Romanian Times | Februarie - Martie 2022

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES Atunci Petru a venit la El și L-a întrebat:– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?22 Isus i-a răspuns:– Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte]. Matei 18:21-35 (continuare in pagina 20) Prețuirea Iertării Introducere „Iertarea nu este doar un act ocazional. Este o atitudine constantă.” Martin Luther King Jr „A fi creștin înseamnă a ierta ceea ce nu poate fi scuzat, pentru că Dumnezeu a iertat ceea ce nu poate fi scuzat în tine.” C.S. Lewis Cu toții vrem să fim iertați, dar ne este foarte greu să îi iertăm pe alții. De ce este atât de greu să iertăm? Poate pentru că vrem ca ceilalți să primească ceea ce merită? Poate pentru că suntem egoiști și mândri? Adevărul este că am permis căilor acestei lumi să se strecoare în biserică; ne-am îndreptat înspre minciuni și am întors spateleAdevărului. De multe ori spunem că îi iertăm pe alții, dar nu o facem cu adevărat, ci vârâm acele răni și acea durere în camera întunecată a conștiinței și le ținem acolo. Dintr-un anumit motiv, avem impresia că îl rănim pe respectivul prin neiertarea noastră completă. Amdat peste un citat într-o zi, care spune așa: iertarea înseamnă să descui ușa, eliberându-l pe cel care ți-a greșit, și să realizezi că prizonierul erai tu. Trăim într-o lume care cere „dreptate”. Oamenii au cerut întotdeauna dreptate. Adesea, această atitudine justițiară duce la violență. Pe de altă parte, oamenii cer „har” pentru ei înșiși. Așa a fost întotdeauna. Era la fel de adevărat în zilele lui Isus ca și acum. Isus abordează această dihotomie în Parabola slujitorului neiertător. Principalul punct al pildei este foarte clar. Dumnezeu vrea să-i iertăm pe frații noștri. Și dacă adăpostim neiertarea și ura în inimile noastre față de ceilalți, atunci aceasta demonstrează că nu ne-am pocăit cu adevărat de păcatele noastre și, prin urmare, nici Dumnezeu nu ne va ierta. I. Contextul pildei (vers. 21-22) Pilda aceasta a fost spusă de Domnul Isus pentru a sublinia importanța iertării fraților. Pilda sau Parabola este o povestire care prezintă o lecție cu un adevăr moral, o povestire din viață, care compară un lucru cu altul. De pildă realitățile sau acțiuni fizice, cotidiene, cu realități sau activități spirituale. Ocazia pricinuită de relatarea acestei pilde de cătreDomnul Isus, a fost ca răspuns la întrebare pe care Petru i-a adresat-o Învățătorului după ce El le-a explicat cu câtva timp înainte despre importanța disciplinei bisericești (vezi pasajul precedent -versetele 15-20. Întrebarea lui Petru a fost despre cât de des trebuie să iertăm un frate – „ Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea și eu să îl iert? De până la șapte ori?” În practica rabinică, consensul a fost că unui frate i-ar putea fi iertat un păcat repetat de trei ori; dar pentru a patra oră, nu există iertare. Petru, crezându-se cu inima mare, se oferă „de șapte ori” ca răspuns la propria sa întrebare – o cifră mai mare folosită adesea, printre altele, ca „număr rotund” (cf. Lev 26:21; Deut 28:25; Ps. 79:12; Prov 24:16; Luca 17:4). Petru s-ar fi așteptat de la Învățătorul să-l laude pentru răspunsul dat. Sa-i spună foarte bine, cât de generos ești Petre. Dar Domnul Isus trebuie să-l fi uimit pe Petru cu răspunsul Său. Răspunsul său a fost interpretat în două moduri diferite. Unii spun „Șaptezeci de ori câte șapte =490 ori”. Unii spun de șaptezeci și șapte de ori (77 ori). Oricum, este mult mai mult decât ne-am gândi vreodată să facem. Întrucât Petru era liderul celor 12 apostoli, el a vorbit adesea în numele grupului. Poate că toți ucenicii au avut aceeași întrebare în minte, dar știm că Petru a fost cel care a sărit nu numai să pună întrebarea ci s-a hazardat să dea și propriul lui răspuns. Petru a vrut să știe cât de des ar trebui să ierte pe fratele său când îi va greși? De șapte ori? Petru a răspuns la întrebare cu numărul 7. La urma