Romanian Times | Iulie 2023

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES (continuare in pagina 20) Impresii din călătoria în Țara Sfânta - Pe urmele Mântuitorului ZIDULPLÂNGERII „ Dacă poporul Meu, care este chemat pe Numele Meu, se va smeri, se va ruga, va căuta Fața Mea și se va întoarce de la căile lui rele, atunci le voi auzi din ceruri și le voi ierta păcatul și le voi vindeca țara.” 2 Cronici 7:14: „Acum ochii mei vor fi deschiși și urechile mele atente la rugăciunile aduse în acest loc. Am ales și am sfințit acest Templu pentru ca Numele Meu să fie acolo pentru totdeauna. Ochii și inima mea vor fi mereu acolo.” (1 Cronici 7:15-16) Continu să deapăn impresii din vizita făcută împreună cu un grup din biserica din care facem parte eu și soția (Logos Chicago) în Israel. Din itinerariul parcurs, astăzi voi scrie despre Zidul Plângerii . Am avut și eu oportunitatea să văd și să ating acest zid atât de faimos. Ca să înțelegem ce se întâmplă aici și de ce este așa de important pentru evrei voi face o scurtă incursiune în istoria biblică. Ierusalimul, cetatea sfântă, a fost construită pe munteleMoria al luiAvraam și pe muntele Sion a lui David. Cetatea se numea Salem pe timpul Regelui- Preot Melchisedec și Iebus pe timpul când aparținea de iebusiți. Tradiția iudaică susține că acesta este locul unde Dumnezeu a strâns praful pentru a-l crea pe Adam și unde Avraam aproape și-a sacrificat fiul (Isaac) pentru a-și dovedi credința (loialitatea). Locul Muntelui Templului este sinonim cu Muntele Moria (‘locul unde vede Yhwh’) unde Avraam i-a oferit lui Isaac „singurul său fiu” pe care l-a iubit (Geneza 22:2). „Avraama pus numele locului acela, Domnul Îl va oferi – Iehova Jireh – după cum se spune până în ziua de azi: „În muntele DOMNULUI va fi asigurat” (Geneza 22:14). Mai târziu, acesta a fost locul ariei lui Ornan (Arauna) pe care David la cumpărat pentru templul lui Solomon ( 1Cr 21:18, 19, 20, 21, 22, 23, 2, 25, 26, 2Sa 24:24, 25, 2Ch. 3:1] Ierusalimul, cetatea sfântă a fost făcută capitala națiunii lui Dumnezeu în timpul domniei regelui David și a slujit ca atare până când a fost distrusă de babilonieni. Regele David a cumpărat locul unde să fie construit templu, iar regele Solomon, conformBibliei, a construit Primul Templu al evreilor pe acest vârf de munte în jurul anului 1000 î.Hr., doar pentru a fi dărâmat 400 de ani mai târziu de trupele comandate de regele babilonian Nebucadnețar, care a trimis mulți evrei în exil. În secolul I î.Hr., Irod a extins și a renovat un al doilea templu construit de evrei care s-au întors după exilarea lor. Înainte de acest proiect,MunteleTemplului fusese limitat la zona mai mică a Muntelui Moria, cel mai înalt punct fiind Piatra de temelie, care este locația tradițională a creării lui Adam, a legării lui Isaac și a Sfintei Sfintelor. Regele Irod a remodelat acest Templu într-un edificiu de mare splendoare (vezi poza din stânga sus). Acest templu, ultimul sanctuar aprobat de Dumnezeu al dispensației iudaice, începând cu anul 19 î.Hr. Fusese zidit de Zorobabel în zilele lui Ezra și a fost pângărit și curățat din nou în zilele Macabeilor, iar acum a fost ridicat la noi culmi de măreție. Complexul Templului era încă sub construcție când Isus i-a binecuvântat curțile cu prezența sa și nu a fost finalizat în toate privințele decât în anul 64 d.Hr., cu doar șase ani înainte de ultima sa distrugere. Un citat din înțelepți despre Templul lui Irod afirmă: „ Cine nu a văzut Templul lui Irod, nu a văzut niciodată o clădire frumoasă ” (Talmudul Babilonian, Baba Batra 4a). Mântuitorul nostru, Isus a plâns pentru această cetate. Isus a strigat către Ierusalim de cel puțin trei ori. Luca 13 ne vorbește despre o zi în care El a plâns peste oraș înainte de a ajunge acolo. În timp ce „a trecut prin cetăți şi sate, învățând şi mergând spre Ierusalim”, El a strigat: „ Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proorocii şi ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; De câte ori aș fi adunat pe copiii tăi laolaltă, precum găina își adună puii sub aripi, și n-ai vrut! Iată, casa voastră v-a fost lăsată pustie; și adevărat vă spun că nu Mă veți vedea, până va veni vremea când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului” ( Luca 13:34). 35). Dar, evreii au ignorat avertismentulDomnului Isus că ei „te vor dărâma la pământ, tu și copiii tăi din tine. Și nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu știai timpul vizitei tale” (Luca 19:44), și într-adevăr au făcut-o și înmai puțin de 40 de ani după ce Isus a prorocit asta. Când Isus Însuși a fost respins de Israel, arătând încă o dată respingerea lui Israel de Dumnezeu în vremurile biblice, Hristos i-a avertizat pe evrei: „Iată, casa voastră v-a fost lăsată pustie” (Matei 23:38), iar în anul 70 d.Hr., așa a fost. Și fără Hristos, evreii erau mai răi decât pustii. Erau fără speranță. Istorie Zidul Plângerii sau Zidul de Vest, lângă care oamenii se roagă astăzi, este unul dintre cele patru ziduri de sprijin construite de regele Irod ca parte a extinderii și renovării complexului Muntelui Templului și a Templului care stătea în centrul acestuia. După distrugerea Primului