă din anul 1473, iar după 1848, populația evreiască din Suceava a tot crescut. Astfel, la sfârșitul anului 1880, din 10.104 de locuitori ai Sucevei, 3.750 erau evrei (37,1%). În anul 1901 locuiau la Suceava 6.787 evrei, pentru ca în 1914 numărul lor să ajungă la 8.000. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunitatea evreilor din Suceava dispunea de un templu și 8 case de rugăciune publică. Sinagoga “Beth Hamidrasch” a fost construită în 1860 de către Hersch Langer și Jakob Beer Weidenfeld. Cei doi rabini, Hager și Jankale Moskowitz, au avut propriile lor case de rugăciune. În afară de acestea, mai funcționau casele de rugăciune “Chewrath Thilim” (construită de Mosche Matian), “Sinagoga Croitorilor” (Eisig Rothkopf), “Wiznitzer Klaus” (Mordche Tennenhaus), “Klaus Sadagurer” (Mordche Leib Șafran, Jonas Schwalbach și Wolf Sigal). Comunitatea avea în grija sa și o școală de Talmud Tora (construită prin contribuția lui Ițic și Regine Vogel). Mai existau organizația “Chowewe Zion” și organizația de femei “Ruth”, care se ocupau cu activitățile sociale și culturale. Odată cu începerea Primului Război Mondial, mulți evrei s-au refugiat temporar în orașele din vestul Imperiului, în principal la Viena. Au venit apoi, din partea României, politicile antisemite și pogromurile peste cei rămași. * Lângă Sinagoga Gah, aproape de Expoziție, impozant și neschimbat ca alură de peste 100 de ani, tronează actualul Colegiu Național „Ștefan cel Mare”, unde am învățat carte și eu (1972-1976), dar, înaintea mea, numeroase alte personalități, între care și Norman Manea, în anii ’50, și Traian Popovici (cel ce va deveni Primarul Cernăuțiului și Drept între Popoare la Yad Vashem), în anii ’40. Colegiul meu, de dascălii căruia mă mândresc, a avut bunul renume de fabrică de genii și de caractere. Biblioteca sa 7 Meditații est-etice poartă numele lui Norman Manea. Istoria colegiului e legată de un proces de devenire ivit în condiții grele pentru Bucovina, ostatică a Imperiului Austro-Ungar. Generații întregi de români, dar și germani, evrei, armeni, ucraineni, ruteni, poloni, maghiari, rromi, ruși și alții au studiat aici. Cu mulți, am fost prietenă și colegă, pe drumul performanței școlare (eu am fost olimpică de două ori și bună colegă cu alți olimpici străluciți ai României formați aici). La data de 4 septembrie 1860, ca urmare a eforturilor și solicitărilor românilor bucovineni de a avea școli în limba română,seinaugureazălaSuceava,prinOrdinulnr.14805 al Ministerului Învățământului din Austria, „Gimnaziul superior greco-oriental” , precursorul Colegiului Național „Ștefan cel Mare” de astăzi. Inițial, instituția de învățământ este găzduită de actuala clădire a Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”, construită în 1859 și situată pe Strada Curtea Domnească , în imediata vecinătate a Bisericii Sfântul Dumitru . Corpul A al actualului Colegiu de Artă „Ciprian Porumbescu” a găzduit cursurile Gimnaziului superior din Suceava în perioada 1860-1895. Începând cu anul școlar 1881-1882, ia ființă prima clasă cu predare integrală în limba română. În noiembrie 1895 este inaugurată noua clădire a școlii, situată lângă Biserica armenească Sfânta Cruce . La data de 2 ianuarie 1919, instituția de învățământ își schimbă denumirea în Liceul „Ștefan celMare”. De la înființare și până la 1918, în perioada în care Suceava se afla sub stăpânire austro- ungară, școala s-a impus prin rolul deosebit pe care l-a jucat în menținerea și dezvoltarea în rândul elevilor și al populației românești a cultului pentru limba și istoria națională. * Aproape de Expoziție, se află Palatul Administrativ Suceava (clădirea cea mai valoroasă de patrimoniu, în prezent gravdeteriorată de incendul din6martie 2021ora 8AM,incendiurămaspânăazi,lamijloculluniidecembrie 2021 n.m., fără găsirea și pedepsirea autorilor piromani! și fără măsurile de reconstrucție!). Palatul Administrativ din Suceava a fost construit în stil baroc între anii 1903- 1904 în perioada conducerii administrației orașului de către primarul Franz Des Loges. Clădirea urma să adăpostească administrația orășenească a Sucevei. Până atunci, Primăria funcționa în clădirea actuală aColegiului deArtă Ciprian Porumbescu . Proiectul clădirii Palatului Administrativ a fost realizat de arhitectul vienez Peter Paul Brang (1852-1925). După finalizarea construcției noului edificiu, Primăria orașului Suceava s-a mutat în decembrie 1904 în Palatul Administrativ. În această clădire au fost găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. Edificiul administrativ al orașului a fost folosit în epocă și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor. Este culmea ironiei că, la incendiul recent din 6 martie 2021 care a distrus Palatul, tocmai pompierii nu au găsit surse de apă în zona zero a Sucevei. Vizavi de Palatul Administrativ se află Biserica „Sfântul Ioan Nepomuk” din Suceava este o biserică romano- catolică construită în anii 1820-1822 sau, după alte surse, în 1832-1836, în municipiul Suceava. Istoria spune că la cererea credincioșilor din Bucovina, prin decretul imperial nr. 16866 din 11 noiembrie 1811, emis la Viena de împăratul Francisc I (1792-1835), au fost înființate cinci parohii: Siret, Suceava, Sadagura, Istensegíts (Țibeni) și Andrásfalva (Măneuți). Tot în apropierea Palatului Administrativ, mai supraviețuiește, azi renovată, clădirea care în prezent găzduiește sediul Muzeului Bucovinei și secțiile de istorie și de artă ale acestuia.Afost construită la începutul secolului al XX-lea, în perioada în care primarul Sucevei era Franz Des Loges, după planurile arhitectului Expoziția stradală Povestiri din Holocaust (continuare in pagina 15)