Romanian Times | Septembrie 2022

Cultură 9 Melancolic, despre democrație de Andrei PLEȘU Nu e prima oară cînd reiau acest text, apărut, mai întîi, în 2015. O fac sub imperiul emoției intense pe care mi-a provocat-o sfîrșitul Maiestății Sale Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii. O emoție susținută de admirația mea veche pentru înaltul personaj, de solidaritatea promptă și autentică a britanicilor cu exemplara lor suverană și cu instituția monarhiei, de simțul riguros, dar firesc al ceremoniei și, nu în ultimul rînd, de recursul frecvent, în toate discursurile publice, la cuvîntul „slujire”, axă nobilă a comportamentului regal, preluată ca o stabilă moștenire de familie. Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută... Mai toată lumea știe cum a definit Winston Churchill democrația: „Cea mai proastă formă de guvernămînt cu excepția tuturor celorlalte”. Mai expresivă (și mai scandaloasă) este însă o altă formulare a prim-ministrului britanic: „Celmai puternic argument împotriva democrației este o conversație de cinci minute cu un votant obișnuit”. Ce poate rezulta dintr-o astfel de conversație? Că „votantul obișnuit” are criterii de evaluare care nu prea au de-a face cu democrația, cu „principiile”, cu ideile sublime și valorile diafane. Pe scurt, că votul lui e, în genere, incompetent, umoral, părtinitor, manipulabil. Votează „promisiuni”, idiosincrasii, idei fixe, instincte și interese private, speranțe oarbe. Nu perspectiva, ci imediatul, nu țara, ci eu, „noi și- ai noștri”. Cu alte cuvinte, votul nu e rezultatul reflecției responsabile, al unei alegeri dezinteresate, al unei opinii argumentabile. E o „pornire”, un „capriț”, o toană, o „pandalie”. Sau, măcar, simpla anticipare a unui profit personal. Și asta nu numai la noi. În 1976, o mulțime de alegători germani l-au preferat pe Helmut Schmidt pentru că era din Hamburg, iar ei țineau cu echipa de fotbal a orașului cu pricina. Alții o găseau foarte simpatică pe soția candidatului, dna Schmidt… Dar e destul să te uiți la marile adunări populare din jurul lui Adolf Hitler, la masele de cetățeni italieni fascinați de Mussolini, la sutele de mii de entuziaști izbucnind în urale ori de cîte ori un dictator „charismatic” își debitează lozincile. S-a mai spus: în asemenea situații, „masa” devine o dihanie distinctă de membrii ei, o vietate dezlănțuită, capabilă să legitimeze orice dezastru. Să nu se grăbească comentatorii pe care îi indispun mereu, pînă la exasperare, să reia melodia „conservatorismului” meu defazat, a firii mele reacționare, insensibile la suferințele aproapelui și la drepturile omului, a gîndirii mele „visceral” anticomuniste (dacă nu direct cripto- fasciste) etc. Nu, nu vreau să calomniez democrația. Subscriu definiției churchilliene citate la început. Constat, totuși, că tocmai în fisurile ei își găsesc locul dușmanii ei reali, sabotorii „idealurilor” ei, cei pentru care democrația e pură demagogie, instrument optim pentru achiziția de ranguri, bunuri și adepți. O privire rapidă asupra procedeelor politice de care uzează liderii dibaci pentru a-și adjudeca – evident, în mod democratic – susținerea „populară” evidențiază două din temele lor predilecte: 1) Tema „pe-un picior de plai”, constînd în stimularea (virilă sau lacrimogenă) a sentimentului național. Sîntem un popor ales. Sîntem foarte buni, cei mai buni: de la frumuseți și resurse naturale la deșteptăciune, ospitalitate, omenie, toleranță, modestie, hărnicie etc. Avem cele mai frumoase femei de pe planetă. Am salvat de păgîni, prin rezistența noastră eroică, civilizația occidentală. Sîntem cei mai evlavioși dintre creștini, sîntem daci și i-am învățat latinește pe romani. Avem haz (de necaz...), avem demnitate, avem cei mai viteji strămoși. Tipul acesta de cuvîntaredăomare satisfacțiemai ales anonimilor frustrați, Dilema veche, 15 septembrie 2022 ROMANIANTIMES cu identitate incertă, cu performanță mediocră: se pot salva prin pedigree. Sînt, toți, nu-i așa, rude cu Decebal, Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, George Enescu, Nadia Comăneci și Gică Hagi. 2) Tema „dor și jale”. Cu asemenea înzestrări, trebuia să facem parte din elita lumii. Iar dacă nu așa stau lucrurile, nu e vina noastră. Ba din contra! La cîtă excelență, atîta ghinion. Sîntem înconjurați de dușmani, am fost, dintotdeauna, „în calea tuturor răutăților”, sîntem marii păgubași ai istoriei. Urîți de toți, invidiați, pîndiți de toți hămesiții, de toți netrebnicii, de toate liftele universului. Toți poftesc la averea noastră, la mințile noastre, la teritoriile noastre. Sîntem preocuparea insomniacă a unei conspirații