Romanian Times | Ianuarie 2022

Cultură 9 Cultură mare, cultură minoră de Andrei PLEȘU Definim, inevitabil, cultura unei țări, a unei epoci, a prestigiului de manual, prin ceea ce socotim (aproape) cu toții ca fiind performanță majoră, statuară, dominînd, monumental, contextul. E firesc și legitim. Nu există cultură fără capodopere, fără evenimente fondatoare, fără sunetul înalt al reușitei modelatoare. Nu există cultură fără mari scriitori, fără mari muzicieni, fără mari plasticieni, arhitecți, esteticieni și filosofi. Dar orice spațiu cultural se întreține și prin policromie și stratificare. Atmosfera culturală a unui moment istoric presupune, desigur, „măreție” valorică, dar nu se poate dispensa și de sunetul de fond al divertismentului comun, al „acompaniamentului” minor, dar semnificativ, pe care îl oferă gustul comunitar, banalitatea consumului cotidian, „petrecerea” destinsă, relaxarea răgazului plezirist, „loisir”-ul fără pretenții, dar care întreține mediul optim pentru receptarea, ocazională, a sublimității. Într-un cuvînt, ne definim nu doar prin savoarea împlinirilor culturale supreme, ci și prin minoratul ludic al bucuriilor simple, al plăcerilor nepretențioase, prilejuite de comesenie, bună dispoziție spontană, nepretențioasă, dar grațios dozată. O comunitate (națională, temporală, socială) nu se definește, așadar, numai prin exemplaritatea împlinirilor ei supreme, ci și prinmelodia secundă a ambianței ei cordiale, nesofisticate, colorate de modestia – binedispusă – a minoratului. Cu alte cuvinte, nu doar nimbul suveran al operei „zdrobitoare” e semnificativ pentru a înțelege mediul spiritual al unui moment dat, ci și modul în care se cultivă, în acel moment, minoratul, clarobscurul fără pretenții al bucuriilor simple. Bunul gust e decisiv nu doar la nivelul creației geniale, ci și „la firul ierbii”, la nivelul vieții de zi cu zi, trăite de media majoritară a omenescului. Există și reușite „facile” care nu pot fi excluse din portretul unui episod istoric dat. Sîntem nu doar vizitatori de muzee și cititori de epopei și tratate. Sîntem și degustători ai farmecului spontan pe care îl degajă bucuriile nesofisticate ale producțiilor „secunde”, care ornamentează intervalul inevitabil și necesar dintre marile trăiri ale spiritului. Spiritul poate fi peste tot, n-are „măsură” previzibilă, reguli birocratice. Toate astea ca să atrag atenția asupra obligației pe care o avem de a descrie profilul unei culturi acordînd atenție și disponibilitate interioară tuturor nivelurilor ei. Fără superioritate condescendentă, preocupați, dimpotrivă, să nu neglijăm zona de voluptate semnificativă, definitorie, pe care o merită și alte moduri de a trăi plăcerea divertismentului decît sobrietatea harnică a muzeului și bibliotecii. Sîntem nu doar ceea ce savurăm cu ochii spre cer, ci și ceea ce ne face plăcere în momentele de libertate pămîntească fără ștaif. Iar uneori, poeții imediatului ne ajută la fel de mult ca aceia ai misterelor suprasensibile. Cu riscul de a scandaliza, voi da un exemplu radical: cum arată azi muzica de consum și cum arăta odinioară. Sigur, vorbește bătrînețea (defazarea) din mine, dar și un scrupul al analizei culturale, decis să compare nu doar cultura majoră de azi cu cea de ieri, ci și manifestările culturale „minore” ale momentului cu ceea ce îi binedispunea pe bunicii noștri. Am dat, într-un caiet vechi, peste transcrierea textului unei celebre romanțe interbelice. O reproduc invitînd cititorul să facă o comparație cu textele unor manele contemporane. Insist: nu vreau să vorbesc neapărat de rău despre manele (deși mă abțin greu...). Pretind doar că cele două genuri minore spunmulte despre țesutul cultural al celor două epoci... Iată textul romanței vechi, intitulate „Aprinde o țigare” (text scris de Cristian Vasile, cîntăreț de succes al mondenității interbelice, și pus pe muzică de Ionel Fernic): Cînd de ochii tăi adînci mi-e dor și-n noapte, Chem o rază din lumina lor de vis, Stele mici spre tine cînd mă-ndeamnă-n șoapte Și-s flămînd de al iubirii Paradis, Iau atunci și sorb cu sete o țigare Și în fumul ei ucid cumplitul gol. Dilema veche, 20 ianuaie 2022 ROMANIANTIMES O scurtă trecere în revistă a stării omului în fața veșniciei Războaiele omenirii ce-au sfâșiat pământul, Cu fiicele lor de azi, ce macin părți de glob, În mantii înfășurate își flutură veșmântul Îmbibat de sânge, pân’ fac pământul zob. În inimi și în suflete, a pus Domnul Cuvântul Și mai apoi l-a pus și în Cartea