Romanian Times | lulie 2022

Cultură 9 Spiritul dilematic în expansiune de Andrei PLEȘU Reiau (mirat și eu, căci îl uitasem!) un text apărut înDilema, în ianuarie 2004. Îl reiau pentru că argumentează altfel actualitatea spiritului dilematic: nu ca pe conjuncturală opțiune dialectică, ci ca pe o componentă a „specificului național“. N-am fi crezut, cînd, prin dl Radu Cosașu, am ales numele acestei reviste, că asumăm profilul unui „original“ spirit al locului. Citiți și vedeți singuri dacă bat cîmpii sau nu... Pe vremea cînd a apărut Dilema (adică acum 11 ani), românii erau împărţiţi în două: fanaticii pro-Iliescu şi fanaticii anti-Iliescu. Într-un asemenea context, a fi „dilematic“ era iritant la culme, pentru ambele tabere. Astăzi, pro-iliesciştii s-au stabilizat: iubesc conjugal, duios, bătrîneşte, fără ohtături defensive, iar anti-iliesciştii s-au resemnat: l-au votat pe fostul duşman în toamna lui 2000, au contemplat sideraţi noul consens dintre preşedinţie şi monarhie, au primit decoraţii la Cotroceni. Au obosit să urască şi nu mai au pe cine iubi. A fi „dilematic“ a devenit o banalitate, o stare de spirit naţională. Au apărut (şi probabil vor mai apărea) o sumedenie de dileme noi, pe fundalul de continuitate pe care îl asigură tranziţia. Din elitist şi suspect, spiritul dilematic a devenit popular. Românul e hărţuit, clipă de clipă, de opţiuni imposibile: să stea? (e rău), să plece? (nici Vestul nu mai e ce-a fost). Să reconsidere nostalgic comunismul? (nici chiar aşa, n-am murit degeaba) sau să construiască capitalismul? (nu e, totuşi, ce-am crezut, are racile). Să petreacă sărbătorile la Sinaia? (e scump) sau în Tunis? (n-au zăpadă). Să se uite la televizor? (e enervant) sau să-l închidă? (ca să facă ce?). Să lucreze la stat? (e salariu mic) sau la particular? (e nesigur). Să o prefere peAndreea Marin? (prea face pe fetiţa) sau peMihaelaRădulescu? (prea face pe deşteapta). Să se dea cu păltinişenii? (sînt reacţionari și monopoliști) sau cu postmodernii (prea sînt progresişti). Să încurajeze CNSAS-ul? (ne bagă-n ceaţă pe banii noştri) sau să-l înfiereze? (face şi el ce poate!). Să intre în politică? (e murdară) sau să stea deoparte? (dacă nu noi, atunci cine?). Să facă studii superioare? (cere muncă) sau să înveţe o meserie? (cere muncă). Să fie de partea americanilor? (Bush e rău şi prost) sau de partea lui Saddam? (Saddam e rău.Altfel nu-i prost). Sau de partea Uniunii Europene? (e rea, ne tot amînă). Să se însoare? (cu ce să ţii o familie?) sau să rămînă burlac? (cu ce să ţii o amantă?). Să fie contra manelelor? (cu ce drept?) sau pentru? (sînt toxice). Să voteze Constituţia? (ne manipulează Guvernul) sau să n-o voteze? (ne ceartă Europa). Să fie de stînga? (eşti luat de comunist) sau de dreapta? (eşti luat de fascist). Să fie vesel? (în mizeria asta?) sau trist (după ce am intrat în NATO?). Lista dilemelor cotidiene e nesfîrşită. Dacă după revoluţie trăiam sub două-trei dileme absolute, acum ele s-au multiplicat spectaculos, cu preţul, e drept, al unei discrete pierderi de anvergură. Avem dileme mai multe, dar mai puţin patetice, mai domestice, mai omeneşti. Îți Raționalizarea gazului în UE: reducerea voluntară, reducerea obligatorie. Planul Comisiei Dilema veche, 15 iulie 2022 ROMANIANTIMES vine să spui că cei care se decid, astăzi, să preia termenul într-un titlu de gazetă nu mai sînt, ca acum 11 ani, un grup de excentrici, ci exponenţii unei filosofii de masă, confirmaţi, în chip fericit, de istorie. Vremea lor de-abia începe. Vor ieşi, aşadar, din pionierat, pentru a savura deliciile unanimităţii... Mai în glumă, mai în serios, am atins, pare-se, un strat abisal al sufletului naţional. Noi nu avemdileme. Sîntem o dilemă în ebuliţiune. Un conglomerat de dileme. Ne- am obişnuit să funcţionăm pe bază de imposibil. Ştim să nuoptăm.Cealtcevae„românul imparţial“decît cineva care refuză să iasă din dilemele cu care se confruntă, degustînd echilibrul precar al relativismului? Se poate să fii ortodox şi latin? Uite că se poate! Se poate să fii balcanic şi parizian? Se poate! Dar pro-european şi anti-european? Merge! Dar amator de Wagner şi de Cozmîncă? Da, vă rog! Dar şmecher şi fraier? Dar sărac şi fudul? Dar genial şi codaş, mistic şi chefliu, estic şi vestic, neaoş şi planetar? Da, da, de trei ori da! Din aceste dileme nu vrem să ieşim. Cînd ai dinainte două soluţii la fel de imposibile, soluţia nu e neapărat paralizia logică. Înţelepciunea strămoşească propune îmbrăţişarea simultană a ambelor! Sîntem poporul lui „şi-şi“: nu ne temem să conciliem ireconciliabilul, nu ne lăsăm intimidaţi de incompatibilitate şi de absurd. Dilema ne place. Ne seamănă. Nu ne interesează s-o rezolvăm, de vreme ce e atît de amuzantă, de stimulatoare, deoriginală.Amputeafi, sîntem, pepiniera de dileme a Europei. Iar de ne vom integra, pre mulţi o să „dilemim“ şi noi... Sursa - cursdeguvernare.ro Comisia Europeană a propus ca statelemembre UE să își reducă voluntar consumul de gaze cu 15%, începând cu data de 1 august 2022 până la 31 martie 2023. În situația în care