Romanian Times | Iulie 2023

Cultură 9 Alain Besançon in memoriam. Cîteva extrase edificatoare de Andrei PLEȘU Dispariția lui Alain Besançon afectează grav șansa lumii noastre de a cereceta și pricepe temeinicși adecvat ce-amtrăit și ce trăim. E un reper absolut al istoriografiei analitice, al unei întîlniri înțelepte cu nebuloasacontemporană.Dinfericire,s-au tradus deja, la noi (Editura Humanitas), cărțile sale esențiale. Extrasele de mai jos vor să-l omagieze, dar, mai ales, să vă ispitească pentru a citi restul. „Fiind neant, comunismul nu poate avea întrupare concretă. N-a existat niciodată o societate comunistă, aceasta fiind, conform teoriei, mereu proiectată în viitor. Nu a existat nici societatea socialistă, în pofida uriașelor eforturi ale propagandei de a ne face să credem că exista. N-a existat nici economia socialistă, fiindcă, așa cum observa Kostas Papaioannou, nu exista nici oikos , nici nomos .Ceamaimare eroare a Occidentului a fost aceea de a crede că sistemul socialist avea o existență proprie, un substrat simetric punct cu punct cu cel al lumii noastre și perceput astfel ca purtător al unui sistem opus, numit, sub presiunea ideologiei, capitalist . De aici, definiția falsă și arbitrară dată lumii noastre necomuniste, a cărei realitate nu era defel cuprinsă în conceptul ideologic decapitalism, și slăbirea rezistenței noastre față de utopia comunistă, prezentată ca alternativă.” (Sfînta Rusie , Humanitas, 2013, pp. 127-128) „Exceptînd Țara Sfîntă, nici o altă țară din lume n-a îndrăznit să-și atribuie calificativul de sfîntă. Expresia «Sfînta Rusie»așază un nimb de sfințenie deopotrivă asupra pămîntului rusesc, a poporului și a statului rus. (...) Rezultatul a fost că statul rus s-a transformat în sectă. Niciodată întîia sau cea de a doua Romă nu s-au considerat unice pe lume și singure depozitare ale legitimității.” (Sfînta Rusie , Humanitas, 2013, pp. 53, 55). Ideologia ca „păcat” : „– Ea respinge ideea caracterului fundamental bun al lumii, cu privire la care căzuseră de acord religiile naturale, filosofiile fundamentale ale Antichității și revelația biblică. – Propune ura ca datorie morală. «Spiritul de distrugere este asemenea celui de Sursa - Dilema veche ROMANIANTIMES creație (Bakunin): distrugeți, restul va veni cu asupra de măsură!» –Abolește preceptele moralei naturale, în special cea de-a doua tablă a poruncilor lui Moise. Poți să ucizi, să furi, să minți, în funcție de necesitățile luptei. – Îi retrage divinității (lui Dumnezeu, zeilor) orice răspundere cu privire la treburilelumiișioriceformădeprovidență. Aceasta din urmă este transferată asupra Partidului, adică unui grup de oameni care cunosc structura lumii și direcția înspre care evoluează aceasta. – Omul este lipsit de liberul său arbitru. (...) Conștiința morală personală este scoasă din circuit...” (Eseuri despre lumea de azi , Humanitas, 2007, p. 145) „Boris Suvarin scria în anul 1938: URSS este țara minciunii, a minciunii absolute, a minciunii totale. Stalin și acoliții lui mint tot timpul, în orice clipă, în orice circumstanță și de-atîta minciună nici nu mai știu că mint. Iar atunci cînd fiecare minte, nimeni nu mai minte mințind. Acolo unde toți mint, nimeni nu minte. URSS nu e decît o minciună, de la bază pînă la vîrf.” (Eseuri despre lumea de azi , Humanitas, 2007, p. 251) „...principalul prejudiciu adus de comunism a constat în abrutizarea și demoralizarea maselor. Poporul rus nu este informat, nu este stimulat să gîndească singur.” (Eseuri despre lumea de azi , Humanitas, 2007, p. 264) „Esențială a fost următoarea decizie: nici un guvern aflat la conducerea Rusiei din 1989 încoace nu a condamnat solemn memoria comunismului ca atare. Contrastul cu Germania anului 1945 este izbitor. Germania nazistă fusese ocupată, principalii responsabili naziști fuseseră condamnați la moarte de către un tribunal internațional. Justiția germană a preluat frîiele, iar