Lui; Pe lângă om, milenii, au trecut ca vântul, Lăsând al morți frig, stăpân sufletului. Puțin din Testamente a fost respectat, Iar la om Cuvântul Iubire, e străin, Nu-i înțelege sensul în mers, de unicat, Se autoconsumă, în legi și în suspin. Fără frica de Domnul, omul se sfărâmă În mii de bucățele, „că-i bulgăr de pământ” Viața-i diamant, dar noroi adună, Himeră umblătoare, păcat lipit de sfânt. Ne doare ce se-ntâmplă cu aceste prăbușiri, Manipulări, confuzii, ce tot mereu sugrum! O lume e-n cădere și-o alta-n răsplătiri; Iar Pământu-i gata de-a arde pân’la scrum. ==================================== Dar Domnul tot ne dă, o ascunsă ușurare Ce ne vine lin și-n brațele-I ne prinde Și în pragul ultim simțim Cereasca Stare, Lumina-I ne-nconjoară și blândă ne cuprinde! Amin! Vasile Ghiță 1/3/2o22 Și-i a mea atuncea lumea asta mare Și de viață mă îmbăt ca de alcool. Refren: Aprinde o țigare Și-n fumul care zboară-n nori albastru ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gîndului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman, Găsești o nouă zare Și dorului alean. În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Cînd ajungi să crezi că viața-i o povară Și dureri de ne-nțeles te-apasă greu, Cînd afară-i ciripit de primăvară, Iar în sufletul tău toamnă e mereu, Înfrățește-te cu fumul de țigare Și te-avîntă pe aripa-i de mister, În regatul fără nume și hotare. Și colindă prin oceanul de păreri... În încheiere, mă bucur să pot arăta că același om poate furniza publicului său și metafizică înaltă, și fermecătoare piruete pentru copii. Într-o carte a lui Virgil Ierunca am găsit o poezioară a lui Mircea Vulcănescu, scrisă pentru fiica lui Sandra). Iat-o: Crocodilii (Fabulă pentru Sandra) Patru crocodili, în somn, Bat la poarta unui domn. Domnul poarta a deschis Crocodililor în vis. Pînă cînd s-a deșteptat, Crocodilii l-au mîncat. Morala: Cînd visezi astfel de vise, Nu deschide porți închise! Concluzia mea (provizorie): fără prietenoase anexe „minore” nu există cultură „mare”. Sursa: caleaeuropeana.ro / ianuarie 2022 Șeful Marinei germane, Kay-Achim Schönbach, a demisionat pe fondul scandalului creat de comentariile sale conform cărora preşedintele rus Vladimir Putin merită respect iar Peninsula Crimeea nu va mai aparţine niciodată Ucrainei, transmite DPA, citat deAgerpres. ”Ceea ce îşi doreşte cu adevărat este respect”, a spus Schönbach despre Putin.”Şi, Doamne, să acorzi cuiva respect are un cost redus, este chiar gratuit. Dacă aş fi întrebat, (aş spune că) este uşor să i se acorde respectul pe care îl cere cu adevărat şi pe care, probabil, îl merită”, a completat acesta. Acesta a mai spus că Peninsula Crimeea ”nu va mai reveni niciodată” Ucrainei și a pledat în favoarea cooperării cu Rusia pentru a limita ascensiunea Rusiei. Comentariile vice-amiralului, care a opinat că temerile privind o incursiune rusă înUcraina sunt ”un nonsens”, au declanșat o dispută diplomatică cu Kievul, atmosfera fiind deja tensionate din cauza refuzului Berlinului de a trimite arme în această țară, potrivit Politico Europe. Guvernul german a fost astfel nevoit să se distanțeze de comentariile făcute de șeful Marinei germane. ”Conținutul și alegerea cuvintelor din declarații nu corespund în niciun fel poziției Ministerului Federal al Apărării”, a declarat sâmbătă un purtător de cuvânt al guvernului. Schönbach a revenit asupra lor, explicând că și-a exprimat o opinie privată, chiar dacă purta uniformă. În cele din urmă, oficialul Marinei germane a fost nevoit să își anunțe demisia, precizând într-o declarație publicată deMinisterulApărării că ”afirmațiile sale necugetate” afectează din ce în cemai tare imaginea funcției pe care o deține, motiv pentru care a considerat că acesta este pasul necesar pentru a ”evita daune suplimentare”. Ambasadorul Ucrainei în Germania, Andrij Melnyk, a declarat că demisia șefului Marinei nu este suficientă pentru a repara răul făcut, declarând pentru Die Welt că incidentul ”a lăsat întregul public ucrainean în stare de șoc profund” și ”pune semnificativ sub semnul întrebării credibilitatea și fiabilitatea internațională a Germaniei – nu doar din punctul de vedere al Ucrainei”. Ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, a reacționat sâmbătă la acest incident prin convocarea ambasadorului german la Kiev. Șeful Marinei germane demisionează după afirmațiile “necugetate” potrivit cărora Vladimir Putin ”merită respect” iar Crimeea nu va mai aparține niciodată Ucrainei