Romanian Times | Octombrie 2022

ROMANIANTIMES (continuare din numărul trecut) Anca MIZUMSCHI - pagina de literatura Întotdeauna m-am întrebat dacă timpul dezvoltării unui copil în viață intrauterină este influențat de aer, de apă, de sol, de mediul fizic în care trăiește mama. Dacă solul respectiv ne leagă cu un fel de cordon ombilical transparent pe care îl târăm după noi toată viața. Pe mine mă leagă totul de Dobrogea: mirosul de iod dizolvat în nisip, linia orizontului, vântul și ochiurile de apă. Mă simt bine numai în orașe înconjurate de mare. Priveliștea din vârful unui munte nu îmi spune nimic. E frumoasă ca o carte poștală sau ca un manechin de plastic pus într-o vitrină și îmbrăcat frumos. Marea are ecoul oceanului primordial din Dobrogea, pământ românesc (III) RICHARD BRAZOVAN REAL ESTATE BROKER LICENSED IN OR AND WA care ne tragem toți. Nu știu dacă e din cauza amestecului acela de ape - Dunăre și mare - împreună cu pământul hercinic, format la sfârșitul palelozoicului, mult mai vechi decât restul României, dar Dobrogea îți urcă în vene și dă dependență. E obsedantă ca un vis repetitiv. În plus, aremulte locuri ascunse de o frumusețe hipnotică unde coexisti cu veșnicia. Ceea ce contribuie esențial la sentimentul acesta este și amestecul de populații care au trecut pe aici, în ultimele două mii de ani. Urmașii lor au un fel de toleranță specială și o înțelepciune senină. Dobrogea uniformizează diferențele și le face irelevante. Conflictele naționaliste din România apar când sunt două neamuri în contact, ca în orașele din Transilvania. Atunci când amesteci zece, ca în Constanța, manifestările naționaliste de tip extremist se dizolvă și devin lipsite de obiect. Vrei să ai pe o rază de un kilometru catedrala catolică, catedrala ortodoxă, moscheea musulmană și sinagoga? Du-te în centrul vechi al Constanței. Sinagoga a fost demolată pe vremea dictaturii, dar celelalte sunt la câteva sutedemetri unadealta.Vrei săai omoschee care să se numeascăCarol I?Du-te în centrul vechi al Constanței. Tot mozaicul asta, pe care de abia acumîl evaluez cu niște cuvinte savante ca fiind multietnic și multicultural, era în copilărie firescul meu. Voi nu trăiți într-o lume în care poți să mănânci prăjituri și de Paștele ortodox și de ăla catolic și la sfârșitul Ramadanului? Nu se poate. Așa arată lumea pentru un copil din Constanța. Acesta este firescul lui. Cu mult înainte ca multiculturalismnul și multilingvismul să existe în Dicționarul explicativ al limbii romane, Dobrogea așa a trăit. Azi nu cred că și-ar mai putea imagina cineva România fără Marea Neagră și Delta Dunării. Dar putea foarte bine să nu fie așa. Dacă zarurile istoriei s-ar fi rostogolit în altă direcție, Dobrogea putea foarte bine să rămână musulmană, sau să devină bulgărească sau rusească. Dar a devenit românească. Eu personal nu am auzit niciodată de festivitățile legate de alipireaDobrogei la patria mumă sau de vreun fel de ceremonii. Și poate că Dobrogea nici nu are nevoie de defilări șideparadămilitară,pentrucăînfelul ei tăcut și misterios, Dobrogea modernă s-a născut ca provincie istorică românească prin viața de zi cu zi a unor anonimi. Iar dacă în anul “Marii Uniri” simt nevoia să scriu despre“MicaUnire”estepentrua-ionoraașa cum își onorează americanii primii coloniști. Cei care au construit America. Aș vrea să îi onorez pe toți țăranii aceia transilvaneni, olteni și munteni, al căror nume nu apare în cărțile de istorie, și care au lăsat totul și s-au mutat într-o pustă pe care au început să o are în timp ce vorbeau românește, mergeau la biserici românești și își botezau copiii cu nume românești. Aș vrea să îi onorez pe toți turcii, tătarii, aromânii, evreii, armenii, grecii, bulgarii, germani și lipovenii lângă care am crescut. Ei sunt pentru mine, fiecare în parte, un ciob din telescopul Hubble prin care privesc universul și toți împreună, cea mai frumoasă parte din țara mea. ***