universale. Nu se știe exact de ce, de ce tocmai noi. Procopsiți, în diverse feluri, sînt și alții. Dar se vede treaba că sîntem mai fîșneți, mai cumsecade, mai făloși decît toți și îi scoatem pe toți din țîțîni. Sîntem ispita maximă a mapamondului, perla coroanei, vînată de hoardele reunite ale „colonialismului” ocult. Dacă facem o sinteză între populismul fascist și cel comunist, „ideile” de mai sus, cu unele „acomodări” și nuanțe, se dovedesc mereu valabile, numai bune de pescuit simpatii, voturi, militanți și soldați. Vorbim despre poporul suveran și nedreptățit, despre dușmani ascunși („agenturi”, „grupuri de interese”, capitaliști veroși, în goană după profit, evrei care conduc lumea, slavi necivilizați, americani imperialiști, organizații internaționale care vor să ne amputeze suveranitatea, intelectuali vînduți etc.).Vorbimdespremarile nedreptăți pe care le-am suferit în trecut, despre reparațiile morale și materiale la care avemdreptul, despre viitorul luminos care ne așteaptă, dacă știm să ne alegem conducătorii. Nu uităm să pomenim cît mai des de „cei mulți și defavorizați, care binemerită sprijinul nostru”. Folosim abil, în disputele interne, „amenințările” externe, înlocuim disputa inteligentă prin stigmat, bășcălie și înjurătură. Iar dacă facem toate astea, vom fi iubiți, vom fi aplaudați, vom fi votați. Tipul acesta de retorică nu dă greș niciodată. „Votantul obișnuit” o apreciază enorm și e gata să o aducă la putere. Sursa:euractiv.ro/ 06.09.2022 Până lamijlocul anului viitor românii vor avea o identitate digitală și vor fi identificați prin recunoaștere digitală, a anunțat, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Sebastian Burduja, la a XV-a reuniune a Grupului de Lucru EUROSAI IT. Acesta a precizat că accesul la o identitate digitală este primul pas pentru a oferi servicii publice digitale. Ministrul a menţionat că este vorba de tehnologia de ultimă generaţie, precizând că sunt alte ţări care au experimentat fiecare pas al procesului, însă România va trece direct la tehnologia de recunoaştere facială. De asemenea, ministrul a precizat că un al doilea pas pentru digitalizarea administrației publice este reprezentat de cloud- ul guvernamental, o investiţie masivă, de aproximativ 600 de milioane de euro, care se va realiza prinPNRR. Oficialul a explicat că cea mai mare parte a administraţiei centrale va fi trecută în cloud, „un loc sigur pentru datele cetăţenilor”. Potrivit sursei citate, una dintre caracteristicile incluse în cadrul legislativ adoptat care guvernează cloud-ul constă în menţionarea în lege a faptului că atunci când statul accesează datele cetăţenilor aceştia vor fi notificaţi în timp real. Ei vor afla cine le accesează datele, când şi din ce motiv, respectiv temeiul juridic pentru acel acces. Președintele Klaus Iohannis pe Coasta de Vest a SUA Joi, 22 septembrie, am avut ocazia să particip la întâlnirea românilor de pe Coasta de Vest cu Președintele României Klaus Iohannis care a fost însoțit de prima doamnă a României, doamna Carmen Iohannis. Întâlnirea a fost organizată de către Ambasada României de la Washington. Participarea s-a făcut pe bază de invitație, la propunerea liderilor din comunitățile românești. Am contactat personal zeci de persoane din zona Portland pentru a participa la acest eveniment, unic zic eu, dar am constatat cu nedumerire că nimeni nu a vrut să mă însoțească. Am fost parte a echipei publicației noastre, Romanian Times și am fost însoțit de o echipă de oameni deosebiți din Sacramento, în frunte cu Pastor Moise Gaode de la biserica Maranata, parte din consiliul pastoral al acestuia. San Francisco ne-a întâmpinat cu o briză caldă și cu un soare deosebit. Peste 300 de români au răspuns invitației de a-l întâlni pe Președinte, iar evenimentul a avut loc într-una din sălile hotelului The Ritz Carlton. După terminarea alocuțiunii, oamenii au fost nerăbdători să își facă poze cu Președintele și cu Prima Doamnă, în timp ce se servea și masa oferită de către organizatori. Atmosfera a fost relaxantă, oamenii putând conversa liniștiți la mesele la care se stătea în picioare. Echipa prezidențială a dat dovadă de respect și profesionalism. Am fost surprins că domnul Președinte nu s-a folosit de un tele-prompter și a fost destul de accesibil pentru toți cei prezenți. Poate că nu ar fi rău ca astfel de întâlniri să se organizeze mai des și, de asemenea, să se aibă în vedere și preluarea de întrebări de la participanți pentru a crea o calemai bună de comunicare cu diaspora românească de aici. A consemnat Marcel Urs Românii vor avea identitate digitală până la jumătatea anului 2023