Romanian Times | lulie 2022

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Escatologie, revelatie, revoluție 14.07.2022 - contributors.ro Citesc o carte extraordinară, Professor of Apocalypse , despre Jacob Taubes (1923-1987), personaj fabulos, non-catalogabil, inclasabil, iconoclast, heterodox, spirit eretic, fiu de rabin, el însuși cu studii de rabin și de filosofie, prieten cu Susan Sontag, Cioran, apropiat în final de Carl Schmitt, undeva între un iluminism tragic și un anti-iluminist auto-sfâșiat. A apărut in urma cu o luna la Princeton UP. O lucrare esențială pentru a înțelege nihilismul contemporan. Ioan Petru Culianu, admiratorul lui Hans Jonas, a scris într-un volumcoordonat de Taubes pe tema gnosticismului. Agnes Heller l-a cunoscut. Recentul mesaj al istoricului Timothy Snyder către și despre Habermas invedereaza ca sunt momente când liberalismul iluminist trebuie să iasă din cochilia etern jenată. Agnes si Habermas au fost prieteni. Dar ea ar fi subscris la poziția lui Timothy Snyder. Schmitt (deloc favoritul meu, of course) a susținut necesitatea deciziei în clipe cruciale. Avea dreptate. Decizionismul moral este ceea ce l-a inspirat pe Churchill. Decizi pentru că dacă nu decizi, dispari. Nu doar tu, ci și umanitatea. Extaz apocaliptic, escatologie revoluționară, teologie politică, matrici subiacente, acestea ar fi conceptele esențialepentruaînțelegemetamorfozelegândiriiluiIacob Taubes. Geniu predominant oral, s-a ferit de cristalizarea gândurilor în rigiditatea procustiană a tipăriturii. Era deopotrivă dominat de Eros și de Thanatos, de instinctul vieții si de acela almorții. În discuțiile cuHerbertMarcuse (v. fotografia de pe coperta cartii profesorului Muller) și Emil Cioran, cu Habermas și Adorno, cu Carl Schmitt și Susan Sontag, Taubes se dovedea mereu imprevizibil, de o spontaneitate care îi lăsa perplecși pe interlocutori. Era un căutător, un pelerin, un metafizician dialectic și un dialectician metafizic. Prima sa soție, Susan Taubes, de origine evreică maghiară, s-a sinucis puțin timp după publicarea romanului autobiografic “Divorcing”. Volumul a fost recent republicat in excepționala serie NYRBooks.Afost condusă pe ultimul drum de cea mai apropiata prietena, Susan Sontag, si de fiul acesteia David Rieff. Acum trei decenii, David a recenzat cartea mea Reinventing Politics in Newsday. A doua soție a lui Taubes a fost Margherita von Brentano, profesoara de filosofie de la Freie Universität din Berlin, locul unde Taubes a predat mulți ani. Iacob și Margherita, un cuplu extrem de influent, au administrat un fond de ajutorare a disidenților din Europa Centrală, între care filosoful ceh Karel Kosik, autorul Dialecticii concretului, și membrii Școlii de la Budapesta (Agnes Heller, Ferenc Feher, Mihaly Vajda, Gyorgy Markus). Pentru Taubes, Marx conta ca filosof al salvării. Aici se intalnea cu Ernst Bloch, autorul trilogiei Das Prinzip Hoffnung. Tinerii hegelieni au organizat o revoluție împotriva teologiei. Post-marxistii gen Taubes, Agamben, Badiou, chiar Zizek, sunt campionii unei teologii a revoluției. Cartea lui Ernst Bloch despre Thomas Munzer se intitula Theologe der Revolution. Eroul său cultural, arhetipul vocației radicale a fost Apostolul Pavel. Într-o scrisoare către Carl Schmitt, Taubes ii propunea o lectură absolut originală a Epistolei către Romani., 2. Impresionat de vertiginoasa logică taubesiană, Schmitt i-a îndemnat să nu țină aceste gânduri doar între patru ochi. Fascinantă această relație faustică dintre cel numit “ultimul gânditor evreu al filosofiei germane” și fostul filosof juridic al celui de-al Treilea Reich. Ceea ce aveau in comun Jacob Taubes si Emil Cioran era pesimismul apocaliptic si conștiința tragismului istoriei. Vorbim aici despre nihilism, teologie politica, mistica revoluționară. Despre Adorno si Walter Benjamin, Hannah Arendt si Karl Lowith, Hans Jonas si Herbert Marcuse, Leon Wieseltier si Gershom Scholem, Paul Celan si Martin Heidegger, Habermas si Blumenberg, fascism si bolșevism,. modernitate si traditie. Acum zece ani, la Amsterdam, am stat de vorba cu profesorul Moshe Idel de la Hebrew University