Romanian Times | August 2022

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 (continuare din numarul trecut) de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit Răsplata făcătorilor de pace Răsplata făcătorilor de pace, o anunță chiar Mântuitorul la prezentarea Fericirii a 7-a, când zice: „ Fericiţi făcătorii de pace”, cu răsplata, „ că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9). Nu poate fi o răsplată mai mare ca a deveni „ fiii ai lui Dumnezeu”, pentru o ființă omenească, care la învierea de obște, în viața veșnică, va fi împreună cu îngerii. Aici vine deșteptarea pentru fiecare în această viață, pentru a deveni un luptător neobosit al instaurării păcii Dumnezeiești, adusă de Hristos Domnul, Împăratul Păcii, la toate nivelurile în societatea omenească, care aduce viața față de pacea omenească care aduce moarte în războaie de tot felul. De aceea, Scriptura zice: „ Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morții şi te va lumina Hristos” (Efes. 5, 14) ca, să devii un făcător de pace Divină. Răsplata pentru făcătorii de pace cerească, este că Milostivul Dumnezeu a așezat în inima lor pacea Sa Divină care nu se poate lua de la ei. Domnul a zis ca răsplată: „pacea Mea (Iisus) o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze” (Ioan 14, 27). Așa Sfinții sunt un exemplu al primirii ca răsplată a păcii de laDumnezeu în inimile lor că, după aceea nu s-aumai înfricoșat orice au trebuit să sufere. Odată cu instaurarea „păcii lui Hristos” (Col. 3, 15), în inimile făcătorilor de pace, din inimile lor nu au mai ieșit rele: „Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule” (Matei 15, 19). Făcătorii de pace cerească, nu au mai semănat gâlceava și cearta în sufletele oamenilor, ci pacea și iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Făcătorii de pace divină au devenit smeriți că: „ Mândria nu dă prilej decât la ceartă” (Pilde 13, 10). „ Omul lacom aţâţă cearta” (Pild e28, 25). Da, pentru că mândria nu mai este la ei, ci smerenia și pacea divină care le aduce iluminarea lui Dumnezeu cu înțelepciune de a știi ce să facă. Făcătorii de pace sunt, în primul rând, în pace cu Dumnezeu. Din inimile făcătorilor de pace cerească curg, ca răsplată, roadele Duhului Sfânt în revelarea Scripturii: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Gal. 5, 22-23). Răsplata făcătorilor de pace mai vine, din păzirea în toată vremea a poruncilor Domnului, scăpând de păcatele zilnice: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi” (Luca 6, 37). Făcătorii de pace, scăpând de acestea, sunt după Scriptura care zice: „Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta” (Pilde 26, 20). Hristos Dumnezeu, care iubește pace, zice: „trăiţi în bună pace cu toţi oamenii” (Rom. 12, 18). Sf. Efrem Sirul zice: „Dacă frații sunt în mare vrajbă, fericiți sunt făcătorii de pace, că cel ce stârnește la ceartă nu va rămâne nepedepsit”. Dacă răsplata pentru făcătorii de pace, este că vor fi„ fii ai lui Dumnezeu”, răsplata pentru cei ce seamănă cearta, războiul ce aduce moartea, va fi aceea că, vor fi fiii înfierați ai Diavolului, pe care îl descoperă lumii, Hristos Domnul că, este „ tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Fii certurilor și ai războaielor vor să nimicească pacea adusă de Hristos Dumnezeu în lume, să dărâme Bisericile lui Dumnezeu vestitoare a păcii Dumnezeiești în sufletele oamenilor, cărora Scriptura le răspunde, zicând: „De va strica cineva templul (Biserica) lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi” (1 Cor. 3, 17) credincioșii Bisericii ca trup tainic al lui Hristos, capul Bisericii: „ Şi El (Hristos) este capul trupului, al Bisericii” (Col. 1, 18), ca și comunitatea de oameni. Să ne plecăm cu smerenie, în fața lui Dumnezeu, să devenim „ Fericiți făcători de pace” cu binecuvântările Scripturii: „Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus” (Filip. 4, 7), spre răsplata făcătorilor de pace ca „fiii ai lui Dumnezeu” (Matei 5, 9). Dragi cititori: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos” (Gal. 1, 3), pentru a deveni făcători de pace a „Răsăritului Cel de Sus”, Hristos Domnul, spre mântuirea altora și a voastră. „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 10) Dreptatea pentru care îi face fericiți, Hristos Domnul, în această Fericire a 8-a, când zice: „ Fericiți cei prigoniți pentru dreptate” (Matei 5, 10), este desigur iarăși, dreptatea Dumnezeiască, care coboară de la Dumnezeu și care a fost adusă de Hristos Dumnezeu la venirea Sa în lumea, din iubirea lui Dumnezeu (Ioan 3, 16). Dreptatea Divină are ca inimă adevărul, care este Hristos, după cum a zis: „ Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” Ioan 14, 6). Justiția omenească de aceea suferă în fruntea popoarelor pentru că nu