Romanian Times | Septembrie 2022

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Discuție despre cartea mea „Fantasies of Salvation”, Ambasada României din Washington, 1998 Etica discernământului moral Andrei Pleșu nu este numai un stilist desăvârșit al limbii române. Este, mai presus de orice, un original filosof al moralei, al religiei, al politicului, unul dintre autenticii apărători ai libertăților care dau măsura modernitatii. Are oroare de mediocritate. Detestă vorbăria sterila, palavrageala pseudo-docta, lipsa de umor, permanenta incruntare. Stie sa rada si ii place sa o faca. Cred ca ne-am cunoscut in vara anului 1975. Nasii prieteniei noastre au fost doi Radu: criticii de arta Radu Bogdan si Radu Stern. Discuțiile noastre erau cat se poate de dezinhibate. Imi amintesc o seara la Radu si Dalia Bogdan, o masa in 1980 pentruVictor IeronimStoichita. CuVictor copilarisem cumva, candva impreuna. Nu in Primăverii (n-am locuit niciodată in ceea ce ImreToth numea „perimetrul sacru”), ci pe strada Andrei Mureșanu la numărul 29. Erau acolo Catrinel Pleșu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Paleologu. Eu venisem impreuna cu verisoara mea Olga. Fără îndoială, Andrei Pleșu întruchipează exemplar condiția intelectualului critic în lumea postcomunistă. Prețuit de mulți, admirat, invocat și citat, el rămâne în continuare un spin în coasta celor care detestă dialogul și diversitatea. Directețea scrisului său, refuzul de a se exprimaeufemisticcândevorbadeimbecilitate,mitocănie și mârșăvie, au dus și duc la atacuri dezgustătoare. Mobilizarea resentimentelor și invidiilor arată cât de departe poate merge poltroneria celor care nu suportă puterea valorii autentice. Fiecare articol al său este o invitație la decență, eleganță a gândirii și civilitate. PeAndreiîloboseșteprofundstareadecontinuănervozitate așa-zismorală, dar înmodcert îl exasperează relativismele bășcălioase ale celor pentru care totalitarismul nu a fost (și nu este) decât o bagatelă istorică. Pledează pentru dreptul la existență al scepticismului dezabuzat, dar el rămâne un moralist pe cât de onest, pe atât de lucid: „Sunt momente în care nu e de făcut decât ceea ce ai simțit din prima clipă că trebuie să faci. Orice tergiversare suspendă iremediabil impulsul moral sănătos. Excesul inteligenței, rafinamentele psihanalitice, deprinderea de a găsi justificări pentru orice, de-a înțelege totul dialectic, talentul, în sfârșit, de a vedea relativitate acolo unde un discernământ nativ separă, fără dificultate, binele de rău—toate acestea sunt premise certe ale pierderii spontaneității morale” (Minima moralia). Tocmai accentul pe această spontaneitate morală, pe ceea ce englezii numesc common sense, îl apropie de Andrei Pleșu de un Raymond Aron, George Orwell, Arthur Koestler sau Isaiah Berlin. Mai presus de orice, Andrei Pleșu este un om al dialogului, o personalitate de vârf a culturii române pentru care valori precum încrederea și toleranța sunt fundamentale. Îi repugnă resentimentele de orice fel. Știe să fie îngăduitor, dar nu face rabat la principii.In cele trei decenii si mai bine care s-au scurs de la prăbușirea dictaturii, Andrei Pleșu a aparat valorile pluralismului. Afost insultat, calomniat, denigrat. Este un om cu un acut simt al valorilor. S-a înșelat uneori la oameni? Care dintre noi nu a patit-o? Adevenit un mizantrop, o acritura? Nici vorba! Mi-a „reprosat” candva un exces de generozitate in prietenii. Poate, dar, asemeni lui, prefer sa gresesc prin plus mai degraba decat prinminus. LaMultiAni, frumosi, bucurosi si sanatosi, draga Andrei, impreuna cu cei pe care-i iubești si care te iubesc! Vladimir Tismăneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post-Comuniste. Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani, autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai. Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și perioadei post-comuniste. Sorin M. Rădulescu împreuna cu academicienii Mihail Cernea si Solomon Marcus (2014) Despre demnitatea sociologiei Născut in 1946, Sorin M. Rădulescu a fost un intelectual adevărat in vremuri atât de lipsite de onestitate, un sociolog autentic care și-a păstrat verticalitatea morala atunci cand mulți s-au încovoiat. Ne-am cunoscut din facultate, era cu doi ani înaintea mea. Apoi, ne-am văzut frecvent, era redactor la revista „Viitorul Social” unde am publicat articole si recenzii. Sediul a fost o perioada in clădirea Centrului de Sociologie din Piața Romană. apoi pe Strada Negustori. Mergeam acolo sa conversez cu el, cu Gheorghe Nicolae, cu Dan Banciu si cu alți prieteni. Sorin îmi povestea amuzat despre intrigile si manoperele diverșilor politruci. Apoi, eu am plecat, el a rămas. In anii din urma, grație Facebook, am reluat relația de caldă prietenie. Acum cateva zile am observat ca nu mai dădea obișnuitul sau „like” la texte despre teme de interes comun. Apoi am intrat pe pagina sa si-am vazut două mesaje care m-au alarmat. L-am alertat pe prietenul nostru , sociologul SorinMitulescu.Acum cateva ceasuri am intrat pe pagina uneia din fiicele sale. Voi scrie, sper, ceva mai lung si mai elaborat despre „Sorin M. Rădulescu si si destinul sociologiei in România”. 29.08.2022 - contributors.ro Acum, la ceasul marii despartiri, îi doresc un linistit somn de veci, a fost un om drept si curat.A apărat onoareaeticasi epistemicaasociologiei românești.Arespinsneo-traditionalismul păsunist si primordialismul xenofob. Nu credea in esentialisme, etnice, biologice, sociale. Era un veritabil lovinescian. Cand alții o luaseră razna in direcția aberantă a protocronismului, Sorin a susținut sincronismul. Dorea o Românie europeană, nu una misticoida si fanatizata. Într-o lume a atator radicalisme decerebrate, a sustinut si a practical urbanitatea. A fost profesor universitar, a scris cărți importante pe teme legate de tradiția marelui sociolog francez Emile Durkheim: devianta, sinuciderea, anomia. Prin plecarea sa dintre noi, disciplina sociologiei si cultura românească in ansamblu suferă o mare pierdere. Sincere condoleante familiei indoliate. Despre teoriile conspirației si nevoia de claritate morala In “Gandirea captiva”, una din esentialele cărți antitotalitare scrise in secolul 20, poetul polonez Czeslaw Milosz folosea metafora pastilelor de Murti Bing pentru a explica imbrătisarea miturilor comuniste de către atâția intelectuali altminteri inteligenți. Un fel de orbire autoindusa. Prefacatoria ca sport mental. Nu e vorba aici de prostie, ci de auto emascularea spiritului critic. Fiinta verticala devine fiinta taratoare. “Mon Parti m’a rendu les couleurs de la France”, o enormitate debitata de Paul Eluard. Ori poate Aragon, nici măcar nu conteaza.Sociologul, politologul si filosoful francez Raymond Aron a parafrazat o afirmație a lui Karl Marx despre religie scriind cartea “Opiul intelectualilor”. Dramaturgul disident ceh Vaclav Havel a promovat si a practicat trairea in adevăr. Sunt exemple luminoase pentru capacitatea de a strapunge perdeaua de fum a ideologiei. In ultimii ani, omenirea se confruntă cu doua primejdii planetare: pandemia si expansionismul agresiv al imperiului putinist. Din felurite rațiuni, unii au ales sa dezvolte teorii care pun sub semnul întrebării consensul medical si consensul democratic. Ambele sunt premisele rezistenței la Rău: Cel natural si cel politic. Nu mă aventurez hic et nunc să examinez aceste luări de poziție, mă feresc sa alunec in tentația proceselor de intenție. Nu-mi place cand imi sunt făcute mie, nu doresc sa le aplic altora. Dar studiez de decenii logica ilogica a teoriilor conspirației, am explorat modurile in care mitul, magia si miracolul se contopesc in demistificari mistificatoare. Cei care au fabricat “Protocoalele Inteleptilor Sionului” au conspirat ei înșiși sub patronajul Ohranei (poliția politica țaristă) spre a plasmui mitul. Imaginara conversatie din Infern intre Machiavelli si Montesquieu, fantasma conspirationista a unui vag scrantit avocat francez (Maurice Jolly) devenea “complotul mondial evreiesc”. Arhitectul german balt Alfred Rosenberg a citit făcătura si a cumparat toate poveștile despre planurile plutocratiei iudaice. Indigesta la culme, cartea sa “Mitul secolului XX” era unmanifest al rasismului cu pretenții metafizice. Nici măcar Hitler nu a citit-o pana la capat. Rosenberg a fost ministrul Reichului pentru teritoriile din Est.Afost spânzurat la Nuremberg.Ce putem face pentru a nu cădea in ispita pomenită in primele randuri ale acestui text? Sa ramanem fideli acelui mod de raportare la lume si semeni pe care ganditorul liberal britanic Isaiah Berlin l-a numit simțul realității (the sense of reality). Doar astfel vom reuși sa nu ne simțim “cobai” cand ne vaccinam anti-Covid. Doar astfel nu vom confunda victima si calaul in războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Unora nu le place sintagma claritate morala. Să-i spunem, împreuna cuAndrei Pleșu, discernamant moral. 30.08.2022 - contributors.ro 23.08.2022 - contributors.ro