Rusia va opri livrările de gaze către Europa, iar reducerile voluntare nu acoperă golul între ofertă și cerere, reducerea consumului național de gaz va deveni obligatorie și ve fi verificată de Comisie. PropunereaComisiei urmează săfie supusă aprobării Consiliului la reuniunea din26 iulie, cu mențiunea că, dată fiind situația de urgență, nu va fi nevoie de unanimitate, ci de majoritate pentru aprobare. Planul Comisiei ar trebui să se aplice pentru o perioadă de doi ani de la intrarea sa în vigoare, cu o revizie în august 2023, cel târziu. Reducere voluntară – cum se calculează, cine verifică Statelemembre ar urma ”să depună toate eforturile” pentru a-și reduce consumul național de gaze între 1 august 2022 și 31 martie 2023 cu cel puțin 15%față de consumul lormediu din aceeași perioadă înregistrat în ultimii cinci ani. Până la sfârșitul lunii septembrie 2022, statele membre sunt obligate să își actualizeze planurile naționale de urgență, stabilind măsurile de reducere pe care le planifică. Comisia sugerează, de exemplu, înlocuirea gazului cu alți combustibili în industrie și în sectorul energetic și limitarea temperaturilor în clădirile publice. Autoritățile naționale vor fi responsabile demonitorizarea implementăriimăsurilor de reducere a cererii pe teritoriul lor și vor raporta Comisiei reducerea realizată la fiecare două luni. Reducerea obligatorie a consumului – când se impune Cunoul instrument juridic,Comisiapoate sădeclare staredealertă lanivelulUniunii.Decizia poate fi luată fie din proprie inițiativă, fie la cererea a cel puțin 3 state membre. Starea de alertă se va impune atunci când: - există un risc substanțial de lipsă severă de gaze - apare o cerere excepțional de mare de gaze, care poate deteriora semnificativ echilibrele din piața. Starea de alertă are ca efect introducerea obligației de reducere a consumului. Comisia, asistată de Grupul de coordonare a gazelor (format din reprezentanți ai Comisiei, a statelor membre, precum și din Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze, ENTSO-G), va monitoriza și va aplica îndeaproape aceste reduceri. Comisia poate solicita măsuri suplimentare pentru a atinge ținta de reducere obligatorie în cazul în care planurile naționale depuse nu sunt considerate suficiente sau un stat solicitată ”livrări de solidaritate” de gaz din rezerva altui stat membru. În cazul cererilor de aprovizionare solidară – așa-numitele ”livrări de solidaritate”, Comisia vacere statelor solicitante sădemonstrezecă, înprealabil, toatemăsurileadecvatede reducere a cererii de gaze au fost puse în aplicare pe plan intern. Cine va fi afectat de reduceri Normele UE de securitate a aprovizionării în vigoare garantează „clienților protejați”, și anume gospodăriile și serviciile sociale esențiale, cum ar fi spitalele și școlile, că sunt scutiți de orice măsură de raționalizare a gazelor. Din acest motiv, măsurile prezentate sunt concentrate pe industrie. Cu toate acestea, Comisia transmite: Toată lumea poate contribui la economisirea gazului. Economiile de energie gestionate în toate sectoarele, astăzi, vor fimult mai puțin costisitoare decât reducerea grăbită a producției industriale de mâine. În acest sens, Comisia încurajează statele membre să lanseze campanii de informare pentru a sensibiliza cetățenii, pentru a reduce încălzirea, de exemplu, în clădirile publice și pentru a reduce gazul consumat de centralele electrice necritice. Este la latitudinea fiecărui stat membru să decidă cum să aplice reducerea cererii. Cu toate acestea, statele membre iau în considerare un set comun de criterii și principii de prioritizare pentru a gestiona eventualele deficite într-omanieră eficientă din punct de vedere economic și bazată pe solidaritate. Cei 3 piloni ai reducerii cererii de gaze Planul european de reducere a cererii de gaze se bazează pe trei piloni de acțiune, pe care Comisia le recomandă statelor membre: - trecerea de la gaz la combustibili alternativi pentru a minimiza restrângerea industriei - stimularea reducerii consumului din industrii cu instrumente de piață - economii la încălzire și răcire Schimbarea (renunțarea la gaz) tipului de combustibil utilizat în industrie și în sectoarele electrice și termice: - de preferință către surse regenerabile sau surse de energie mai curate - nuclear, acolo unde este fezabil - cărbune și alți combustibili fosili, acolo unde este necesar și pe o bază temporară Important de precizat: Comisia anunță ca va acorda derogări de la caz la caz, în mod excepțional și pe o bază temporară, pentru anumite reglementări de mediu. Procedura de adoptare a propunerii ocolește orice veto Propunerea Comisiei urmează să fie supusă aprobării statelor membre, cel mai probabil la Consiliul din 26 iulie. Proceduravizatădeaprobareesteceadatăde Articolul 122 dinTratat, adoptarecumajoritate, nu cu unanimitate. Prin acestă procedură, Comisia se asigură că niciun stat membru nu poate bloca propunerea prin veto, iar parcursul legislativ fiind scurtat prin excluderea Parlamentului European din circuitul aprobării.