Romanian Times | Septembrie 2022

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES PLATACOLECTIVAANEBUNIEI Slavomir Almăjan (Plecarea prietenului meu – in numele cărei ordini?) De ce? Deocamdată nu știu. Prin pâcla lacrimei lucrurile nu se văd prea clar… Ma întreb ce se întâmplă cu o promisiune din inimă rostită în nădejdea anilor mulți de trăit pe acest pământ, ce se întâmplă cu visele rostite cu îndrazneală, cu casa a cărei zidire a fost începută în văzul tuturor și rămasă la nivelul fundației? Ce se întămplă, cu o întâlnire curmată doar la nivelul așteptării acesteia? Dacă este cu adevărat o dreptate divină, și nu mă îndoiesc de existența acesteia, atunci trebuie să existe o ordine, chiar dacă neînțeleasă încă, o ordine care sa facă posibilă izbânda asupra disperării… Cum altfel ar putea semănătorul ultimei lui primăveri mișca țărâna într-un proces asupra căruia nu el va deține controlul? Si această ordine, chiar neînțeleasă, ne dă puteri să mai plătim odată tribut plânsului în nădejdea de pace, o pace mereu amânată, și încă un tribut și încă unul…Tributul pe care eu îl plătesc astăzi, este o adâncă întristare, una mai adâncă decât plânsul insuși, este întristarea locului gol lăsat în urmă de plecarea prietenului meu. Și iarași mă întreb, în numele cărei ordini se întâmplă lucruri ca acestea? Și nici nu cred că există o durere mai unică, mai personală, mai intimă decât acest neașteptat deces al lui Cristi. De ce? Deocamdată nu știu. Prin pâcla lacrimei lucrurile nu se văd prea clar… Dacă aș aduce amintirile ca argument n-aș reuși nimic, în primul rând datorită puținătății lor apoi prin imaginile distorsionate pe care amintirile le crează în majoritatea cazurilor. Cu Cristi nu amintirile mă dor, nu ele trosnesc pe jarul întristării mele. Este , înclin să cred, un Perpetua Rostire (2) proces al curgerii dintr-o dată invizibil ochiului uman, dar care continuă într-un ceva care nu este spatiu într-o durată care nu se poate măsura cu timp…Moartea este deseori vazută drept pierdere , un moment de criză, un prilej de lugubre meditații, un prilej pentru scrierea sau rostirea eulogiilor, un moment de rascruce pentru cei rămași… Ca unul dintre cei rămași, profund afectat de viața lui Cristian dar și de trecerea lui, găsesc clipele acestea drept cel mai potrivit prilej de introspecție, de evaluare a propriei noastre umblari care, fie ca vrem sau ca nu vrem, fie ca știm sau ca nu știm, va culmina cu încheiera bilanțurilor noastre terestre. Așa cum scriam în articolul precedent, există o diferență fundamentală între pezență și existență. Prezența este întotdeauna legată de circumstanțe, existența este cu neputință de alterat… Nu există o trecere de la prezență la existență ci, temporar, cele două stari sunt paralele… Prezența lui Dumnezeu în rugul de foc nu s-a interferat cu existența Lui dincolo de tot ceea ce stim noi că este realm… Într-un fel sau altul suntem cu toții prezenți în circumstanțe dar existăm cu adevărat înmiezul rostirii lui Dumnezeu. Suflul etern pus în noi de Creator ne face cu adevărat străini pentru lumea aceasta. Noi suntem în asteptarea revelarii depline a lui Cristos pentru ca “Atunci când se va arăta El vom fi ca El”… Cristi a fost prezent printre noi pentru o vreme dar existența lui nu a fost curmată ci continuă în modul pe care noi nu-l putem pricepe… Este precum fluviul ascuns în munte care a curs pentru o vreme de grija pomilor de lângă apă, de grija culegerii pe parcurs amicilor izvoare, de părâuri cu apă dulce, de grijamea și a ta. Aroma lui Cristos trebuia răspândita și Cristi a fost prezent. Imi aduc aminte versurile pe care le-am scris cândva,parcă special pentru momentul acesta: “Acolo e oceanul, adânc și linistit, O lacrimă uriașă ce-a plâns-o Dumnezeu… Acolo te vei duce, o, fluviu obosit, Și în curând, acolo, un val voi