urmei, acesta părea că este un răspuns bun, deoarece 7 este numărul complexității. Rabinii din zilele acelea, le recomanda evreilor să treacă cu vederea o ofensă de până la 3 ori (veziAmos 1:3, 6, 9, 11 și 13). După modul de gândire al lui Petru, el părea generos.Aierta pe cineva de 7 ori mai mult decât a dublat așteptările culturale pentru iertare. Petru credea că era deja foarte spiritual. Standardul lui Dumnezeu este cu mult peste standardul lumii. Standardul lui Dumnezeu este chiar cumult peste standardul celor religioși. Isus a spus că cineva ar trebui să ierte de șaptezeci și șapte de ori Petru știa până atunci că Isus se aștepta la o neprihănire de la ucenicii Săi, care o depășește pe cea a cărturarilor și fariseilor (Matei 5:20), dar încă nu înțelesese cât de mare era așteptarea, așa cum rezultă din răspunsul lui Isus. II.Comunicarea Pildei - Isus i-a răspuns:– Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte [a] . La întrebarea lui Petru dacă este suficient a ierta de şapte ori Domnul răspunde: “ …Eu nu zic ţie până la şapte ori, ci până de şaptezeci ori şapte…”Aceasta ar fi de patru sute nouăzeci de ori. Întrebarea care cere un răspuns clar este aceasta: Ce a vrut Domnul Isus să ne înveţe? Să iertăm cel mult de 490 de ori, iar dacă cineva ne-ar greşi de 491 de ori nu am fi obligaţi să mai iertăm? Răspunsul este altul, răspuns pe care ni-l dă profetul Isaia 55:7, “ … Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând …” Este adevărat că acest verset exprimă iertarea lui Dumnezeu, dar dacă cineva este un copil al lui Dumnezeu trebuie să învețe să nu obosească iertând. Deci a ierta de 70 x 7 nu exprimă o iertare limitată, ci una nelimitată. Probabil că cele 70 de săptămâni acordate ca favoare din partea lui Dumnezeu poporului evreu (vezi Daniel 9:24) sprijină această afirmație a Domnului Isus. Aluzia lui la Geneza 4:24 contrastează clar răzbunarea nelimitată a lui Lameh cu iertarea nelimitată a ucenicului. Domnul Isus răspunde prin a spune practic că iertarea ar trebui să fie nelimitată. Iertarea ar trebui să fie dată. Iertarea se dă dacă se cere, indiferent cât de des ar fi păcătuit cineva împotriva ta și oricât demare ar fi datoria. În versetul 35, cititorului i se reamintește, de asemenea, că adevărata iertare vine din inimă. Acum, pentru a-l face pe Petru (și pe ceilalți ucenici ) să înțeleagă cei cu declarația Sa șocantă de „ șaptezeci de ori șapte ”, Isus a spus o pildă. Ține minte că aceasta nu a fost o poveste adevărată, ci doar o ilustrare pentru a sublinia ceea ce a vrut Isus să-i învețe pe ucenici. Acestă pildă este despre un bărbat cu o criză majoră a datoriilor. Îi datora regelui o sumă imensă și nu avea niciun mijloc de a o plăti. În pildele evreiești, un rege l-a simbolizat pe Dumnezeu, iar ideea de a stabili conturile simboliza judecata. În prima scenă regele iartă. Pilda vorbeşte despre un servitor al Regelui, ce avea față de acesta o datorie de 10.000 de talanţi ! (Un talant avea 36 de kg, fie de argint (2 Regi 5:23), ce ar veni cca. 60.000.000, de dinari. Iar un dinar era plata pentru o zi de muncă pentru un om! Dar putea să fie talant de aur (Exod 25:39), şi atunci ar fi valorat şi mai mult! Dus în faţa Regelui, servitorul nu a avut cum să plătească. Aceasta este o datorie astronomică. Pentru ca regele să poată anula acest împrumut, el trebuie să fie încărcat cu el. În acele vremuri, falimentul era foarte simplu. Nu era nici un capitol unsprezece. Regele avea doar să ia soția, copiii și să-i vândă ca sclavi și să-l bage pe bărbat în închisoare. Simplu!Așa se descurcau cu falimentul în acele vremuri. Totuși, Regele îi este milă de servitor. Suntem uimiți de generozitatea regelui. Făcându-i-se milă de el, Regele nu numai că i-a oferit amânarea plății, dar i-a iertat-o toată pe loc fără nici o datorie în spate. Un muncitor pe atunci câștiga de obicei un denar pe zi și era nevoie de 6.000 de denari pentru a egala un talant. Pentru a câștiga un talant, atunci ar dura aproximativ 20 de ani. Cu o datorie de 10.000, debitorului i-ar lua 200.000 de ani pentru a-și achita datoria. În a doua scenă, slujitorului iertat îi lipsește compasiune pentru tovarășul său îndatorat lui. Datoria era reală. 