Templu, zona pe care a fost construit, Muntele Templului, a ajuns să fie cunoscut sub numele de Har Habayit. Când romanii au distrus al Doilea Templu, au lăsat un zid exterior în picioare. Probabil că ar fi distrus și acest zid (de Vest), dar trebuie să li se fi părut prea nesemnificativ, deoarece nu făcea parte din Templu în sine, ci doar un zid de sprijin care înconjura Muntele Templului. Acest zid(deVest)nuaavut niciosemnificațiespecială, potrivitF.M.Loewenberg, până în secolul al XVI-lea, când sultanul Suleyman I (Magnificiul) a pus capăt stăpâniri mameluce de aproape 300 de ani de și a înființat Imperiul Otoman. Suleyman a restaurat zidurile orașului Ierusalim în 1536 și i-a încurajat pe evreii care fuseseră expulzați din Spania și Portugalia să se stabilească în oraș. În1546, uncutremur adevastat regiuneași a deterioratMunteleTemplului și zona înconjurătoare. Suleyman a ordonat ca dărâmăturile caselor adiacente zidului de vest să fie curățate pentru un loc de rugăciune pentru evrei. Suleyman a emis un firman (decret) conform căruia evreii aveau dreptul să se roage acolo pentru toate timpurile.Acest decret a rămas în vigoare și a fost onorat de succesorii săi timp de mai bine de 400 de ani. Zona, despre care Loewenberg remarcă că era necunoscută anterior evreilor, a devenit al doilea cel mai sfânt loc pentru evrei și un loc de pelerinaj. De-a lungul secolelor, evreii din întreaga lume au făcut un pelerinaj în Palestina și s-au îndreptat imediat spre Kotel ha-Ma’aravi (Zidul de Vest) pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu. Rugăciunile făcute la Kotel au fost atât de sincere, încât neamurile au început să numească locul „Zidul Plângerii”. În cea mai mare parte a acelei perioade, zona din fața zidului a fost o alee îngustă de doar 4metri lățime și 28 demetri lungime (mai puțin de șase la sută din lungimea totală a zidului, de 488 de metri), închisă de un cartier musulman cunoscut sub numele de Cartierul Mughrabi. Potrivit lui Loewenberg, evreii nu vizitau în mod regulat Zidul. Au venit cu ocazii speciale, cumar fiTishaB’Av, sau să se roage pentru ajutor cu probleme personale. Mai târziu, aleea avea să devină plină în timpul festivalurilor și Shabatului. Rugăciunea regulată la Zid nu a început decât la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea. Până în 1941, popularitatea vizitelor și rugăciunii la Zid i-a determinat pe rabinii șefi numiți de britanici să emită reglementări pentru comportamentul adecvat la Zid, care includea separarea bărbaților și femeilor (britanicii nu au permis ridicarea unei mechitzah). Zidul de Vest datează din secolul al II-lea î.Hr. Construcția a început în jurul anului 19 î.Hr (mai mult de 2000 de ani). Măsoară aproximativ 488 de metri lungime și aproximativ40demetri înălțime, deși cândva a crescut la 60 de metri înălțime. Această secțiune supraterană a Zidului de Vest are 19 metri înălțime. Interesant este că secțiunea exterioară expusă a Zidului de Vest, care este familiară evreilor de astăzi, este doar o mică parte din întregul Zid de Vest – are 187 de picioare lungime, în timp ce întreaga lungime este de fapt de 1.600 de picioare! Restul Zidului de Vest continuă sub pământ sub străzile și casele orașului vechi al Ierusalimului. Secțiunea principală a zidului, unde oamenii merg să se roage, are o lungime de aproximativ 187 de picioare (57 m). Majoritatea pietrelor cântăresc (1.814,4 kg) sau mai mult, iar o piatră enormă, numită Piatra de Vest, cântărește mai mult de 500.000 kg. Un tunel subteran trece de-a lungul zidului. Zidul deVest începe în Orașul de Jos și se îndreaptă către NNV spre Cetatea Antonia. Pietrele sunt din calcar, și sunt 45 de rânduri de piatră. Dintre acestea, 28 sunt supraterane (deasupra pământului) și 17 subterane. Primele șapte rânduri supraterane datează din perioada irodiană. Cea mai mare piatră din Zidul de Vest are o lungime de 13,41 metri (44 picioare) și o greutate de 570 de tone. Ce emoție a fost pentru mine să pot vedea fizic Zidul de Vest și să-l ating și să mă rog (Nu m-am rugat la zid ci la Dumnezeu). Eram doar la câțiva metri de locul unde a fost Sfânta Sfintelor. Locul prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. Rugăciunea la Zid a fost pentru mine unul dintre multele momente importante din vizita în Israel. DomulMusulmanal Stâncii (figuradin stânga), care se aflăpeMunteleTemplului deasupra platformei fostului templu, acoperă Piatra de temelie (unde se crede că a fost sacrificat Isac), locația tradițională a Sfintei Sfintelor. Evreii consideră Zidul de Vest un loc sfânt (mai mult decât ceilalți trei ziduri de susținere rămase) din cauza apropierii lui de locul unde era situată Sfânta Sfintelor în templu. Distanța de la Domnul Stâncii la Zidul de Vest este de aproximativ 200 metri. Numit Ha-Kotel Ha-Ma’aravi în ebraică, Zidul de Vest este locul rugăciunii continue. Zidul de Vest este una dintre puținele părți rămase ale zidului actual care înconjura Templul unde prezența lui Dumnezeu a locuit în Sfânta Sfintelor. Această rămășiță de zid nu a făcut parte din Cel de al Doilea Templu, ci din zidurile înconjurătoare complexului Templului. Templu a fost distrus complet așa cu Domnul