Semne ale vremurilor din urma | Noiembrie 2024

Pag. 236 of 368 lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. Zaharia (care înseamnă Domnul își aduce aminte) era un preot care, aparținea cetei lui Abia. Elisabeta (care înseamnă jurământul lui Dumnezeu) descindea și ea dintr-o familie de preoți și anume cea a lui Aaron. Am putea spune că în planul Domnului Dumnezeu această familie Zaharia și Elisabeta prin numele lor însemna: Dumnezeu își aduce aminte de legământul lui. Care legământ? Desigur că e vorba de legământul davidic, prin care va veni un Împărat din sămânța lui David și va întemeia împărăția cerurilor pe pământ. Psalm 89:33 nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei și nu-Mi voi face credincioșia de minciună; 34 nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele. 35 Am jurat odată pe sfințenia Mea: să mint Eu oare lui David? 36 Sămânța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; 37 ca luna va dăinui pe vecie, și ca martorul credincios din cer. Zaharia și Elisabeta erau iudei evlavioși, care căutau să împlinească cerințele morale și ceremoniale ale Scripturilor Vechiului Testament. Desigur, nu erau lipsiți de păcat, dar când păcătuiau, aveau grijă să aducă o jertfă sau să îndeplinească ritualurile cerute. Deși Luca 1: 6 Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. 7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. Lipsa de copii pentru un soț și o soție înaintați în vârstă era o nenorocire, era considerată ca un semn al lipsei harului divin și o rușine deosebit de dureroasă înaintea oamenilor și părea un semn al retragerii binecuvântării divine făgăduite la creație, mai ales că Zaharia era preot. La mențiunea dureroasă, doctorul Luca continuă: Luca 1:8 Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, 9 după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. 10 În ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. Pe vremea lui Zaharia istoria stă mărturie menționând că din cei 24 mii erau doar 8 mii de preoți (împărțiți în cete de 300). Deci