Semne ale vremurilor din urma | Noiembrie 2024

Pag. 237 of 368 ceata lui Abia avea 300 preoți printre care era Zaharia. Fiecărei cete de preoți, îi revenea datoria de a sluji la Templul din Ierusalim de două ori pe an, timp de o săptămână, de la sabat la sabat. Din cei ce slujeau săptămânal era ales unul din ei cu o misiune specială a vegherii, a aduce rugăciunile poporului înaintea Domnului, prin tămâiere. În vremea lui Zaharia, privilegiul de a arde tămâie în Locul Sfânt îi revenea unui preot doar o dată în viață sau poate nici atât. Expresia „ după obiceiul preoției “ ne confirmă că Zaharia a ieșit la sorți pentru misiunea specială a vegherii. Zaharia, deci, a rămas în Ierusalim o săptămână întreagă, de la sabat la sabat, împreună cu toată ceata lui Abia, și a făcut slujba în Casa Domnului. Prin tragerea la sorți, Zaharia, trebuia să intre în Locul Sfânt, numai el singur. Este punctul cheie al vegherii. Zaharia recunoaște că prin acea tragere la sorți, este voia Domnului Dumnezeu ca el să fie cel care să stea în fața Domnului cu rugăciunile poporului. Da, el care avea rugăciuni neascultate trebuia să se roage pentru alții. La Templu, locul sfânt era locul vegherii, unde în afară de sfeșnicul de aur și masa pentru punerea pâinilor se găsea și altarul tămâierii, timp în care poporul de la Templu se ruga, și cei din Israel, care nu erau acolo, își îndreptau fața spre Ierusalim și se rugau. Era ceasul tămâierii, ceasul vegherii în rugăciune. Tămâia era preparată conform instrucțiunile date de Domnul lui Moise: să faci tămâie: o amestecătură mirositoare, alcătuită după meșteșugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată și sfântă. (Exod.30:35) În timpul slujbei de tămâiere, se punea tămâia pregătită anume pe altarul special destinat în Templu. Tămâia dusă de preotul ales era simbolul rugăciunilor poporului. În ceasul tămâierii preotul pășea înaintea lui Dumnezeu, el strângea ca reprezentant al poporului toate rugăciunile și le aducea înaintea lui Dumnezeu. Una din rugăciunile evreilor a fost și este: Venirea lui Mesia Mirosul de pe altarul tămâierii se ridica spre cer, fiind un simbol al rugăciunilor plăcute lui Dumnezeu care se înălțau spre El. Confirm adevărul legat de tămâie și rugăciune prin ceea a văzut apostolul Ioan când a scris în Apocalipsa 5:8 Când a luat cartea, cele