fi și eu…” El s-a dus, un susur de apă dulce, la cerurile lui Dumnezeu, ca un trofeu de slavă al războiului purtat pe cruce. El își va continua curgerea, în inima mea, fluviu ascuns în munte, de grija lucrurilor pe care le-a visat și trebuiesc terminate. Potrivit unor sondaje prezentate recent este pentru prima data in istoriaAmericii cand mai putin de jumatate dintre cetatenii sai se declara a fi creștini. In Canada situatia este si mai grava. Desigur, mereu au existat defaimatori si dispretuitori ai crestinismului inparteaaceastade lume,dar pana de curand acestia nu erau in prim-plan – declaratiile si manifestarile lor erau privite ca marginale. In ultimele decenii ei au caștigat sprijin atat la nivel cultural cat și politic, lansand atacuri la adresa crestinismului pe care doar crestinii superficiali le pot considera acceptabile. Cand Isus Christos a explicat urmașilor Sai (Ioan 6) ca exista un cost pe care cei neprihaniti trebuie sa-l plateasca, multi L-au parasit (și atunci). Ceea ce e bine de accentuat este faptul ca exista un cost in a-L urma pe Domnul, dar exista un cost mai mare in a-L parasi. Ateismul, spre deosebire de ceea e pretinde si afirma nu are o morala proprie – trebuie sa o imprumute de undeva. „Documentul” lor moral este doar o pagina goala. Natiunile care au renuntat la Dumnezeu și credinta pentru a deveni impartiale/laice (sau atee) au doar trei surse posibile pentru un filon moral: traditii culturale derivate din moștenirea lor religioasa, un guvern ce domina prin legislatie sau vointa majoritatii (asta in cazul in care reușesc sa asigure o forma de democratie). In orice situatie nu exista niciun motiv a presupune ca standardele morale ale acelei natiuni vor fi sau vor ramane etice. Antipatia naturala a ateismului fata de Dumnezeu și credinta ii determina adesea pe sustinatorii sai sa respinga mult din ceea ce deriva din acestea, creand culturi care nu pretuiesc forme sau principiile asociate cu religia. Ca rezultat nu trebuie sa mire faptul ca majoritatea natiunilor dominate de atei au devenit in cele din urma ostile drepturilor omului. Notiunea de oameni care au valoare obiectiva și prin urmare drepturi inalienabile, provine exclusiv din creștinism. Ateii contemporani spun sa dovada existentei lui Dumnezeu pica pe umerii celor credinciosi si nu pe ei care sustin ca Dumnezeu nu exista. Prin faptul ca ei declara ceva simt ca vorbele lor sunt suficiente si nu trebuiesc sustinute de dovezi. La inceputul scrisorii adresate de apostolul Pavel romanilor (cap.1) acesta afirma ca din creatie intelegem „puterea veșnica și dumnezeirea” luiDumnezeu.Existentaunui universesteodovada la fel desiguraaexistentei lui Dumnezeu precum o casa demonstreaza existenta unui constructor! Negarea existentei lui Dumnezeu nu se bazeaza pe un plan intelectual; este doar razvratire spirituala. Odata ce oamenii il respingpeDumnezeu, ei nu auun standardobiectiv al binelui și al raului. Fiecare persoana presupune ca poate decide singur ce este bine sau rau. Isaia 53:6 noteaza: „Toti, ca niște oi, ne-am ratacit. Ne-am intors fiecare la calea lui…” In Judecatorii 21:25 citim: „In zilele acelea nu era imparat in Israel; fiecare a facut ce a fost bine in ochii lui...” Provocarea populara pe care o auzi deseori de a-ti „urma inima, pentru ca inima ta nu te va duce niciodata greșit”, este versiunea moderna a acestei grave erori. Biblia mentioneaza ca „cine se increde in inima lui este un nebun” (Prov. 28:26). Dupa ce au respins Adevarul, cei care urasc pe Dumnezeu sunt fortati sa traiasca prin minciuni; și in timp nici nu le mai pasa ce acele minciuni se contrazic una pe cealalta. Cei care accepta si propaga premisa „Fara Dumnezeu” devin zei in propriile lor minti. Ei pot defini regulile vietii dupa cum considera (vezi redefinirea multor termeni), iar atunci cand toata