Romanian Times | Ianuarie 2023

Actualitate 11 Noul ambasador al SUA în România Sursa - defenseromania.ro ROMANIANTIMES La 15 decembrie 2022, plenul Senatului american a confirmat-o pe viitoarea ambasadoare a SUA în România, doamna Kathleen Kavalec, diplomat de carieră care a supravegheat programe majore de asistenţă ale SUA în străinătate şi care în prezent este şeful Misiunii OSCE în Bosnia şi Herţegovina. Kavalec a fost nominalizată în luna iunie de preşedintele american Joe Biden pentru funcţia de ambasador în România și face parte din Corpul înalţilor diplomaţi, cu rangul de ministru consilier, iar la momentul nominalizării era şef de misiune la Misiunea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) în Bosnia şi Herţegovina, detaşată de la Departamentul de Stat din 2019. Anterior, ea a fost secretar adjunct în Biroul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice. De asemenea, Kavalec a fost directorul Oficiului pentru Afaceri Ruseşti şi adjunctul şefului Misiunii SUA UNESCO în Paris. Kavalec a supravegheat programe majore de asistenţă ale SUA în străinătate, în calitate de coordonator adjunct pentru asistenţă în Biroul European şi director pentru prevenirea conflictelor în Oficiul de Coordonare pentru Reconstrucţie şi Stabilizare. Alte sarcini îndeplinite de Kavalec în străinătate au inclus funcţia de comisar pentru probleme culturale înAmbasada SUA la Bucureşti, consilier politic la Ambasada SUA din Kiev (Ucraina) şi comisar politic la Ambasada SUA la Moscova (Rusia). La Washington, ea a lucrat ca ofiţer pentru management legislativ în Biroul pentruAfaceri Legislative şi ca director al Departamentului Economic la Oficiul de Coordonare pentruAsistenţă pentru noil state independente. Născută în California, Kavalec a obţinut licenţa în Ştiinţe Politice la University of California din Berkely şi un master în Ştiinţe în serviciul diplomatic la Georgetown University din Washington DC. Kavalec a primit numeroase distincţii ale Departamentului de Stat, precum şi Presidential Rank Award. Ea vorbeşte română, spaniolă, portugheză, franceză şi rusă. Kathleen Ann Kavalec le-a amintit senatorilor americani că a mai activat în trecut în România ca oficial al Ambasadei SUA, ca ofițer cu afaceri culturale la București. Ea s-a arătat onorată de nominalizarea președintelui Joe Biden, remarcând faptul că audierea are loc tocmai când Antoy Blinken, șeful diplomației americane, se află la București, fapt ce demonstrează legăturile strânse dintre România și SUA. Aceasta a prezentat principalele obiective ale viitorului mandat la București. Modernizarea Armatei române, cu armament american Kathleen Ann Kavalec a dat asigurări că va promova cooperarea dintre SUA și România în chestiuni vitale privind securitatea. „De la sfârșitul dictaturii comuniste în 1989, România a făcut progrese remarcabile în drumul său către democrație și economie de piață”, a precizat Kavalec, care a adăugat că prin „muncă asigură și determinare” România și-a atins obiectivul de a adera la NATO și UE, azi fiind un exemplu pozitiv în Alianță prin alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, urmând să ridice pragul la 2.5%. Ea a remarcat că din bugetul de achiziții alocat pentru modernizarea Armatei, o mare parte a fost folosit pentru achiziționarea de echipament militar din SUA „în efortul masiv pe care România îl depune pentru modernizare”, dar și faptul că țara noastră găzduiește numeroase forțe NATO aliate, inclusiv un Grup de Luptă. Toată această cooperare în materie de securitate va fi consolidată și întărită de viitorul ambasador american, le-a mai precizat Kathleen Ann Kavalec senatorilor americani. Rusia și China, din perspectiva viitorului ambasador american în România Kathleen Ann Kavalec a atins în discuția sa cu senatorii americani și puncte sensibile, precum războiul neprovocat generat de Rusia în Ucraina, dar și relația țării noastre cu China. Ea a subliniat că e hotărâtă să lucreze alături de România pentru a sprijini Ucraina împotriva agresiunii ruse și a lăudat poziția fermă a țării noastre în acest conflict, dar și modul în care Bucureștiul a gestionat criza ucraineană, mai ales cea umanitară. Totodată, diplomatul a remarcat faptul că România a fost unul din pilonii occidentali în ceea ce privește o poziție fermă de a sancționa Federația Rusă. „România nu s-a ferit să respingă încercările Republicii Populare Chineze” de a se impune economic în Europa Centrală, amintind de controversatele legislație 5G și eliminarea China General Nuclear Power Group din construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. „De asemenea mă angajez să lucrez la aprofundarea și extinderea cooperării noastre economice cu România, încurajând eforturile României de a promova un climat de afaceri care să faciliteze investițiile americane”. Kathleen Ann Kavalec s-a angajat totodată să susțină eforturile României în lupta împotriva corupției și consolidarea instituțiilor democratice, inclusiv o mass- media liberă și independentă. În contextul în care anul acesta România și SUA sărbătoresc 25 de ani de parteneriat strategic, diplomatul a dat asigurări că acțiunile sale vor duce la consolidarea și extinderea acestui parteneriat. Stiloul lui Petrache Poenaru și un sac de povești În lista descoperirilor științifice și a invențiilor făcute de români, recirculată din cînd în cînd, pe diferite canale de comunicare, de către cei care simt nevoia să își hrănească