Romanian Times | lunie 2022

ROMANIANTIMES de Nelu Ciorba = amerotim@yahoo.com Tipărită peste ocean la sfârșitul Primăverii, anume pentru a ajunge în România de ziua Înălțării Domnului, noua carte de versuri a distinsei scriitoare Vavila Popovici aduce, în acestă societate confuză și peste măsură de anxioasă, mângâiere și un soi de bucurie în stare să prindă rădăcini. „Dumnezeu ne aude!” reunește poeme- rugăciune vibrante, rostite cu fruntea sprijinită cu palme împreunate ale cuiva care a trait din plin și care din plin le-a CARTEA LOCUIRII ÎN SINE pertrecut pe toate. Călătoria printre amintiri, derulată poem cu poem, rugăciune după rugăciune este insolită cu formula lirică pentru doamna Vavila Popovici. Desigur, tonul măsurat, atmosfera de reculegere, grija pentru cuvânt, pentru noblețea lui rămân aceleași. Impresionantă este sugestia de sfârșit de lume, care se insinuează de la o pagină laalta, astfel încât odatăce-ai ajuns la capătul volumului, începi să te întrebi în ce măsură ți-ai aparținut în viață, în ce măsură le-ai aparținut celorlalți, în ce măsură ai trăit inconștient, adică fără să te gândești la consecințe la pierderi, la răni: Doamne dacă ai da aripi gândului,/ să scape de coliviile pregătite,/ să poată zbura departe, luminând trecutul,/ deslușind „strălucirea aurului din adâncuri”,/ viitorul, cu ceea ce nu a fost vreodată,/ intuindu-l…/ Dacă ai mai da, Doamne, aripi gândului…?/ Este prea târziu pentru aripi,/ prea târziu pentru zbor, Doamne? Dacă luăm în considerare convingerea profundă a lui Kierkegaard, aceea că a exista înseamnă a ieși din tine, dar nu ca să dobândești o libertate fără discernământ, ci ca să te îndrepți către Dumnezeu, atunci cartea de față este un foarte bun exemplu de viețuire în duhul Misterului. Experiența cunoașterii directe a lui Dumnezeu este practic imposibilă. Credința în El devine, în aceste condiții, intuirea existenței Lui, a unei prezențe care este, în același timp, o Absență. Fiorul unei astfel de raportări la toate alcătuirile-pământești – străbate cartea de la un capăt la altul. Poeta imploră încăde la început.Titlul cărții – „Dumnezeu ne aude!” – este o implorare. Altfel decât suntem obișnuiți, pentru că ea, poeta, știe de-acum că Dumnezeu există și că e suficient să I te adresezi. Atât. Și, cu puterile micșorate, chibzuite tocmai pentru că sunt pe sfârșite, doamna Vavila Popovici I se adresează lui Dumnezeu: Iubesc nopțile/ pentru libertatea pe care o dau gândurilor./ Privesc cerul întunecat,/ destrămarea lină a norilor în forme ciudate/ și gândesc la întunericul acestui timp…/ Las clipele presărate cu taine să curgă prin mine/ și aștept cu nerăbdare dumiriri,/ cu- acea cruzime a nerăbdării aștept./ Uneori mi-e teamă de trădarea timpului/ și-atunci încep să mă rog cu glas tare…/ Uimitor se sparg în acele clipe / tăcerile, temerile!/ Mă simt dintr-o dată ușurată, luminată,/ de prea multele întrebări iertată… Multă vreme am crezut că pentru a fi auzită rugăciunea trebuie rostită ca la carte. Nimic în plus, nimic în minus. Doama Vavila Popovici m-a convins că îți poți face rugăciune din propriile cuvinte. Totul e să te așezi în ele bine, corect, concentrat, cu sufletul ca săgeata în arc și vei zbura drept spre Dumnezeu. Pentru că, indiferent de de măsura rătăcirii noastre, când vrem să ne întoarcem acasă, adică în noi, în miezul ființei noastre de lumină, Dumnezeu ne aude. Prof. Liviu Martin Creatorul are ultimul cuvânt. Vremurile pe care le trăim, ne anunță că omenirea se așteaptă la foamete, și noi, creștinii nu ne mirăm de aceasta. Indiferent ce va veni, noi trebuie să fim cei care să rămânem în Christos Domnul și experimentămDumnezeirea Lui în noi prin realitatea că El este cel ce poartă de grijă de hrana noastră zilnică. Domnul Isus fiind pe Muntele Măslinilor, Matei 24:3 ucenicii Lui au venit la El la o parte și I-au zis: “Spune-ne, … care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?” 4 Drept răspuns, Isus le-a zis: “Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. …. 6 Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. 7 Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume. 8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Așa cum se vede din mărturia Domnului Isus, înainte de începutul durerilor, făcând referire la Necazul Unic din Istoria Lumii va fi foamete. Trăim perioada când nu e nevoie de nici o justificare a foametei ce cuprinde omenirea anului 2022. Miliardarii, milionarii și conducătorii lumii vorbesc de soluții, dar Domnul este cel ce dă soluție pentru cei ce sunt ai Lui. Cred și mărturisesc că după Răpirea Bisericii vor veni vremuri scrise în cartea Apocalipsa, din care în această ediție, să fiu în ton cu FEM, menționez: ucideri, foamete, molimă (cevamai grav decât molima SARS -CoV2), atacuri ale animalelor sălbatice, care nu sunt și n-au fost până atunci: Apoc. 6:7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: “Vino și vezi!“ 8 M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numeaMoartea, și împreună cu el venea după el Locuințamorților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete , cu molimă și cu fiarele pământului. Aici Scriptura vorbește de aproape 2 miliarde de oameni. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați! - ca de obicei v-o spun pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus în Marcu 13:37. La toate problemele lumii ... (continuare din pagina 5)