prin intermediul unei damnatio memoriae s-au șters toate însemnele, toate urmele dominației naziste. Geniul german a trebuit să fie purificat retrospectiv, iar poporul german a fost implicat în acest demers de căință. Numele lui Hitler a fost ponegrit. În Rusia nu s-a întîmplat nimic de acest gen.” (Eseuri despre lumea de azi , Humanitas, 2007, p. „Să ne imaginăm că Putin sau urmașii acestuia reușesc să-și atingă scopurile și să reconstituie URSS. Rezultatul ar fi blocarea întregii zone într-un imperiu militarizat, care n-ar avea nici măcar forța civilizatoare și prestigiul cultural al vechiului imperiu țarist, și epuizarea forțelor bietului popor rus, deja istovit.” (Eseuri despre lumea de azi , Humanitas, 2007, p. 284) Călătorie prin mari muzee ale lumii, alături de Andrei Pleșu Cele mai noi volume semnate de Andrei Pleşu, publicate la Humanitas, sunt două cărți de călătorie pe tărâmul impresionant al artei: Capodopere în dialog și Ochiul și lucrurile. „«Specialiștii» nu sunt «public». Nici numeric, nici prin structură. Lucrurile s-ar limpezi, poate, dacă, în loc să vorbim de masa informă a «publicului», am propune categoria nespecialistului pasionat, cultivat și inteligent. Pentru acest «nespecialist» ar merita scrise toate cărțile lumii…Nespecialistul pasionat, cultivat și inteligent poate fi identificat ca o specie aparte în toate categoriile sociale și profesionale. Îl afli, uneori, unde te aștepți mai puțin și poți conta pe fidelitatea lui până la capăt. Iubirea lui de cultură e dezinteresată și definitivă, ca toate iubirile adevărate ”, spune Andrei Pleşu . Cum să înțelegi, într-un muzeu de artă, la Madrid, München, Paris, Florența, Viena, Sibiu, culoarea și desenul dintr-un tablou? Dar iluzia adâncimii și jocul luminii? Și cum să trăiești arta ca pe o aventură existențială? Volumul Capodopere în dialog invită cititorul la o călătorie prin desișul istoriei artei, în care privirea stăruie asupra unor tablouri celebre, deschizând orizonturi biografice spre marii lor autori: Dürer, Leonardo da Vinci, Rembrandt, Lautrec, Degas, Rouault, Pallady, Matisse, Boticelli, Michelangelo, Brâncuși, Van Eyk, Mondrian, Giacometti… De la tehnica picturii, la exprimarea artistică a unei epoci, de la corespondențele dintre două tablouri de pictori diferiți la o pasionantă lecție despre evoluția artei, de la pânză, culoare, perspectivă și stare sufletească la privirea asupra lumii din spatele privirii asupra modelului sau a unui obiect oarecare, spun editorii. Alcătuită din texte scrise în anii ’70-’80, cartea lui Andrei Pleșu are o fericită prospețime și actualitate în secolul grabei, al neliniștii de toate felurile și al inflației de portrete de selfie. Un ghid al văzutului și, mai cu seamă, al nevăzutului din marile capodopere ale artei europene, însoțit de reproduceri color. Celălalt volum, Ochiul și lucrurile, conține referințe la o tematică și la o serie de personalități ale vieții artistice (autohtone și internaționale) mai puțin frecventate în ziua de azi. „«Actualitatea» s-a schimbat. Nu numai în sensul că multe nume ale peisajului cultural local au intrat, printr-un trist, dar probabil inevitabil traseu al memoriei, în penumbră, dar și în sensul că domenii ca «istoria criticii de artă românești și universale», «analitica imaginii», filozofia vizualității și-au pierdut relieful. Să nu uităm că secolul XX a fost caracterizat de mulți hermeneuți prestigioși drept o trecere de la civilizația cărții la civilizația imaginii. Rămâne de văzut spre ce evoluează secolul XXI…”, spune Andrei Pleşu. Eseurile din acest volum creează o interesantă imagine a criticii de artă și a artiștilor români influenți în secolul trecut. Iar ultimul capitol cititorul cuprinde fermecătoare portrete ale câtorva artiști și scriitori celebri, între ei Rafael, El Greco, Goethe, Manet, Paul Klee, Mircea Eliade, Voltaire, Roland Barthes sau George Călinescu. Sursa: putereaacincea.ro