orgoliul național, se află la loc de cinste și Patentul nr. 3.208, înregistrat de Petrache Poenaru în 1827 la Departamentul pentru Manufacturi al Ministerului de Interne din Franța: „plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre”. Mai simplu spus, românii se mîndresc că un conațional a inventat stiloul, chiar dacă titlul de inventator i-a fost acordat lui Lewis Edson Waterman, cîteva decenii mai tîrziu, cînd stiloul a putut fi produs în serie. Acest fapt real interesează dreptul, întrucît este un episod din istoria proprietății intelectuale, la fel de pasionantă ca un roman de aventuri. Nu este întîmplător că acest episod tehnic și juridic devine subiectul uneia din șirul nesfîrșit de povești, care alcătuiesc Theodoros, ultimul roman publicat de Mircea Cărtărescu la Editura Humanitas. Cummărturisește autorul, sursele de inspirație au fost scrisoarea trimisă de Ion Ghica lui Vasile Alecsandri în 1883, cartea sfîntă etiopiană Kebra Nagast și un text istoric anonim despre viața lui Tewrodos II, împăratul Etiopiei. Mai adaugă autorul, cu bun temei: „Deși m-am străduit ca fiecare amănunt al romanului meu să fie bine documentat, încît cititorul poate afla din el care erau geografia și istoria, religia și cultura, moravurile locuitorilor, flora și fauna, ce se bea și se mînca etc. în fiecare dintre cele patru lumi intersectate ale cărții de față ( Valahia, Arhipeleagul grec, Etiopia și Iudeea din vremea împăratului Solomon), Theodoros nu are pretenția de a fi mai mult decît o operă de ficțiune”. Mărturia confirmă afirmația lui Ștefan Aug. Doinaș că orice operă artistică este rezultatul recompunerii elementelor realității într-o ordine nouă, fără precedent, în funcție de viziunea creatorului și de matricea sa stilistică. Înălțimea estetică a rezultatului depinde de talentul fiecărui autor și de amploarea eforturilor de a-l pune în operă. Românii al căror orgoliu național este flămînd și însetat se pot sătura citind această carte. După cum se pot sătura toți cei însetați și flămînzi de emoții estetice, în vecinătatea extazului, oriunde s-ar afla aceștia, acum și în viitor. Theodoros este nu numai un pisc al literaturii române, ci și al literaturii universale din toate timpurile, punctul culminant al unei cariere excepționale de poet și de prozator. Numeroase argumente justifică această afirmație, dar cîteva trebuie menționate în mod special. Romanul este o stare de grație a limbii române. Nu de puține ori s-a deplîns starea de degradare a limbii române din ultimele decenii. Poate că ar fi mai potrivit să se observe incapacitatea sau, după caz, degradarea culturală a contemporanilor care nu au învățat sau au uitat să prețuiască limba română. În epoca internetului, care amputează toate limbile, scriitorii își fac datoria, păstrînd și îmbogățind frumusețea limbii în care compun. În Theodoros, limba română este ea însăși personajul principal, care percepe bogăția vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă și tactilă a lumii. Cititorul pasionat de dicționare care este Mircea Cărtărescu descoperă și creează cuvintele prin care se exercită aceste cinci simțuri și multe altele cu care numai creatorii sînt înzestrați. Ca și în Levantul, limbii române îi este redată dimensiunea creată de poeții și prozatorii din perioada preeminesciană, fără a se renunța însă la dimensiunile eminesciană și posteminesciană. Sub ultimul aspect, un singur exemplu: sculpturile în sarea din ocna de la Turda amintesc de cele la care se închină Zahei Orbul, în romanul lui Vasile Voiculescu. Pe fiecare pagină, frazele au claritatea și strălucirea cristalului care își schimbă culoarea în funcție de mișcarea Soarelui și a astrelor nopții pe cer. Tehnicile narative sînt desăvîrșit stăpînite.Alternarea vocilor auctoriale – la persoana I, a II-a și a III-a, singular și plural –, salturile și revenirile în timp și spațiu, succesiunea momentelor epice, de epopee, cu momente de copleșitoare intensitate lirică, țesătura de sensuri ascunse și de simboluri, fuga imaginației în spații magice, care amintesc mai degrabă de Ștefan Bănulescu din Cartea milionarului decît de autorii latino- americani, și mrejele intertextuale dau romanului o structură vastă de simfonie. Galeria personajelor este amețitoare. În preajma lui Tudor, devenit Theodoros, iar apoi Tewrodos, se învîrt figuri istorice sau fictive, coboară și urcă în timp, în trama romanului sau în frescele bisericii de la Ghergani și ale bisericilor dinArhipeleag, regi și împărați, de la Solomon pînă la regina Victoria, eroi și tîlhari, sfinți și ticăloși, maici cucernice, fecioare și prostituate, acestea din urmă sperînd în iertarea de care s-a bucurat Maria Magdalena. Nu putea să lipsească din această galerie tocmai Ion Ghica, care, după ipostaza matură din romanul Danei Dumitriu, reînvie încă o dată literar, în ipostaza de copil și de adolescent, prieten de năzbîtii și de aventuri, fie la Ghergani, fie în București, dar și în ipostaza beiului de Samos: zveltul palicar nebun Theodoros a fost o vreme în slujba stîrpitorului pe palicari, care l-a scăpat de la spînzurătoare. Și cum îngerii pot ridica în văzduh biserica încoronării lui Theodoros, ca împărat al Etiopiei, ei pot coborî în timp guvernarea beiului de Samos cu cîțiva ani. Astfel, autorul care a creat personajul Theodoros devine el însuși personaj în cartea scrisă de îngerii din nori despre avatarurile prietenului din copilărie. (continuare in pagina 22)