Romanian Times | Ianuarie 2022

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES SĂ GÂNDIȚI BINE! Slavomir Almăjan Exista o neliniste in noi, in fiecare din noi, o neliniste izvorata dintr-un adanc care ne apartine si pe care nu-l putem cuprinde in disperata aventura a autocunoasterii. Sentimental unei asteptari continue ne urmareste clipa de clipa dand vietilor noastre un iz de iminenta in dorinta noastra de a ne agata de viata. Zi de zi, mai nerabdatori si mai animati, pasii nostri ne duc la cutia postala de unde nadajduimsa primimceva, o veste, un semnal care sa schimbe cursul a ceea ce cunoastem deja si nu ne satisface. Ridicam cu amotie receptorul si cercetam INBOX pentru acelasi motive… Febra “cercetarilor fara rost” ne cuprinde din ce in ce mai mult mintile. Exista in noi, in fiecare din noi, un simtamant de revolta, al neimpacarii cu clipa, sentiment pe care as incerca sa-l descifrez in randurile de fata. De unde vine? Cum este afectat omul nascut din nou, si de ce omul duhovnicesc are perspective cu mult dincolo de imperiul acestui simtamant? Gandul ma duce la Adam, in gradina Edenului, la Adam, creatura desavarsita a lui Dumnezeu. El a trait intr-un mediu desavarsit unde, toate lucrurile create au existat inspre desfaterea lui si, cu toate acestea acea neliniste, acea asteptare inexplicabila exista in el pentru ca la vederea Evei el exclama: “…in sfarsit…!”(Gen.23:3). Strigatul pare sa anunte sfarsitul unei lungi asteptari si triumful implinirii in acelasi timp. Desi armonia este o implinire in sine, o impreunare a doua entitati desavarsite, Adam si-a transmis “nelinistile” din generatie in generatie, din nepot in nepot pana in zilele noastre…De ce? De ce chiar si in desavarsirea Edenului exista acea neliniste a unei continue asteptari? Se pare ca armonia lui Adam si a Evei era doar samanta sau anuntarea unei divine armonii care urma sa fie dasavarsita undeva in departele unui viitor dureros de ravnit… Lipsea ceva in Eden desi toate lucrurile erau bune si erau asa pentru ca Dumnezeu le-a gasit bune. Cine stie ce era dincolo de Eden inainte de cadere? Ce era dincolo de teritoriul marginit de Tigru si Eufrat? Aceste sunt mai degraba intreabari retorice la care, poate, vom gasi raspunsul in ziua intalnirii cuMirele, daca in ziua aceea vommai avea nevoie de un raspuns…Personal nu cred ca vom avea intrebari in ziua aceea. Nu cumva artele, prin tendinta lor de a transfigura realitatea, de a idealize relatia omului cu mediul in care traieste sunt o expresie a acelei nelinisti mostenite dinAdam? Cineva l-a numit pe Eminescu “remuscarea dorului de absolut”. Dorul de absolut este dorul dupa o Semnal!!! armonie suprema la care nimic nu poate fi adaugad, nimic nu mai poate fi ravnit, nimic nu mai poate fi stirbit…Daca intentia Creatorului a fost ca Edenul sa fie un asemenea spatiu atunci crearea Evei n-ar fi fost necesara si caderea omului si a ingerilor in pacat nu ar fi fost posibile. O, cat de adanci sunt gandurile lui Dumnezeu! Acum, cand ma las transportat pe fagasul acestei meditatii, simt suspinele negraite ale spiritului uman inaltandu-se disperate in agonia unei dureroase neimpliniri…Dealtfel toata firea geme si suspina.Artele insasi in roadele lor sunt un strigat care ne arata clar si raspicat ca nici macar imaginatia cea mai bogata si nici macar cel mai elevat dar creator nu vor putea cuprinde perfectiunea unei impacari depline, unei plinatati desavarsite pe care noi am numi-o absolutul. Nerabdarea cu care deschidem plicul, graba cu care ridicam receptorul, curiozitatea cu care deschidem usa la sunetul soneriei, toate acestea sunt, cred din toata inima, incrediente implantate in spiritul nostru sunt jarul mocnind sub cenusa in asteptarea brizei care sa readuca spiritul la viata. Si, vai, cat de paralizatoare pot fi vestile pe care uneori