despre Scholem, Buber si Taubes. Despre profunzimea gândirii celui din urma, profesorul israelian originar din România nutrea serioase rezerve. Taubes, un filosof politic anti-liberal, a încercat sa-l inteleaga pe Carl Schmitt prin Sf. Pavel si pe Sf. Pavel prin Carl Schmitt. Aici se intalneau căutările lui Cioran si Taubes. Prieteni sub semnul lui Saturn. Schmitt a teoretizat starea de urgență, decizionismul tragic. Taubes a cautat pana in ultima clipa salvarea. Filosofia politica s-a transformat in soteriologie. Eschatonul a fost imanentizat. Timp mesianic, pasiuni apocaliptice, Angelus Novus. Paul Klee, Angelus Novus, 1920 Putinismul ca ideocrație totalitară Leviatanul numit URSS s-a nascut in decembrie 1922 prin tratatul semnat de reprezentanții auto-desemnați ai Federației Ruse, Ucrainei, Bielorusiei (Belarus) si Transcaucaziei.Afost un imperiu totalitar dominat deo ideologiemesianic revoluționară care atribuia Rusiei Sovietice un rol providential. Cultul liderului (Lenin, Stalin etc) era un element definitoriu pentru religia politica a sovietismului. Încă din anii 30, Stalin a imbrațisat viziunea autocratic imperialistă proprie ideologiei expansioniste a țarismului. Putinismul împărtășește cu bolsevismul si cu tarismul febra profetică a milenarismului. Nu orice fel de bolsevism, ci acela de sorginte jdanovista, al postularii prioritatii ruse in orice domeniu, de la radioul lui Popov la astrofizica lui Tiolkovski. Putinismul este un construct obtinut prin bricolaj, cu fragmente si secvențe importate din alte experiențe si scenarii. Cand se proiecta in Ivan cel Groaznic, Koba nu exagera decat partial. Nostalgiile tariste ale lui Putin sunt de fapt expresia unei insecuritati mistuitoare. Instinctele sale reale sunt kaghebiste. Este obsedat de dușmani, vizibili si invizibili. Mereu la panda, traieste inminciuna si groaza. Un univers scindat, o existență schizoidă. Nu este un strateg, ci un executant lipsit de capacitate vizionara. De-aici si gafele știute ori mai puțin știute. “Ideea Rusa” este pentru Putin o armă politica. Un mit mobilizator, electrizant, galvanizant. Mitul societății fără clase s-a destramat. La fel si acela al revoluției mondiale. Ceea ce n-a disparut este adversitatea viscerala pentru valorile rationalismului cartezian, pentru umanismul burghez, pentru Drepturile Omului si Cetățeanului. Un autor francez originar din România a scris o biografie extrem de relevanta a lui Putin. Ma refer la Jean Parvulescu (Parvulesco). Nascut in 1929, a încetat din viața in 2010. A trecut ilegal frontiera in 1948, a ajuns in Vest trecand prin Iugoslavia titoista. Ocazional actor (a jucat într-un film de Godard), M-am ocupat de Parvulesco intens in ultima vreme. Cartea despre Putin nu e o biografie, ci un manifest. Autorul prefeței este Aleksandr Dughin, unul dintre pontifii putinismului. Parvulesco era un excentric, in anii 50 in cercurile exilului românesc, aflăm de la Monica Lovinescu in cartea de amintiri “La apa Vavilonului”, i se spunea “Printul”. Fiul sau, Stanislas Parvulesco, este pretendent la tronul fictivului Regat al Patagoniei. Halucinatii istoriosofice si pseudo- filosofice? Dar legăturile trimit mai departe. Parvulesco i-a deschis calea lui Dughin spre ezoterismul fascistoid al lui Julius Evola si spre misticismul anti modern al lui Rene Guenon. Evola a fost un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu. Scriu aceste lucruri pentru a lumina resorturile invizibile ale ocultismului putinist. Pentru ca, așa cumHitler era atras de simbolistica neo-pagana, Putin este fascinat de ideile unui profet al fascismului rus precum Ivan Ilin (1883-1954). In acest creuzet al eurasianismului presupus purificator palpită emoții, fobii, mituri si pulsiuni care definesc “revolta impotruva lumii moderne”, strigătul de luptă al noilor vrajitori. Vladimir Tismăneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post- Comuniste. Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani, autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai. Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și perioadei post-comuniste. 12.07.2022 - contributors.ro