are ca inimă dreptatea Dumnezeiască, cu adevărul Hristos, „ Lumina lumii” (Iona 8, 12) și astfel Luminătorul dreptății și a celor ce fac dreptatea în judecata din Justiție, nu-i poate lumina. Dumnezeu zice judecăptorilor: „ Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte” (Isaia 56, 1). Ca judecătorii și toți oamenii, să aibă lumina vieții, cu dreapta judecată, trebuie să împlinească urmarea lui Hristos: „Eu (Iisus) sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). Dreptatea divină în mințile oamenilor și a judecătorilor, nu poate veni dacă ei trăiesc în întunericul nedreptăților și fărădelegilor. Cine poate prigoni pe cei drepți? Ne răspunde Scriptura, zicând: „Lumea întreagă zace subputerea celui rău (diavolul)” (1 Ioan5, 19). Iar unii oamenii, pentrudiferite interese, au primit pervertirea de la cel rău, de la adevăr și dreptatea divină deși, știau „ că suntem din Dumnezeu” (1 Ioan 5, 19), și așa au ajuns în întunericul minții și prigonitori ai celor drepți. Cei necredincioși ca, să nu li se descopere nedreptățile, prigonesc pe cei ce luptă pentru dreptate ca nedreptățile lor să nu iasă la lumină, după cuvintele Mântuitorului: „Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan 3, 20). Dar cei care luptă pentru dreptatea divină să, se instaureze în relațiile dintre oameni, și sunt prigoniți, ei vin la lumină, că nu au nimic de ascuns, după cum zice Domnul: „Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite” (Ioan 3,. 21). Dreptatea divină, cu judecata lui Dumnezeu cea dreaptă, scoate la lumină fărădelegile, fără să vrei demulte ori, a celor care îi prigonesc pe făcătorii de dreptate. Iată în descoperirea Scripturilor pe cei care au luptat pentru dreptatea Dumnezeiască prin credință, câte prigoniri au suferit: „Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, aupribegit înpiei deoaie şi înpiei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, răuprimiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului” (Evrei 11, 36-38). Aceasta amintește și poporului român câți au suferit așa în prigonirile comuniste, fugind în munți și nenumărați au fost prigoniți și au murit în închisori. Iar azi, în așa zisele vremuri ale democrației, câți luptă pentru dreptatea Dumnezeiască să se instaureze în relațiile dintre oameni, sunt prigoniți și au trebuit să plece din țară să găsească lucru în străinătate! Câtă tragedie din cauza nedreptăților în relațiile dintre oameni, de sus și până jos. Dar Duhul Sfânt îndrumă și întărește pe luptătorii pentru dreptatea divină, zicând: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşită” (Rom. 12, 2). Toate pentru ca să fie cine să luptemai departe pentru dreptateaDumnezeiască să se așeze în relațiile dintre oameni în lume. Să fie cineva ca să țină Candela credinței și a dreptăți aprinse prin toate vânturile nedreptăților istorice. Sf. Ap. Pavel, care la fel a fost prigonit pentru propovăduirea Evangheliei în Asia și Europa și pentru dreptatea Divină să se instaureze în lumea Imperiului Roman de atunci, după cum zice: „De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pemare, înprimejdii între fraţii ceimincinoşi; Înosteneală şi în trudă, înprivegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine” (2 Cor. 11, 24-27). Încheind Sf. Pavel, zicând: „Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi ” (2 Timotei 3, 12), de făcătorii nedreptăților și fărădelegilor în lume. Răsplata pentru cei prigoniți pentru dreptate CelCare anunțăFericirea a8-a, a celor prigoniți pentrudreptate, anunță și răsplata, Domnul Iisus Hristos, când zice: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate”, și răsplata, „că a lor este Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 10). Vor primi această răsplată pentru că au luptat pentru dreptatea Divină și au suferit prigonirile pentru instaurarea în lumea acesta a dreptății Împărăției Cerurilor, ca să fie după, cum ne rugăm în Rugăciunea Tatăl nostru, când zicem: „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ” (Matei 6, 10). Așa și pe pământ să fie dreptatea și pacea din Împărăția Cerurilor, ca popoarele să fie fericite, în flămânzirea și însetarea lor, după dreptatea Dumnezeiască să fie pe pământ între oameni și popoare. Luptătorii și prigoniții pentru dreptatea Dumnezeiască în această viață, și- au pregătit astfel o răsplată mai bună în Împărăția Cerurilor, după cum Domnul Iisus, descoperă zicând: „Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6, 20-21). Iar acestea sunt comori în Ceruri, ca răsplată, a prigonirii pentru dreptate, de la Dumnezeu vine pentru toți luptătorii pentru credința lor și pentru instaurarea în lume a valorilor morale ale Împărăției Cerurilor. RĂSĂRITULCELDE SUS ȘIAJUNGEREALAVEDEREALUI PRIN CELE NOUĂ FERICIRI (Matei 5, 3-11) (7) VAURMA