lumea deseneaza linii strambe, singurele linii netolerate sunt liniile drepte. Amintiti-va de raspunsul furios și violent impotriva celor care au spus: „Toate vietile conteaza!” Este obiectiv adevarat ca toate vietile conteaza, dar nu indraznești sa o spuna! Sa ne amintim de evenimentele din Geneza 4 in care Cain și-a ucis frateleAbel. Apostolul Ioan explica ca Cain și-a ucis fratele „pentru ca faptele lui erau rele și drepte ale fratelui sau”. (I Ioan 3:12). Mark Twain, spunea ca „nimic nu este mai iritant decat un exemplu bun”. Ai putea crede intr-o astfel de situatie ca consecintele/urmarile dureroase ale lipsei de Dumnezeu i-ar determina pe cei mai multi oameni sa-și schimbe comportamentul. Din pacate, nu este cazul. Acest lucru este din nou abordat in Romani 1: „Suprimand adevarul in nedreptate”, noteaza textul, oamenii devin proști, ceea ce inseamna ca nu pot intelege ca durerea lor este consecinta propriului lor comportament rau. In mod tragic, faradelegea creata prin eliminarea Bibliei și a creștinismului de pe forumurile culturale ale lumii devasteaza acumnatiunile. Odata cu eliminarea adevarului obiectiv, oamenii sunt dispuși sa creada și sa faca tot ce le place pentrumoment (așa cum a mentionat la un moment dat G.K. Chesterton). Politica partidelor de stanga se plieaza perfect in matricea anarhiei, confuziei și violentei. Nu numai ca nu sunt preocupati de aceste lucruri, dar le si incurajeaza. Exista haos la granite, faradelege pe strazile noastre, crime fara incetare in orașele noastre, oameni care numai stiu ce sunt si nu se pot define, infractorii sunt eliberati fara scuze pe a comite apoi aceleasi crime (s-a intamplat recent in Canada si intr-o comunitatea nativa in statul Saskatchewan). Violenta și revoltele din NorthAmerica au ucis zeci, au distrus sute de afaceri și au costat pagube de miliarde de dolari in 2020, iar politicienii de stanga au afirmat ca „demonstratiile in cea mai mare parte au fost pașnice”. Ei mint in mod repetat și, atunci cand sunt prinși in minciuni, pur și simplu trec la o alta minciuna fara jena sau scuze. Este o iteratie moderna a textului biblic din Osea 4:1,2, „Nu exista adevar sau mila sau cunoaștere a lui Dumnezeu in tara. Jurand și mintind, ucigand, furand și comitand adulter, ei incalca orice retinere, varsand sange peste varsare de sange.” Respingerea lui Dumnezeu de carte popoarele lumii nu este intamplatoare și nici nu se bazeaza pe lipsa dovezilor existentei Sale. Este pur si simplu un pumn scuturat in fata lui Dumnezeu și un refuz declarat de a se supune domniei Sale. Rezultatul este un potop de consecinte costisitoare și chiar fatale pentru indivizi și natiuni. Ateismul turbat care impinge actuala mișcare anti-Dumnezeu nu este condus de o cautare sincera a adevarului, ci de mandrie, vointa proprie și rebeliune. Ne amintim, de asemenea, declaratia lui Pavel din Efeseni 2:12 ca cei care sunt fara Dumnezeu sunt fara speranta. Daca exista o eticheta care se aplica pentru milioane de oameni in lume astazi, aceasta este lipsa de speranta. Depresia, sinuciderea, evadarea in droguri și alcool, renașterea religiilor pagane marturisesc dorinta inimilor noastre dupa un sens, dar respingand singurul izvor al adevarului și al vietii, Cuvantul lui Dumnezeu, sensul, intelegerea va fi imposibil de gasit. Fiecare cultura si societate care L-a respins pe Dumnezeu a devenit violenta și tiranica. Scriptura noteaza ca „Cei rai se vor preface in iad și toate neamurile care Il uita pe Dumnezeu” (Pslam 9:17). Inmijlocul acestor tragedii si suferinde, harul și mila lui Dumnezeu sunt inca disponibile tuturor, iar celor care se vor intoarce de la drumul lor rau El promite, „Veniti laMine, toti cei truditi și impovarati, și Eu va da odihna.”(Ev. Matei 11:28) Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C. Canada VAURMA