Romanian Times | Ianuarie 2023

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Vladimir Tismăneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post- Comuniste. Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani, autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai. Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și perioadei post-comuniste. A condus Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România – al cărei raport final a fost prezentat președintelui Traian Băsescu, în Parlament, pe 18 decembrie 2006. Un an mai târziu, a co-editat cu istoricul Dorin Dobrincu publicarea raportului la editura Humanitas. Între februarie 2010 și mai 2012 - președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Iuliu Maniu la proces Iuliu Maniu s-a născut pe 8 ianuarie 1873 la Bădăcin si a murit pe 5 februarie 1953 in penitenciarul de la Sighet. A simbolizat optiunea politica democratica a majoritatii coplesitoare a cetatenilor Romaniei. Secretarul său politic si urmașul sau a fost Corneliu Coposu. Privesc aceasta fotografie. Nu este doar dintr-un alt secol, dar si din alta lume. Una pe care in cele patru decenii de “dictatura a proletariatului” agentii Moscovei au urmărit sa o distruga. Ii vedem din nou, in plina si nerusinata actiune. La ora actuala opozitia categorica si transanta in raport cu Partida Rusă, cu “pacifismul” rusofil si “neutralismul” occidentofob este datoria de onoare a celor care prețuiescmostenirea politica si morala a lui Iuliu Maniu. AgențiiMoscovei știauexact pericolul reprezentat de Iuliu Maniu. Era ținta permanentă a presei comuniste. Pamflete imunde, calomnii, amenințări, insulte ordinare, venin, vitriol. Niciun alt lider politic nu era mai credibil si mai energic in consolidarea rezistenței democratice. Un om pentru eternitate: Omagiu unui erou al democrației Era organic legat de valorile si instituțiile statului de drept. Personifica exemplar antiteza imposturii numita “guvern de largă concentrare democratica”. Nu Petru Groza, verosul Quisling balcanic, ci Iuliu Maniu întruchipa Transilvania unita cu patriaistorică.Aveaunimensrespectpentru istoria Statelor Unite, a democrațiilor anglo-saxone, știa ca va sosi momentul cand România își va găsi alianțele firești in Vest, nu in Est. S-a nascut pe 8 ianuarie 1873 la Badacin, într-un imperiu occidental. A murit pe 5 februarie 1953 intr-o temniță a unui imperiu asiatic. Să-i fie amintirea de-a pururi binecuvantata! Nu s-a scris prea mult despre aniversarea celor 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu. Este publicat si citat, in varii locuri, istoricul ceaușist Ioan Scurtu, omul numit de Ion Iliescu sa secretizeze pe veci Arhivele Naționale ale României. Il auzim pe Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei, fost diplomat iliescan laWashington si ministru pesedist, locotenent al lui Andrei Marga pe vremea rectoratului de la UBB. „Grupul de la Cluj”. Vorbe cleioase, scremute, goale de conținut. Romania este membra in NATO si UE. In Europa de desfășoară o agresiune barbara împotriva unei țări suverane si democratica. O țara vecină cu România. Aici e vorba de doua principii pe care Iuliu Maniu le-a apărat cu prețul propriei vieți: Suveranitatea națională si suveranitatea poporului. Le-a susținut, cum se spune, contre vents et marées. La fel cum propaganda putinistă si cozile ei de topor locale trăncănesc despre „denazificarea” Ucrainei, de-alde Petru Groza, Gheorghiu-Dej,Ana Pauker, Silviu Brucan, Grigore Preoteasa, Leonte Răutu si Miron Constantinescu behăiau macabru si lubric despre „bandele fasciste ale lui Maniu”. Da, există o similtudine intre lupta Ucrainei azi si vointa de libertate a romanilor din perioada acaparării puterii de către trimisii/slugile/lacheii Imperiului Ruso-Sovietic. Tocmai din acest motiv, Iuliu Maniu este cu adevărat si fără urmă de exagerare contemporanul nostru. Vladimir TISMĂNEANU Sursa - contributors.ro / 09.01.2023 Soarta unei revoluții Revoluția Română din decembrie 1989, singura violentă, singura unde regimul si succesorii sai au recurs la masacre împotriva populației civile (peste 1.100 de morți), a avut neîndoios un caracter anticomunist, chiar dacă unii dintre profitorii acestui moment crucial au negat si neagă acest lucru. Născută din disperare socială si revolta morală, Revolutia a căpătat cu o viteză fulgerătoare o orientare categorică si fățișă de repudiere nu a unui vag definit totalitarism, ci a comunismului din România, in toate infătișările sale, inclusiv cele „reformiste”. Citez din Concluziile Raportului Final al Comisiei Prezidentiale de Analiza a Dictaturii Comuniste: „Deoarece N. Ceaușescu si clica sa ajunseseră să fie identificați cu comunismul ca regim si ca ideologie (PCR-Partidul, Ceaușescu, România), era normal ca această revoltă populară să dobândească rapid un caracter anticomunist. La fel de previzibilă fost reacția panicată si agresivă a nomenclaturii renăscute (de fapt niciodată complet distrusă). …Deturnarea caracterului anticomunist al Revoluției din decembrie 1989 au constituit acte deliberate de asfixiere a pluralismului democratic si tentative de instaurare a unui regim autoritar, de tip dictatorial”. (ediția Humanitas, p. 777) Nu discut aici cât a fost revolta spontană (reală) si cât complot (tot real) in ceea ce s-a petrecut in acel însângerat decembrie. Nu subestimez incrancenarea grupurilor de securiști pregatiti pentru a-l apăra pe dictator no matter what. Erau însă acțiuni criminale fără viitor. Ceea ce conta era polarizarea forțelor care își adjudecau simbolurile si mesajele Revoluției. Se purta o luptă acerbă pentru legitimitate. Controlul Televiziunii si al Radioului asigurau hegemonia deloc spontanului FSN. Se năștea noua cenzură, adevărul era distorsionat, ajustat intereselor guvernanților fesenisti. Nu e vorba doar de Ion Iliescu, Silviu Brucan si Petre Roman. Secretarul Consiliului FSN era Marțian Dan, fost prim-secretar al CC al UTC si Ministru al Tineretului, politruc comunist de cursă lungă. Nu era un farsor. Am conversat îndelung într-o seara la Washington. Tinuse să mă cunoască. Am vorbit despre destinul socialismului si despre incompatibilitatea dintre bolșevism, un regim de tip terorist, si democrație. Ma privea descumpanit. Eram din filme complet diferite. Este limpede că resurecția partidelor istorice, renasterea societății civile si a presei libere au provocat reacția brutală si perfidă a birocrației comunist-securiste, coalizată in jurul lui Ion Iliescu, devenit portdrapelul uzurpării de tip perestroikist a Revoluției. Departe de a fi un Imre Nagy sau un Alexander Dubček, Iliescu a preferat atunci să joace rolul minabil al „despotului luminat”. O mare parte a românilor (mă refer la cei informati si imuni la propaganda fesenistă) au refuzat să accepte asemenea tertipuri bolșevice. Vladimir TISMĂNEANU Sursa - contributors.ro / 27.12.2022