100 de denari era aproximativ egal cu 100 de zile de salariu. Aceasta nu era o sumă neînsemnată, dar aproape nimic în comparație cu datoria iertată de stăpânul său. Era de fapt 1/600.000 din datoria datorată stăpânului de către primul servitor. După ce a ieşit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari [c] . El l-a înşfăcat şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis:– Plăteşte ce-mi datorezi! 29 Atunci confratele său a căzut la pământ şi i-a zis:– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti! 30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator. 3 Și în cea de-a treia scenă, mânia regelui se aprinde rapid când află de lipsa de compasiune a slujitorului. Ca răspuns, regele își revocă iertarea și pedepsește slujitorul neiertător. III. Concluzia-Explicația Pildei- Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc dacă nu-l iertaţi fiecare , din inimă, pe fratele vostru. Ajungem acum la explicația pildei: dacă nu-l iertaţi . Ce nu este iertarea : 1. Iertarea nu înseamnă a scuza comportamentul greșit al altora.Acela care scuză comportamentul altuia spune: „nu este nici o problema”, și pare să sugereze că lucrul pe care l-a făcut o persoana nu a fost cu adevărat greșit, sau că pur si simplu nu a putut sa facă altfel. 2. Iertarea nu este slăbiciune. Uneori, credem că a-i ierta pe alții este un semn de slăbiciune, sau de lașitate. Iertarea nu izvorăște niciodată din slăbiciune, ci mai degrabă din putere si tărie de caracter. Pentru a ierta, este nevoie de o persoana care are răbdare si putere interioara. 3. Iertarea nu este doar o simplă uitare. A uita înseamnă a pierde amintirea unui lucru. Iertarea creștina este alegerea conștienta de a nu menționa prejudiciul suferit, de a nu-l relata și de a nu se gândi la el. 4. Iertarea nu este un simțământ, o experiența emoționala trecătoare. Ce este iertarea : Ce înseamnă a ierta? 1.Iertarea este o hotărâre conștienta, luată în minte și în inima, de a ierta necondiționat ofensa produsa de altcineva, fără a ține cont de prețul acestei iertări. 2. Ea este o alegere conștienta, un act al voinței. 3. Este hotărârea de a nu te gândi la comportamentul greșit al cuiva, de a nu vorbi despre acel comportament si de a nu fi influențat de el. Sunt doua cuvinte grecești traduse adesea prin „iertare”. a.Primul, apțieni, înseamnă a trece cu vederea , a nu lua in considerare , a nu tine cont . Termenul este folosit pentru a descrie plătirea integrala, sau anularea datoriei cuiva ( Matei 6,12; 18,27.32). Iertarea are un preț întotdeauna. b.Celălalt cuvânt este charizomai , care înseamnă a acorda o favoare fără nici o răsplata, sau necondiționat. Acest termen sugerează ca iertarea este un act al harului. Este un fapt nemeritat si nu poate sa fie câștigat ca o răsplata ( Luca 7,42.43; 2 Corinteni 2,7- 10; Efeseni 4,32; Coloseni 3,13). Ambii termeni implica faptul ca acela care iartă suporta anumite pierderi, sau dureri. Iertarea nu este un sentiment, pentru că dacă ar fi, atunci niciunul dintre noi nu ne-am ierta vreodată, pentru că niciunul dintre noi nu vom avea vreodată chef s ă iertăm pe cineva care ne-a rănit. Deși iertarea nu este un simțământ, iar hotărârea de a ierta doare, vestea buna este ca acest act conștient al voinței aduce schimbări în simțămintele noastre: primim pacea și bucuria interioară, care vin din împlinirea voii lui Dumnezeu. Această Pildă se pare că este o aplicare a Rugăciunii Domnului din Predica de pe Munte. Rugăciunea pe care o recităm îi cere lui Dumnezeu să ne ierte greșelile noastre împotriva lui Dumnezeu. Dar mai spune: „ Așa cum noi iertăm pe cei care ne-au greșit ”. Chiar dacă se poate aplica în general relațiilor noastre cu toată lumea, trebuie mai întâi să