le primim! Dar vestea, marea veste pe care o asteptam si care intarzie sa vina va trebui, dupa asteptarile fiecaruia sa fie vestea unei adanci si definitive schimbari. Pentru cei alesi, aceasta este vestea buna a Evangheliei, vestea care vine sa impace pe om cu Creatorul sau. Din clipa in care spiritual revine la viata, structura “nelinistii” de care vorbeam se transforma profund, nu dispare ci devine o dorinta si o asteptare activa, generatoare de energie divina (numiti-o dragoste) pentru ca pasii umblarii noastre sa aibe un sens… Umbalarea dupa absolut devine cresterea in cunastinta lui Dumnezeu. Din asteptatori ai vestilor, noi devenim purtatorii vestii celei bune, aducatoare de impacare…Vestile “rele” nu ne mai sperie pentru ca imprejurarile in totalitatea lor lucreaza in noi “o greutate vesnica de slava”. Lumeanoua si Edenul glorificat (faraprezenta sarpelui) vor deveni teritoriul desavarsirii, o armonie suprema la care nimic nu va putea fi adaugat si care nu va pute fi stirbit. Numai cautarea reciproca si armonizarea deplina a intentiilor noastre cu ale Creatorului nostru vor aduce acea mult ravnita impacare a tuturor lucrurilor in Isus Cristos in care locuieste toata plinatatea lui Dumnezeu. Cemetamorfozaminunata! Ce divina schimbare! Iata ca pentru noi toate lucrurile devin noi. Dorul de absolut se cristalizeaza intr-o voita cautare a fetei lui Dumnezeu, intr-o armonizare continua a voii Lui cu vointa noastra. Pentru noi vestile pe care le auzim si vedem devin semne iar sterea de continua degenerare a societatii este Semnalul de plecare in umblarea in faptele bune care abunda odata cu inmultirea faradelegior… Tu, frate in Domnul esti samanta buna pe care Samanatorul a aruncat-o in lume intru inmultirea painii si saturarea flamanzilor. Iata dar concluzia acestor ganduri: in tot ce auzi, in tot ceea ce vezi, este glasul Mirelui care se aude de aproape, este semnalul ca ziua numararii roadelor este aproape… In ziua cand ne vom intalni cu El faptele noastre vor fi cu noi urmandu-ne in tot cuprinsul vesniciei… Asta va si imi doresc pentru noul an. Pentru a gandi bine, mintea noastra are nevoie de un antrenament bun, regulat. Lucrul acesta nu se va intampla pur si simplu citind carti. Una dintre realitatile dezamagitoare pentru vremea noastra este ca oamenii par sa considere cunoasterea drept o virtute in sine. Citirea cartilor despre teologie si viata crestina este automat considerata o practica virtuoasa. Dar cred ca nu este neaparat asa. Nu ma intelege gresit – imi place sa citesc despre tot si toate. Oamenii pot avea cunostinte reflectand nuantat faptul ca ei sunt facuti dupa chipul unui Dumnezeu atotstiutor. Cunoasterea nu exista „acolo”, ca un fruct bun de smuls din paginile cartilor. Cunoasterea nu este un scop in sine si aplicarea acelei cunostinte face ca ea sa fie un act de virtute sau viciu. Spun toate acestea pentru ca una dintre cele mai grave greseli pe care le putem face este sa credem ca ne dezvoltam spiritual doar pentru ca citim continut spiritual. Avem nevoie de mai mult decât atât. Formarea spirituala, care include formarea mintii noastre, are loc atunci când inlocuim in mod obisnuit minciunile cu adevarul, verificand totul in paradigma lui Dumnezeu. Putem avea un folos real din orice informatie auzitia sau citita doar in masura in care decantam adevarul ce il contine si ne delimitam fata de minciuna. Autorul si cel ce instrumenteaza minciuna in orice fel si sub orice forma este diavolul - conformdescrierii pe care o face Domnul Isus (Ioan 8). Când diavolul minte, el vorbeste „limba sa materna”. In greaca, se spune ca vorbeste „despre el” sau „despre sine”. Ideea este ca inselaciunea nu este doar o alegere de comportament pentru Satan ci face parte din natura lui. Inselaciunea este limba sa materna. Interesant ca Satan instrumenteaza siAdevarul pentru a fabrica minciuni. Si in acest moment apare greutatea pentru noi. In Biblie gasim trei pasaje emblematice in care caracterul diavolului este afisat deplin (Geneza 3, Iov 1–2 si Matei 4:1–11). In fiecare dintre aceste pasaje, Satan incearca sa-i faca pe dusmanii sai sa creada ca exista ceva sub cuvintele lui Dumnezeu. Intr-o parte incearca sa ii transmita omului ca Dumnezeu incearca sa ascunda ceva, tinându-te legat de niste principii ciudate. In alta situatie chestioneaza identituatea lui Isus ispitindu-L sa faca ceva ce era unnon-sens. “Vei sti cu adevarat cine esti prin experienta, nuprintr-oproclamatie divina”. Satana incearca sa ne faca sa credem ca nu exista liberatate sub providenta lui Dumnezeu, ca exista rautate sub mila Sa. In fiecare caz, Dumnezeu exprimase deja ceea ce Satan dorea sa mentioneze omului. Dumnezeu i-a spus lui Adam si Eva ce s-ar intâmpla daca ar mânca din fructul interzis. Dumnezeu i-a spus lui Satan ca Iov este „un om fara prihana si drept, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau” (Iov 1:8). Si Dumnezeu i-a spus Domnului Isus ca El este Fiul divin (Matei 3:17). Satana incearca mereu sa impinga minciunile sale printre cuvintele lui Dumnezeu. Ceea ce vrea Satana sa urmarim a fost intotdeauna acelasi lucru – autonomie fata de Dumnezeu. Aici ne indruma intotdeauna limba sa materna a inselaciunii. Sarpele a venit la Eva cu o idee simpla dar problematica pentru capacitatea omului de a intelege: Dumnezeu nu este atât de bun sau atât de intelept pe cât pretinde ca este. El te tine in necunostinta. Daca te eliberezi de sub legatura cu Dumnezeu si te asociezi cu mine, vei fi mai bine. Minciuna din Geneza 3 este minciuna sablon din spatele tuturor inselatoriilor. Inselaciunea este si a fost intotdeauna dubla: in primul rand sa ne dorim autonimie fata de Dumnezeu si apoi sa redefinim binele si raul pe baza vocii din capul nostru si a inclinatiei inimii noastre, si nicidecum a ne increde in Cuvântul iubitor al lui Dumnezeu. Daca Satana te poate insela sa te indepartezi pe cont propriu (adica sa ai autonomie), departe de Dumnezeu si de poporul Sau (care isi conduc viata dupa Cuvântul Sau), atunci te va avea pe de-antregul pentru el. De ce vrea Satan atât de mult sa fim “liberi”? Diavolul ne vrea coechipieri in marsul sau spre pierzare. Daca te poate face sa te desprinzi de poporul lui Dumnezeu, el are o sansa clara sa te distruga. El asta vrea: moartea ta. Poate parea dramatic, dar acesta este adevarul. Vrea ca eu si cu tine sa devenim nume de succes pe lista lui. Diavolul este la fel de constient de nevoia noastra de comunitate, de socializare, de partasie si face orice sa ne scoata din legatura cu cei credinciosi. Inselaciunea lui duce la autonomie, ceea ce duce la izolare, ceea ce duce la moarte. Aceasta este pe scurt strategia de joc a lui Satan. Se manifesta in milioane de moduri in fiecare dintre vietile noastre, dar structura este identica in fiecare caz. Deosebirea adevarului de minciuna nu trebuie sa aduca confuzie in viata celui credincios intrucat daca limbajul matern al lui Santan este minciuna, cei credinciosi au o alta limba nativa acum. Limba nativa a harului, un limbaj dintr-o alta Imparatie. Este limbajul adevarului care a fost dat fiecaruia dintre noi direct de pe buzele lui Dumnezeu. Mijloacele harului lui Dumnezeu in rugaciune, citirea Bibliei, partasia si inchinarea privata/in familie, toate lucreaza impreuna pentru a ne oferi structura folosirii mintii noastre intr-o directie benefica. Unul dintre lucrurile pe care le putem face pe masura ce intram in noul an este sa ne angajamdin nou sa profitamde oportunitatile care ne sunt oferite de Christos Domnul si Biserica Sa pentru a face aceasta lucrare impreuna ca o familie construita pe iubire si adevar. Emanuel C. Pavel, Vancouver BC, Canada